Aparatul de recoltat plasmă va funcționa când vor vrea mușchii guvernului

Aparatul de tratare a cazurilor grave de COVID-19 cu plasmă de la covalescenți va funcționa când vor vrea mușchiul Ministerului Sănătății. Acest aparat ar fi trebuit montat și exploatat la centrul de transfuzii din Piatra-Neamț, instituție subordonată direct Ministerului Sănătății.
Această instituție nu are voie să primească, să instaleze și să exploateze un astfel de aparat fără ca cei de la minister să aprobe, să facă hărtii, proceduri, etc.

Din păcate, cei de la minister nu au mișcat nici un deget, iar cei de la Centrul de Tranfuzii nu au nicio posibilitate legală să primească aparatura, nu au spațiu destinat, nu au oameni pregătiți, nu au nimic și nici măcar nu au fost informați oficial de cineva că vor trebui să primească acest aparat. Poate să doneze oricine vrea, să dea spitalul în comodat să facă Consiliul Județean tumbe, Centrul de Transfuzie este subordonat direct Ministerului. Eventual Prefectura ar putea face ceva, dar nu avem informații în acest sens, iar faptul că aparatul nu a fost primit ne întărește convingerea că Prefectura nu a făcut niciun demers.

În urma unor articole apărute în alte publicații din Neamț, subiectul fiind refuzul echipamentului de recoltare a plasmei de către directorul centrului de transfuzii, „la ordin”, publicația ziarpiatraneamt.ro a cerut un punct de vedere în acest sens. Iată ce ne-a declarat directorul centrului mai sus menționat, dr. Victoria Marin:

„Nu este vorba de niciun ordin. Deci până în ziua de astăzi, 30 aprilie, nu m-a sunat absolut nimeni, nici din autoritățile locale, nici centrale, nici domnul respectiv pe care nu-l cunosc (n.r: Florin Hozoc) să mă-ntrebe și pe mine – eu cred că așa era corect, dacă tot a avut o intenție care, foarte bine, o fi o intenție bună, nu comentez- aveam și eu pretenția să știu, să mă întrebe și pe mine cineva dacă pot să susțin activitatea asta, funcționarea aparatului, dacă am mai făcut lucrul ăsta, dacă am personal, dacă am spațiu, pentru că nu e chiar așa cum se vorbește la televizor. […]Deci eu în condițiile în care NU am fost întrebată absolut de nimeni și mă trezesc în dimineața asta cu o mașină în spatele instituției, că vor să-mi bage aparatul în instituție…ce aparat? A vorbit cineva cu mine, m-a întrebat cineva dacă pot să fac activitatea asta, dacă am nevoie de aparat, care sunt documentele, dacă am cerut? Eu știu că o sponsorizare o cer, la cerere, și activitatea la fel, dacă e să o iau să o introduc în cadrul activității, acolo legea spune clar că donarea este benevolă. În activitate mea nici nu există această activitate de colectare a plasmei, nicăieri, nici în legislație. […]Eu zic că fiecare centru sau director de centru trebuie să fie întrebat pentru că eu sunt subordonată Institutului de Hematologie, Ministerului Sănătății respectiv Institutului de Hematologie, sunt coordonator terțiar, eu nu sunt de capul meu. […]Dacă mie-mi vine o adresă de la Institut, prin Ministerul Sănătății, că trebuie să primesc acest aparat, îl primesc.

[…]Noi suntem instituții bugetare cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătății și prin Institutul Național de Hematologie Clinică, noi n-avem nicio subordonare locală, nici Consiliul Județean, nici Prefectură, nici Primărie, nici DSP, nici Spital. Eu nu am absolut nicio relație de colaborare decât contractul pe care-l am cu spitalul pentru distribuție sânge și produse componente din sânge care sunt legate de activitatea pe care o prestăm noi, în mod obișnuit, conform legii.

Noi nu am făcut niciodată activitatea aceasta de plasmafereză, acum ce fac? Îmi trebuie obligatoriu un spațiu adecvat, îmi trebuie un doctor și un asistent care să se ocupe strict de lucrul acesta, sunt multe, nu e cum se spune la televizor, că avem aparatul și gata. […]Plus că este o terapie experimentală, pe mine nu mă poate obliga nimeni de pe lumea asta să particip la un studiu. Dacă mă înterba și voiam să particip la această terapie, la acest studiu de terapie experimentală, da poate. Eu așa știu, că se oferă voluntari, instituțiile te întreabă…dar nu se vorbește nimic, vuiește presa locală, televiziunile, și mă trezesc cu aparatul fără să fiu întrebată de absolut nimic.

Dna Dr. Marcoci îmi spune că de fapt acest aparat, ar fi fost ceva cu Consiliile Județene, eu nu știu, nu am văzut acest document, eu acest aparat nu pot să-l primesc în instituție fără un document legal. Eu nu-mi asum răspunderea, am o vârstă, nu vreau să dau cu subsemnatul pe la Procuratură sau doamne ferește pacienții care primesc plasma să ia hepatită B sau C. Nu e atât de simplu.

[…]Știți cum vedeam eu problema asta? Dialogând, stând de vorbă. Deci domnul care are această intenție bună trebuia să vină – dacă avea intenția să aducă și la Piatra-Neamț- să vorbească cu mine, să spună dacă se poate face acest lucru, dacă accept, pentru că nu poate să mă oblige să mă sponsorizeze cu ceva ce eu nu am cerut. […] Dacă este o terapie experimentală, ar fi trebuit să ne limităm la acele 3 aparate care au fost date la București, Iași și Timișoara, să se recolteze acolo – că vedeți prea bine că nici acolo nu se știe ce va fi- să se tragă niște concluzii, să se vadă dacă într-adevăr este așa cum se spune. […]Acest component din sânge nu există în nomenclator, nu există ca activitate. Să zicem că ne adaptăm, dar este o responsabilitate imensă pentru ceea ce vrem să facem. De asta spuneam, să se facă acceastă activitate în alte centre, uitați, mai sunt 20 de centre în România care fac plasmafereză sau citafereză, adică recoltează trombocite, pai ar fi putut acolo, unde deja personalul este instruit, unde se face procedura aceasta, probabil că au spații în locațiile respective, au toate condițiile, au personal pentru că sunt foarte multe amănunte legate de activitatea aceasta și să știți că nu durează numai 45 de minute, durează cam două ore. Noi mergem foarte greu și cu donatorii obișnuiți, darămite cu donatorii pentru plasmafereză sau citafereză unde trebuie să ai o venă foarte bună, sunt niște criterii suplimentare pentru admiterea la donare”