Kinetoterapia, explicată pe înțelesul tuturor: De vorbă cu Mihaela și Bogdan Racariu
Într-o perioadă în care tot mai mulți adulți lucrează ore întregi la birou, iar copiii petrec mult timp cu telefonul sau calculatorul, durerile de spate, problemele de postură și afecțiunile coloanei au devenit tot mai frecvente. Despre toate acestea s-a discutat în emisiunea „De vorbă cu Iosub Robert”, unde invitați au fost kinetoterapeuții Mihaela Racariu și Bogdan Racariu.
Tema emisiunii a fost „Kinetoterapia, explicată pe înțelesul tuturor”, iar discuția a pornit chiar de la una dintre cele mai întâlnite confuzii: diferența dintre masaj, kinetoterapie și fizioterapie. Cei doi specialiști au explicat ce înseamnă, de fapt, recuperarea medicală, când este nevoie de trimitere de la medic, ce afecțiuni pot fi ameliorate prin mișcare controlată și de ce pacientul are un rol esențial în propria recuperare.
Ce este kinetoterapia și de ce nu trebuie confundată cu masajul
Bogdan Racariu a explicat că, în prezent, domeniul este integrat mai larg în ceea ce se numește fizioterapie. Aceasta include mai multe proceduri, de la electroterapie, laser, ultrasunete, aparate specifice, până la masaj și kinetoterapie.
„Fizioterapia se referă practic la tot ce înseamnă procedură, începând de la partea de electroterapie și kinetoterapie, adică partea de exerciții, de mișcare. Partea de fizioterapie cuprinde partea de curenți electrici, lasere, ultrasunete, anumite aparate, terapie TECAR, shockwave, masaj, toate se aplică. Apoi, partea de kinetoterapie se referă practic strict la partea de mișcare, de exerciții specifice pentru fiecare pacient în parte”, a explicat Bogdan Racariu.
Cu alte cuvinte, kinetoterapia nu înseamnă doar relaxare musculară sau masaj, ci un program de exerciții adaptat fiecărui pacient, în funcție de diagnostic, vârstă, mobilitate, forță musculară și obiectivele recuperării. Exercițiile nu sunt alese la întâmplare, ci urmăresc refacerea mobilității, creșterea forței, stabilizarea articulațiilor și, acolo unde este posibil, reducerea durerii și reluarea unei vieți cât mai normale.
Cu ce probleme ajung pacienții la kinetoterapeut
În emisiune, Mihaela Racariu a explicat că pacienții adulți și vârstnici ajung, cel mai des, cu afecțiuni degenerative, cum ar fi artrozele și spondilozele, dar și cu dureri la nivelul șoldurilor sau al altor articulații. Copiii ajung frecvent pentru deviații ale coloanei vertebrale, cifoze, scolioze sau probleme ale mersului.
De asemenea, o categorie importantă de pacienți este formată din persoane care au trecut prin traumatisme sau intervenții chirurgicale. Recuperarea după operații la genunchi, șold, coloană sau după fracturi, entorse și luxații presupune un proces etapizat, în care pacientul reînvață să folosească articulația sau segmentul afectat.
Bogdan Racariu a sintetizat cele mai frecvente cazuri: dureri de spate, recuperări postchirurgicale, fracturi, entorse, luxații și probleme ale coloanei vertebrale la copii, în special scolioze.
Durerea de spate: când ajută kinetoterapia și când este nevoie de medic
Un punct important al discuției a fost legat de durerile de spate, una dintre cele mai comune probleme cu care oamenii ajung la specialiști. Mulți pacienți se tem de hernii de disc, de operații sau de agravarea durerilor, însă cei doi kinetoterapeuți au subliniat că primul pas ar trebui să fie consultul medical.
Bogdan Racariu a explicat că o parte dintre probleme pot fi ameliorate sau tratate prin kinetoterapie, însă există și situații în care pacientul trebuie să ajungă la neurochirurg. După intervenție sau după stabilirea diagnosticului, pacientul revine la kinetoterapie pentru întărirea musculaturii, stabilizarea coloanei și recâștigarea mobilității.
„Prima dată trebuie mers la medic, pentru că de multe ori sunt cazuri când o durere ușoară de spate poate avea în fundal probleme mult mai grave și atunci trebuie stabilit diagnosticul. Medicul stabilește diagnosticul, iar în urma diagnosticului noi aplicăm tratamentul corespunzător”, a precizat Bogdan Racariu.
Aceeași regulă se aplică și în cazul altor dureri sau traumatisme. Chiar dacă o problemă pare minoră, o entorsă, o răsucire sau o durere apărută brusc poate ascunde o fisură, o ruptură de ligament sau o altă leziune care nu trebuie tratată „după ureche”.
Rolul medicului și rolul kinetoterapeutului
Cei doi invitați au explicat că diagnosticul aparține medicului. Kinetoterapeutul lucrează pe baza diagnosticului și a recomandărilor, dar face și propria evaluare funcțională a pacientului. În cazul copiilor cu scolioze, de exemplu, medicul stabilește diagnosticul, iar kinetoterapeutul evaluează musculatura, articulațiile și zonele în care trebuie lucrat.
Bogdan Racariu a explicat că, după stabilirea diagnosticului, kinetoterapeutul trebuie să observe unde este nevoie de relaxare, unde este nevoie de stimulare și cum poate fi adus corpul într-un echilibru mai bun.
Această diferență este esențială: medicul stabilește ce problemă există, iar kinetoterapeutul construiește programul de recuperare în funcție de felul în care corpul pacientului se mișcă, compensează sau blochează anumite segmente.
Copiii, telefoanele și lipsa de mișcare
Una dintre cele mai serioase teme ale emisiunii a fost situația copiilor. Invitații au confirmat că efectele statului prelungit pe telefon și ale sedentarismului se văd deja, atât la copii, cât și la adulți.
Mihaela Racariu a atras atenția că mulți părinți cred că două ore de activitate fizică pe săptămână sunt suficiente pentru copil. În realitate, lipsa mișcării zilnice nu poate fi compensată atât de ușor.
„Noi am fost copii, și noi, și dumneavoastră, și aveam foarte multe ore de activitate fizică. Foarte mult alergam, mergeam vara la bunici, ne cățăram, săream. Toate lucrurile acestea însemnau întărirea articulației, întărirea osului, musculatură care se dezvolta bine, armonios, dar acum e prea puțin”, a spus Mihaela Racariu.
Ea a explicat că sunt copii care nu ies nici măcar o oră pe zi să alerge și care ajung să nu mai știe să alerge corect. În aceste condiții, musculatura nu se dezvoltă armonios, articulațiile nu sunt stimulate suficient, iar problemele de postură pot apărea mai devreme.
Discuția a atins și ideea că actuala generație este afectată de postura incorectă, de statul cu capul în telefon și de reducerea drastică a timpului petrecut în mișcare. În trecut, copiii alergau, se cățărau, mergeau mult pe jos și își dezvoltau natural corpul. Astăzi, activitatea fizică a devenit adesea o activitate programată, limitată la una sau două ședințe pe săptămână.
Prevenția, încă prea puțin folosită
În alte țări, oamenii ajung la fizioterapie și pentru întreținere, nu doar atunci când apare durerea. În România, însă, mentalitatea este încă una de tip „service”: pacientul vine când problema s-a instalat deja.
Bogdan Racariu a spus că partea de prevenție există și poate fi făcută chiar fără prescripție medicală, însă este folosită prea puțin, comparativ cu tratamentul propriu-zis.
Prevenția înseamnă evaluare, mișcare corectă, exerciții adaptate și menținerea unui corp funcțional înainte ca durerea să devină cronică sau înainte ca o problemă mică să tragă după ea alte dezechilibre. Este, poate, zona cea mai neglijată, deși ar putea scuti mulți pacienți de tratamente complicate sau recuperări lungi.
Așteptările pacienților și realitatea recuperării
În emisiune s-a discutat și despre așteptările mari pe care pacienții le au atunci când ajung la kinetoterapeut. Mulți speră ca durerea să dispară rapid sau ca o problemă veche, amânată ani la rând, să fie rezolvată în câteva ședințe.
Mihaela Racariu a explicat că uneori recuperarea poate fi spectaculoasă, dar de multe ori pacientul ajunge târziu. O durere amânată nu dispare întotdeauna de la sine, iar compensările pot afecta și alte articulații.
„De multe ori, pacientul amână. Amână foarte mult. Și dacă are, dau un exemplu, un genunchi dureros, și amână, timpul nu le rezolvă pe toate. Clar nu rezolvă întotdeauna durerea dacă nu intervenim, sau o rezolvă, dar foarte târziu, și între timp mai putem strica și celălalt genunchi”, a explicat Mihaela Racariu.
Recuperarea nu are o durată fixă. Bogdan Racariu a spus că, de regulă, se recomandă un minim de 10 ședințe, pentru ca terapeutul să poată lucra etapizat: mobilitate, forță, stabilitate și abilitate. Unii pacienți pot avea rezultate după 10 ședințe, alții pot avea nevoie de 20 sau de un proces mai lung.
În privința costurilor, Bogdan Racariu a menționat că o ședință de kinetoterapie poate porni de la aproximativ 80 de lei, iar dacă se adaugă și alte proceduri de fizioterapie, costul poate crește în funcție de caz și de procedurile necesare.
Pacientul trebuie să participe activ la propria vindecare
Un alt mesaj important al emisiunii a fost că recuperarea nu depinde doar de specialist. Kinetoterapeutul poate ghida, poate construi programul și poate corecta mișcările, dar pacientul trebuie să fie dispus să muncească, să respecte recomandările și să schimbe obiceiurile care au contribuit la apariția problemei.
Mihaela Racariu a formulat foarte clar această idee: „În primul rând, lucrăm cu materialul clientului. O persoană care are masă musculară, alimentată corespunzător, clar are șanse de vindecare mai rapidă decât o persoană care nu face nimic. Și, până la urmă, și omul trebuie să-și dorească să se vindece și nu numai dorință, dar și să muncească”.
Ea a adăugat și o întrebare care rezumă foarte bine problema multor pacienți: „Ești dispus să renunți la ceea ce te-a îmbolnăvit?”
Această întrebare se aplică în multe situații: sedentarism, greutate în exces, postură incorectă, lipsă de mișcare, alimentație dezechilibrată sau obiceiuri profesionale care suprasolicită corpul.
Sportul, mișcarea și diferența dintre activitatea de la serviciu și mișcarea făcută conștient
Bogdan Racariu a subliniat că mișcarea este esențială, dar a făcut o diferență importantă între „mă mișc la serviciu” și mișcarea făcută deliberat, pentru sănătate.
„Mișcare fac eu la serviciu” nu este același lucru cu o activitate fizică făcută conștient, în afara stresului profesional, cu atenție la corp, respirație, postură și echilibru. Mișcarea făcută la serviciu poate fi repetitivă, tensionată, dezechilibrată și asociată cu stresul, în timp ce sportul sau exercițiul fizic făcut voluntar poate ajuta corpul să iasă din această stare.
Bogdan Racariu a spus că orice sport poate fi benefic, important fiind să fie practicat consecvent și susținut de alimentație sănătoasă, hidratare și echilibru psiho-emoțional.
Alimentația și hidratarea, parte din aceeași ecuație
Discuția a ajuns și la alimentație. Mihaela Racariu a explicat că alimentația este un factor care s-a schimbat foarte mult și care influențează starea organismului, a articulațiilor și a musculaturii.
Ea a arătat că nevoile alimentare diferă în funcție de nivelul de activitate fizică. O persoană care muncește fizic intens are alte nevoi față de o persoană sedentară. Referindu-se la exemplele din trecut, când oamenii mâncau alimente mai consistente, dar munceau mult fizic, invitații au subliniat diferența dintre stilul de viață de atunci și cel actual.
Mihaela Racariu a spus că, în prezent, este greu să găsim surse de hrană sănătoase, dar o regulă utilă este consumul de alimente cât mai puțin procesate și reducerea zahărului. Întrebată despre sucurile fără zahăr, cu îndulcitori, răspunsul a fost simplu: apă, ceai, cafea pentru adulți.
Hernia de disc și speranța de a evita operația
Mulți pacienți ajung la kinetoterapie cu speranța că vor evita o intervenție chirurgicală, mai ales în cazul herniilor de disc. Bogdan Racariu a explicat că, în anumite situații, atunci când hernia nu este foarte avansată, kinetoterapia și procedurile specifice pot ajuta.
„În momentul în care nu se ajunge la o extruzie, la o hernie de disc foarte avansată, atunci noi putem interveni cu procedurile specifice să ajutăm să stopăm și să remitem din hernia respectivă. Dar asta necesită multă muncă din partea pacientului și a noastră, și timp. Nu se întâmplă în 10 ședințe toată treaba asta”, a spus Bogdan Racariu.
El a precizat că, după ședințele de recuperare, pacientul trebuie să continue să aibă grijă la felul în care se comportă, muncește, ridică greutăți și respectă protocolul de exerciții stabilit.
A fost discutată și terapia prin elongații, realizată cu aparate speciale pentru zona cervicală sau lombară. Bogdan Racariu a explicat că tracțiunea trebuie stabilită în funcție de greutatea corporală și de particularitățile pacientului. Tocmai de aceea, dispozitivele folosite acasă, fără supraveghere și fără dozaj corect, pot fi problematice.
Osteopatia nu înseamnă doar „trosnitul oaselor”
Bogdan Racariu a vorbit și despre osteopatie, domeniu în care s-a specializat. El a explicat că osteopatia nu se reduce la acele manevre spectaculoase asociate popular cu „trosnitul oaselor”.
„Osteopatia se ocupă cu redarea mobilității tuturor structurilor. Până să ajungem la trosnitul oaselor, care e așa, „fancy”, se poate rezolva problema cu toate celelalte tehnici de terapie manuală, în care se relaxează structurile, țesuturile, se stabilizează, se fac mobilizări articulare și partea de trosnit poate chiar nici nu mai e necesară”, a explicat acesta.
Această precizare este importantă, pentru că multe persoane asociază terapia manuală doar cu manevre bruște sau spectaculoase. În realitate, procesul poate include tehnici blânde, mobilizări, relaxarea țesuturilor și refacerea mobilității fără intervenții agresive.
Recuperarea după ghips și după intervenții chirurgicale
Un alt subiect discutat a fost recuperarea după imobilizare în ghips. Bogdan Racariu a explicat că, după o perioadă de imobilizare, articulațiile se rigidizează, iar mușchii se atrofiază. Nu doar osul trebuie să se vindece, ci și întregul sistem format din articulații, capsule articulare, ligamente, tendoane și musculatură.
Recuperarea se face treptat, prin mobilizări ușoare, de la mobilizări pasive realizate de terapeut, până la exerciții pasivo-active și active, realizate direct de pacient.
Aceeași logică se aplică și pacienților care vin după operații, uneori ajutați de alte persoane sau folosind un cadru. Mihaela Racariu a confirmat că există pacienți care ajung ținuți de braț sau sprijiniți și care, după o perioadă de recuperare, pleacă mergând singuri.
De ce nu este recomandat tratamentul „după ureche”
În emisiune s-a discutat și despre metodele populare, despre persoane care „așază” oase sau articulații și despre tentația de a evita medicul. Bogdan Racariu a atras atenția că, în cazul unei entorse sau al unei articulații care pare „sărită”, recomandarea corectă este consultul medical.
Motivul este simplu: pacientul nu poate ști singur dacă este vorba doar despre o entorsă, o fisură, o ruptură de ligament sau o altă problemă. O manevră făcută fără investigații poate agrava situația, chiar dacă pe moment pare că durerea s-a redus.
„De asta e preferabil să meargă într-o direcție normală: mergi la medic, faci investigații, vezi despre ce-i vorba și apoi, după asta, cu calm, le putem aborda și le putem recupera”, a spus Bogdan Racariu.
Unde își desfășoară activitatea cei doi kinetoterapeuți
Mihaela și Bogdan Racariu au precizat că își desfășoară activitatea în cadrul clinicii aflate pe strada Cuejdi nr. 1, în clădirea renovată.
Bogdan Racariu a explicat că s-au mutat de anul trecut într-un spațiu mai generos, amenajat la un standard mai bun, cu sală de așteptare, vestiare și sală de kinetoterapie aerisită, astfel încât pacienții să poată lucra în condiții corespunzătoare.
Recomandările finale: mișcare, alimentație, hidratare și responsabilitate
La finalul emisiunii, cei doi invitați au fost rugați să ofere câteva recomandări pentru cei care vor să evite, pe cât posibil, problemele care îi pot aduce într-un cabinet de recuperare.
Bogdan Racariu a recomandat mișcare zilnică, din cât mai multe categorii, astfel încât corpul să fie antrenat cât mai complet, alături de alimentație sănătoasă și hidratare.
Mihaela Racariu a pus accent pe responsabilitatea personală: „Ne dorim, cred că, să fim bine și să facem ceva în sensul acesta, să nu așteptăm și să nu așteptăm de la alții întotdeauna. Să căutăm ajutoarele necesare, dar să ascultăm de ceea ce ni se indică”.
Mesajul emisiunii a fost unul limpede: kinetoterapia nu este o soluție miraculoasă aplicată pasiv unui pacient, ci un proces în care diagnosticul corect, specialistul potrivit și implicarea pacientului trebuie să funcționeze împreună. Durerea nu ar trebui ignorată până devine cronică, copiii au nevoie de mișcare reală și constantă, iar adulții trebuie să înțeleagă că spatele, articulațiile și musculatura nu pot fi întreținute doar când „se strică”. Mișcarea, făcută corect și constant, rămâne una dintre cele mai simple forme de prevenție.
