Analizăm înainte, sau doar judecăm?

Tacticile compromisului politic din ultimii zeci de ani au fost duse la nivel de artă atunci când s-au realizat alianțe fără a capitula. Flexibilitatea a trecut de nivelul de însușire în cazul politicianului autohton, devenind element esențial. Căutând argumente pentru a creiona o filozofie generală a opoziției românești ajungem să fim invadați de sarcasm. O nuanță pală de euroscepticism caracterizează uneori vocile de stânga activate fără o țintă clară, în timp ce dreapta poate nu se îndepărtează foarte mult de implementarea cu prioritate a  unor noi măsuri de protecție socială. Subtilitatea lipsește atunci când se negociază lovituri sub centură ignorând că la final concesiile  destramă, iar integritatea și valorile personale nu sunt transmisibile.

Ideologiile ne separă și doar problemele ne fac să devenim solidari. Să nu facem rabat de la dorințe și să nu scoatem la vânzare idealuri.

De multe ori luăm decizii în pripă, cădem pradă aparențelor și abordăm poziții eronate. Cel puțin să evităm a judeca pe ceilalți mai ales în privința opțiunilor alese atunci când nu le-am cunoscut alternativele.

Societatea poate fi justă dacă ne orientăm cu toții spre un anumit scop cu adevărat constructiv la care se poate ajunge printr-un consens în condiții echitabile.

Indiferent de situație, pentru a putea fi învingători trebuie să gândim pozitiv.

Judecând fapte sau persoane fără o analiză prealabilă aprofundată nu facem decât să evidențiem propriile minusuri.