Cum arată corupția de sute de milioane de euro la Neamț – groapa de gunoi de la Girov

Județul Neamț a primit zeci de milioane de euro din fonduri europene pentru un sistem modern, ecologic, de colectare, sortare și depozitare a deșeurilor. Pe hârtie, totul arată frumos: management integrat, depozit conform, colectare selectivă, protecția mediului, standarde europene.

În realitate, după ani de zile și sume uriașe cheltuite, Neamțul s-a ales cu o mare groapă de gunoi, numită elegant „depozit ecologic”, în care ajung deșeurile din tot județul. Iar partea cea mai revoltătoare este că oamenii plătesc tarife tot mai mari pentru un sistem care, în teren, nu funcționează așa cum a fost prezentat în hârtiile cu care s-au luat banii europeni.

Datele oficiale arată că aproape 90% din deșeurile municipale sunt deșeuri în amestec. Cu alte cuvinte, vorbim despre gunoi adus de-a valma, nu despre un sistem real de sortare, reciclare și reducere a cantităților depozitate. Neamțenii plătesc pentru „ecologie”, dar primesc, în schimb, același model vechi: gunoi strâns, dus și îngropat.

Aici este marea problemă. Nu vorbim doar despre o simplă defecțiune administrativă. Vorbim despre un sistem întreg care pare construit ca să consume bani, nu ca să rezolve problema deșeurilor. Colectarea selectivă este mai mult slogan decât realitate. Sortarea este mai mult promisiune decât rezultat. Reciclarea este invocată în discursuri, dar în teren gunoiul ajunge tot la Girov.

Și atunci întrebarea este simplă: unde s-au dus zecile de milioane de euro?

Unde s-au dus banii europeni? Unde se duc banii plătiți lunar de populație? Cine verifică dacă sistemul funcționează cu adevărat? Cine răspunde pentru diferența uriașă dintre ce scrie în documente și ce se vede în teren?

Instituțiile știu. Mediul știe. Prefectura știe. Consiliul Județean știe. Primăria Girov știe. Operatorii știu. Toată lumea știe că la Girov ajunge o cantitate uriașă de gunoi nesortat. Și totuși, sistemul merge mai departe, ca și cum nimic nu s-ar întâmpla.

Primăria Girov tace slugarnic, deși comuna este sufocată de gunoiul județului. Autoritățile de mediu constată, notează, raportează, dar nu se vede nicio schimbare reală. Instituțiile de control par să privească această afacere de la distanță, cu o prudență suspectă. Iar oamenii plătesc.

Plătesc pentru colectare. Plătesc pentru sortare. Plătesc pentru transport. Plătesc pentru depozitare. Plătesc pentru o ecologie care există doar în dosare, în contracte, în rapoarte și în comunicate.

Asemenea sisteme nu pot funcționa ani de zile fără complicități. Nu poți avea zeci de milioane de euro cheltuite, tarife mari plătite de populație, gunoi nesortat dus la depozit și instituții care se prefac că nu văd. Asta nu mai este simplă incompetență. Asta este un mecanism al unei corupții generalizate.

Un mecanism în care unii încasează, alții semnează, alții verifică formal, iar cetățeanul plătește nota de plată.

România este deja sancționată la nivel european pentru probleme grave legate de depozite neconforme și obligații de mediu neîndeplinite. Iar Neamțul ar trebui să se uite foarte atent la ce se întâmplă la Girov, pentru că întrebarea nu mai este dacă sistemul funcționează prost. Întrebarea este cine îl protejează.

Avem prefect. Avem instituții de mediu. Avem Garda de Mediu. Avem Poliție. Avem Parchet. Avem DNA. Avem Consiliu Județean. Avem primării. Avem toate instituțiile posibile. Dar când vine vorba despre groapa de gunoi de la Girov, liniștea este aproape totală.

De ce?

De ce nu se verifică serios traseul banilor? De ce nu se verifică randamentul real al sortării? De ce nu se publică lunar cantitățile aduse la depozit, pe operatori și pe localități? De ce nu se explică oamenilor cât plătesc pentru gunoi nesortat? De ce nu se spune clar cine a câștigat, cine câștigă și cine protejează această afacere?

Pentru că la Girov nu miroase doar a gunoi. Miroase a bani. Mulți bani.

Și, peste toate, miroase a o corupție generalizată, acoperită de hârtii frumoase, de tăcerea instituțiilor și de facturile plătite lună de lună de nemțeni.

Nu se mai poate spune că „nu se știe”. Nu se mai poate spune că „nu se vede”. Nu se mai poate spune că instituțiile din Neamț nu au informații.

România plătește deja, la nivel european, sancțiuni uriașe pentru problema depozitelor de deșeuri neconforme. Sancțiunea stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene este de 600 de euro pe zi pentru fiecare depozit neconform neînchis. Adică peste 200.000 de euro pe an pentru un singur depozit cum e cel de la Girov.

Aceasta este dimensiunea reală a problemei.

Când un stat ajunge să fie sancționat cu asemenea sume pentru depozite de deșeuri, nicio instituție locală nu mai poate invoca neștiința. Nu mai poți spune că nu ai văzut. Nu mai poți spune că nu ai știut. Nu mai poți spune că este doar o problemă administrativă, o neînțelegere sau o simplă întârziere birocratică.

La Girov, datele oficiale arată clar că aproape 90% din deșeurile municipale ajung în amestec. Asta înseamnă că sistemul de sortare, reciclare și reducere a cantităților depozitate nu funcționează așa cum a fost prezentat în documente. Iar când gunoiul ajunge în asemenea proporții nesortat, când populația plătește tarife mari în numele ecologiei, când documentele vorbesc despre standarde europene, dar realitatea din teren arată ca o groapă de gunoi, instituțiile nu mai au voie să tacă.

Există suficiente motive ca activitatea de la Girov să fie verificată imediat, la sânge, de toate instituțiile competente. Există suficiente motive pentru controale reale, nu simple vizite bifate pe hârtie. Există suficiente motive pentru verificarea fluxului de deșeuri, a cantităților intrate, a modului de sortare, a autorizațiilor, a contractelor, a banilor încasați și a banilor cheltuiți.

Și, dacă se confirmă că la Girov ajung deșeuri care nu respectă condițiile asumate, dacă se confirmă că depozitul funcționează în realitate ca o groapă de gunoi pentru deșeuri aduse de-a valma, atunci există suficiente motive pentru suspendarea imediată a activității până la intrarea în legalitate.

Pentru că aici nu mai vorbim despre o nemulțumire a cetățenilor. Vorbim despre bani europeni, despre bani publici, despre bani luați lună de lună din buzunarele nemțenilor și despre obligații de mediu asumate de România în fața Uniunii Europene.

Un depozit de deșeuri nu poate fi „ecologic” doar în acte. Nu poți numi ecologie un sistem în care aproape tot gunoiul ajunge în amestec. Nu poți cere oamenilor să plătească prețuri europene pentru un serviciu care, în teren, arată ca o improvizație costisitoare.

De aceea, întrebarea esențială nu mai este dacă instituțiile știu. Știu.

Întrebarea este de ce nu fac nimic.