Excursii Piatra-Neamț–Caritas, cu plecare de la Hotel Central. Reclama din 1993

Marțea și vinerea, la ora 16, din fața Hotelului Central. Așa era anunțată plecarea într-o călătorie cu o destinație surprinzătoare pentru cititorul de astăzi: Caritas. Oferta apărea într-o reclamă din Ceahlăul, la 21 octombrie 1993, sub numele societății Dosoftei Mioritic Tour.

Anunțul oferea transport pe ruta Piatra-Neamț–Caritas și retur, cu un autocar Mercedes. Întoarcerea era promisă pentru ziua următoare. Biletele se puteau procura anticipat de la magazinul Central, indicat ca aparținând complexului hotelier cu același nume.

Între informațiile despre plecare și întoarcere apărea o propoziție scurtă: „Se asigură depunerile.” Era formularea comercială a organizatorului.

Caritas era un joc piramidal care promitea că, în numai trei luni, oamenii vor primi de opt ori suma depusă. Înființat în 1992 de Ioan Stoica și devenit cunoscut prin activitatea de la Cluj-Napoca, jocul a atras oameni din întreaga țară, convinși că au găsit calea spre o viață fără grija banilor.

Mecanismul funcționa prin folosirea banilor aduși de noii participanți pentru a-i plăti pe cei înscriși înaintea lor. Câștigurile unora erau plătite din depunerile altora. Cei care încasau povesteau rudelor, vecinilor și colegilor, iar aceste exemple îi convingeau și pe cei neîncrezători să intre în joc. Pentru ca plățile să continue, era nevoie de tot mai mulți bani și de tot mai mulți deponenți. Un asemenea sistem nu putea rezista la nesfârșit.

În speranța îmbogățirii, oamenii au depus economii strânse în ani de muncă. Unii și-au vândut mașinile, terenurile sau chiar locuințele. Alții s-au împrumutat, convinși că vor putea înapoia banii și vor rămâne cu un câștig frumos. Când jocul s-a prăbușit, au rămas fără economii, iar cei care luaseră bani cu împrumut au rămas și cu datoriile. Pentru multe familii, pierderea a însemnat dispariția agoniselii de o viață.

În 1995, Poliția Județului Neamț înregistrase deja sute de plângeri ale persoanelor păgubite la Caritas, iar reclamațiile continuau să fie primite.

Privită astăzi, reclama pentru plecările din fața Hotelului Central capătă un înțeles amar. Drumurile spre Caritas erau organizate aproape ca niște pelerinaje, cu zile stabilite, oră de plecare, bilete cumpărate anticipat și promisiunea că depunerile vor fi asigurate. Oamenii porneau cu speranța că își vor schimba viața. Pentru mulți dintre cei prinși în acest joc, visul îmbogățirii s-a încheiat cu ani de lipsuri și datorii.