Ce reguli ai alege pentru o lume în care nu știi cine vei fi? Exercițiul lui John Rawls despre dreptate și șanse

Imaginează-ți că poți stabili regulile unei societăți. Poți hotărî ce drepturi au oamenii, cum sunt împărțite oportunitățile și ce protecție primește cineva care ajunge într-o situație dificilă. Există însă o condiție: nu știi ce loc vei ocupa în acea lume.

Vei proveni dintr-o familie înstărită sau dintr-una care abia își plătește facturile? Vei avea aptitudini foarte căutate sau vei descoperi că munca ta este slab plătită? Vei aparține majorității sau unei minorități?

Ce reguli ai considera drepte înainte să afli răspunsurile?

Acesta este punctul de plecare al unui exercițiu filosofic dezvoltat de John Rawls în volumul A Theory of Justice, publicat în 1971: alegerea principiilor unei societăți din spatele unui „văl al ignoranței”.

Ce ascunde „vălul ignoranței”

În situația imaginară numită de Rawls „poziția originară”, participanții aleg principiile fundamentale ale conviețuirii fără să își cunoască averea, statutul social, aptitudinile sau convingerile personale.

Această limitare împiedică fiecare participant să croiască regulile în propriul avantaj. Dacă nu știi ce poziție vei ocupa, trebuie să iei în considerare și posibilitatea de a ajunge printre cei dezavantajați. Este un experiment de gândire, nu descrierea unui moment istoric în care oamenii s-ar fi întâlnit să întemeieze societatea.

„Ignoranța” are aici un sens precis: participanții cunosc lucruri generale despre oameni, economie și viața socială. Ceea ce le lipsește este informația care le-ar permite să negocieze privilegii pentru propria persoană.

Un examen identic înseamnă și șanse egale?

Pentru a apropia ideea de viața obișnuită, să ne imaginăm doi elevi care susțin același examen.

Unul are o cameră liniștită, acces la cărți și sprijin atunci când nu înțelege materia. Celălalt împarte o cameră cu frații săi, face naveta și învață printre obligațiile din gospodărie. Este un exemplu ipotetic, dar întrebarea pe care o ridică este concretă: în ce măsură aceeași probă compensează diferențele de pregătire și de condiții?

Din perspectiva propriei familii, am putea fi tentați să apărăm sistemul care ne avantajează. Din spatele vălului, trebuie să ne întrebăm ce oportunități am cere dacă am putea fi oricare dintre cei doi copii.

Exercițiul schimbă astfel întrebarea: de la „Ce îmi convine?” la „Ce aș putea accepta fără să știu unde voi ajunge?”.

Ce principii propune Rawls

Rawls susține că, în condițiile descrise de el, participanții ar alege două principii ale dreptății.

Primul protejează libertățile fundamentale egale, precum libertatea de conștiință, de exprimare și de participare politică.

Al doilea privește inegalitățile sociale și economice. Funcțiile și pozițiile trebuie să fie accesibile în condiții de egalitate a șanselor, iar inegalitățile trebuie organizate astfel încât să aducă cel mai mare beneficiu celor mai puțin avantajați. Această ultimă cerință este cunoscută drept „principiul diferenței”. Libertățile fundamentale au prioritate, iar egalitatea șanselor precedă principiul diferenței.

Teoria permite, așadar, diferențe de venit și de poziție. Le supune însă unei condiții exigente: modul în care funcționează instituțiile trebuie evaluat și prin perspectivele oferite celor aflați în situațiile cele mai nefavorabile.

Cât din reușită ne aparține?

Discuția atinge și felul în care judecăm succesul. Munca și alegerile personale contează, însă punctul de plecare include împrejurări pe care nimeni nu le-a câștigat prin efort: familia în care se naște, de exemplu.

Rawls atrage atenția asupra influenței profunde pe care instituțiile și poziția socială de la naștere o au asupra perspectivelor unei persoane. Tocmai aceste diferențe inițiale cer o justificare care nu poate fi redusă la meritul individual.

Putem aprecia efortul unui om și, în același timp, să cercetăm condițiile în care a muncit. Putem recunoaște o performanță fără să presupunem că toți ceilalți au avut aceleași posibilități.

O întrebare de pus înaintea verdictului

Exercițiul lui Rawls oferă un mod de a ne verifica judecata. Înainte să declarăm o regulă echitabilă, putem încerca să o privim din mai multe poziții, inclusiv din cea pe care ne-am dori cel mai puțin să o ocupăm.

Am accepta aceleași condiții de acces la educație dacă nu am ști ce venituri vor avea părinții noștri? Aceleași garanții pentru angajați dacă nu am ști dacă vom conduce o companie sau vom lucra în ea?

Dacă mâine ar trebui să trăiești sub regulile pe care le aperi astăzi, dar fără să îți poți alege locul în societate, pe care le-ai păstra și pe care le-ai schimba?