Noul prefect USR face exact ce ne așteptam: amână aplicarea unei decizii ANI împotriva unui primar

Când integritatea ajunge la Prefectură, reforma se transformă în corespondență

Dacă în acest caz ar fi fost vorba despre un primar PSD, probabil am fi avut deja comunicate indignate, postări despre integritate, conferințe despre statul de drept și lecții publice despre obligația aplicării legii. În cazul primăriței de la Crăcăoani, însă, Prefectura Neamț cu prefect numit de USR a descoperit brusc nevoia de „lămuriri”.

Pe 28 aprilie scriam, cu o ironie care se confirmă mai repede decât ne-am fi dorit: „Doamne, dă-ne prefect USR la Neamț!”. Nu pentru că am fi crezut că se va produce vreo minune administrativă, ci pentru că voiam să vedem, pe viu, ce face USR atunci când nu mai stă pe margine și dă lecții, ci are pixul, ștampila, instituția și obligația de a aplica legea.

Ei bine, avem primul test serios. Iar rezultatul este exact cel pe care îl anticipam.

Cazul primăriței de la Crăcăoani este deja cunoscut. Agenția Națională de Integritate a declarat-o în conflict de interese administrativ, de prin 2021, după ce, în perioada exercitării mandatului de primar, aceasta a semnat dispoziția prin care fiul său a fost numit administrator public al comunei, precum și contractul de management aferent.

Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o bârfă, nu vorbim despre o acuzație politică și nu vorbim despre o interpretare de presă. Vorbim despre un raport ANI, contestat în instanță, judecat și ajuns, în final, la o decizie definitivă.

Primărița a avut dreptul să conteste raportul. A contestat. A avut dreptul să se apere. S-a apărat. A mers prin toate etapele procedurale pe care legea i le permitea. Nimeni nu contestă acest drept și nimeni nu spune că trebuia sancționată înainte ca justiția să se pronunțe definitiv.

Dar, după ce instanța s-a pronunțat definitiv, discuția s-a schimbat complet. Din acel moment, întrebarea nu mai este dacă primărița a fost sau nu în conflict de interese. Această etapă s-a închis. Întrebarea rămasă este una singură: de ce Prefectura Neamț nu aplică decizia?

Răspunsul oferit public este greu de acceptat. Prefectura ar fi făcut corespondență cu ANI pentru a cere lămuriri despre cum trebuie sancționată primărița. Adică o instituție care are prefect, aparat juridic, consilieri, secretariat și întreaga structură administrativă necesară aplicării legii spune, în esență, că nu știe cum să procedeze într-un caz ANI rămas definitiv prin hotărâre judecătorească.

Aici începe problema reală. Pentru că o Prefectură nu este un birou de informare publică și nici un simplu ghișeu care așteaptă indicații. Prefectura este instituția care verifică legalitatea actelor administrației locale și care are un rol direct în aplicarea consecințelor legale atunci când mandatul unui ales local ajunge într-o situație prevăzută de lege.

De aceea, explicația cu „lămuririle” cerute de la ANI sună mai degrabă ca o formulă administrativă de amânare decât ca o nevoie juridică reală. Dacă există o neclaritate, Prefectura trebuie să o explice public, cu articol de lege, cu raționament juridic și cu asumare instituțională. Nu este suficient să spui că ai făcut corespondență și că aștepți lămuriri, în timp ce primărița rămâne în funcție.

Pentru ce mai are Prefectura Neamț juriști dacă, în fața unei decizii ANI confirmate definitiv de instanță, instituția trebuie să întrebe ce are de făcut? Ce anume nu înțelege Prefectura? Raportul ANI? Hotărârea instanței? Legea? Procedura? Sau, de fapt, nu vrea să înțeleagă prea repede?

În administrația românească, atunci când o instituție nu vrea să facă ceva, nu spune neapărat „nu”. Mai cere o hârtie. Mai solicită o clarificare. Mai deschide o corespondență. Mai așteaptă un răspuns. Mai pasează responsabilitatea. Așa se câștigă timp. Așa se îngroapă decizii. Așa se protejează oameni fără ca protecția să fie recunoscută direct.

Nu refuzi frontal aplicarea unei decizii. O amâni elegant. O îmbraci în limbaj juridic. O transformi într-o problemă de interpretare. Îi dai aparența unei prudențe administrative. Iar, între timp, persoana vizată rămâne pe funcție.

Exact asta se întâmplă acum la Neamț. Cel puțin asta se vede din exterior.

Ani de zile, primărița de la Crăcăoani a rămas în funcție pentru că raportul ANI era contestat. A fost o situație discutabilă public, dar explicabilă juridic prin existența procesului. După decizia definitivă, însă, argumentul așteptării nu mai poate fi folosit la nesfârșit. Nu mai suntem în etapa în care se așteaptă instanța. Instanța s-a pronunțat. Acum suntem în etapa în care instituțiile statului trebuie să aplice efectele legale.

Iar aici intervine noul prefect USR de Neamț cu prima demonstrație practică despre cum arată reforma când ajunge la putere. Nu vedem fermitate. Nu vedem transparență. Nu vedem aplicarea rapidă a unei decizii definitive. Vedem corespondență.

Să fim serioși. Dacă în locul primăriței de la Crăcăoani era un primar PSD, USR ar fi cerut deja demisii, sancțiuni și intervenția urgentă a instituțiilor statului. Ar fi fost postări despre integritate, comunicate despre statul de drept, acuzații despre protejarea oamenilor cu probleme și probabil conferințe în care ni s-ar fi explicat că legea nu se negociază.

Dar când cazul nu lovește în PSD, integritatea devine brusc o chestiune de corespondență. Statul de drept se transformă într-o adresă trimisă la ANI. Fermitatea devine prudență. Iar aplicarea legii devine un subiect de analiză internă.

Aceasta este ipocrizia politică pe care o vedem acum la lucru.

USR a crescut ani de zile din discursul că este altfel. Că nu face jocuri. Că nu protejează oameni cu probleme de integritate. Că nu acceptă jumătăți de măsură. Că legea trebuie aplicată indiferent de persoană, de partid sau de conjunctură. Foarte bine. Doar că adevărul nu se vede în postări și nici în sloganuri. Adevărul se vede atunci când partidul ajunge cu mâna pe instituție.

La Neamț, prima imagine este proastă. Noul prefect USR nu s-a remarcat printr-un act ferm de aplicare a unei decizii definitive. Nu s-a remarcat printr-o comunicare clară către opinia publică. Nu s-a remarcat prin asumare. S-a remarcat printr-o corespondență cu ANI, adică prin exact acel tip de temporizare birocratică pe care USR îl critica atunci când îl practicau alții.

Când ești în opoziție, este simplu să ceri curățenie. Când ajungi prefect, trebuie să faci curățenie. Nu selectiv. Nu doar la adversari. Nu doar când îți convine politic. Nu doar când ai ocazia să lovești într-un partid. Legea trebuie aplicată și când persoana vizată nu este din tabăra pe care vrei să o ataci.

De aceea cazul Crăcăoani este important. Nu pentru că ar fi singurul caz de acest fel din România și nu pentru că o comună din Neamț ar fi centrul universului administrativ. Este important pentru că aici se vede diferența dintre discurs și practică. Aici se vede dacă USR chiar crede în ceea ce spune sau dacă folosește integritatea doar ca instrument politic.

Până acum, răspunsul este trist. În loc să vedem un prefect care aplică legea, vedem un prefect care cere lămuriri. În loc să vedem o instituție care respectă o decizie definitivă, vedem o instituție care mai scrie o adresă. În loc să vedem reformă, vedem vechea metodă românească a amânării.

Să spui că nu știi cum să aplici o decizie ANI confirmată definitiv de instanță înseamnă, în cel mai blând caz, să pui sub semnul întrebării propria capacitate administrativă. Dacă Prefectura nu înțelege o asemenea situație, atunci ce mai poate înțelege? Dacă juriștii Prefecturii nu pot gestiona un caz de integritate rămas definitiv, atunci pentru ce sunt acolo?

Iar dacă înțeleg foarte bine, dar se prefac că nu înțeleg, problema este și mai gravă. Pentru că atunci nu mai vorbim despre nepricepere. Vorbim despre protecție.

Nu așa arată statul de drept. Așa arată statul care se preface că lucrează.

Cazul de la Crăcăoani este prima probă practică a USR la Neamț. Iar proba este ratată.

Nu vedem curaj. Nu vedem reformă. Nu vedem transparență. Nu vedem fermitate. Vedem o Prefectură care pare să tragă de timp în cazul unui primar declarat în conflict de interese de ANI și învins definitiv în instanță.

Așadar noul prefect USR face exact ce ne așteptam să facă.