Stați liniștiți, nu se comasează niciun județ. E gargară totală

Să se liniștească toată lumea cu comasarea județelor. În România în care trăim noi astăzi, treaba asta nu se poate întâmpla. Chiar dacă mâine ar fi toată lumea de acord, tot le-ar lua ani s-o facă. Dar cine să fie de acord? Ăia care, dacă se unesc două județe, rămân fără funcții, fără bugete și fără combinații?
Pentru comasare trebuie lege organică și referendumuri în județele ale căror limite se schimbă. Dacă vor să pună regiuni administrative în locul județelor, trebuie să umble și pe la Constituție și să treacă de un referendum național. Numai să pui la punct cine preia drumurile județene, clădirile, datoriile, personalul și contractele în derulare îți ia ani. Și în tot timpul ăsta trebuie să și funcționeze instituțiile.
Când se ajunge la referendum, să-l văd eu pe șeful de județ care se duce la oameni și le spune că reședința va fi la vecini și că de acolo se va hotărî la ce drum se bagă bani. Și să-i văd pe cei care împart astăzi lucrările cum fac campanie să le dea altora și drumurile, și bugetul, și combinațiile. Doi șefi de județ nu încap pe același scaun. În clipa în care unești două județe, începe bătaia pe cașcaval. Cine conduce pe cine? Cine preia contractele în derulare? Cine hotărăște ce lucrări se fac de-acum încolo? Pentru prea mulți dintre aleșii și șefii noștri, aici e miza funcției. O comasare le-ar strica socotelile și se vor împotrivi cu tot ce au.
Comasarea ar putea să reducă din cheltuieli. Dar uitați-vă la ei. Nu fac nimic. Nu vor să facă nimic. Ne-au spus că trimit bugetarii acasă. Guvernul a pus pe hârtie, pentru o parte din administrația centrală, o reducere cu 10% a cheltuielilor de personal. Concursuri pentru posturi la stat se anunță în continuare. Să vină să spună câte posturi ocupate au tăiat din birourile unde se calcă unii pe alții pe picioare, în ce instituții și câți bani au economisit.
Sunt instituții publice unde oamenii muncesc din plin și abia fac față. Sunt și instituții unde unii taie frunza la câini și găsești familii peste familii pe câte o organigramă. Vorbim mereu de clanurile interlope, dar noi trăim și cu clanurile bugetare. Când se adună rudele pe statul de plată și se apără unii pe alții de câte ori vine vorba de tăieri, treaba începe să semene a mafie. Dacă voiau reformă, începeau cu birourile alea. Să verifice ce face fiecare și să taie măcar 10% din posturi acolo unde se vede că sunt oameni plătiți degeaba.
E gargară totală. Ne mai țin ocupați cu harta pe care chipurile o schimbă, ca să ne luăm ochii de la ce se întâmplă acum. La anul o să fim tot acolo, cu aceleași județe și cu aceiași politicieni care ne vor spune, din nou, că se apucă de reformă. Ăștia nu se ating de un post ținut pentru cine trebuie și vor să credem că sunt gata să dea din mână niciun județ.