Nicușor și progresiștii visează la alianța AUR-PSD

În politica românească, unele bătălii nu se câștigă prin forță directă, ci prin împingerea adversarilor în poziții convenabile. Iar, în opinia noastră, exact asta se întâmplă astăzi: Nicușor Dan și zona progresistă din jurul său nu pot intra cu adevărat într-o mare confruntare electorală atâta timp cât scena politică rămâne împărțită pe mai multe fronturi.

În actuala configurație, progresiștii ar trebui să se lupte simultan cu PSD-PNL, pe de o parte, și cu zona suveranistă, pe de altă parte. Ar fi un război electoral complicat, greu de controlat și, cel mai probabil, pierdut din start. De aceea, scenariul cel mai avantajos pentru tabăra progresistă ar fi simplificarea câmpului de luptă: un singur adversar mare, ușor de demonizat, ușor de împachetat propagandistic și ușor de vândut publicului ca „pericolul suprem”.

Acest adversar ideal ar fi o asociere, oficială sau informală, între PSD și AUR.

Tensiunile din actuala coaliție sunt deja vizibile, iar presa internațională a relatat că președintele Nicușor Dan a cerut menținerea coaliției largi pro-europene, în timp ce PSD ar putea retrage sprijinul pentru premierul Ilie Bolojan. Disputele privind măsurile de austeritate și reducerile de cheltuieli au tensionat puternic relațiile din guvernare. În același timp, Nicușor Dan a declarat public că nu va desemna „niciodată” un premier PSD susținut de PSD și AUR, semn că varianta PSD-AUR este deja transformată într-o linie politică deși ea nu există acum.

Dar tocmai aici apare întrebarea esențială: cui folosește, de fapt, împingerea PSD și AUR în aceeași fotografie politică?

În opinia noastră, progresiștii au nevoie de această fotografie. Au nevoie ca PSD și AUR să poată fi prezentate la pachet. Au nevoie să spună: „Vedeți? Noi v-am avertizat. AUR este cu PSD. Suveranismul este fals. Toți sunt aceeași veche politică.” O asemenea narațiune ar lovi în AUR, ar compromite o parte din mesajul suveranist și, în același timp, ar permite progresiștilor să se reorganizeze ca singura alternativă „curată”, „europeană” și „modernă”.

De aici ar putea apărea proiectul politic dorit de această tabără: o formațiune nouă sau rebranduită, eventual de tipul „România Europeană”, care să adune o parte importantă din USR, o parte din PNL și segmentele urbane, corporatiste și progresiste care s-au mobilizat în jurul lui Nicușor Dan. Nu ar mai fi nevoie de o bătălie pe trei fronturi. Ar fi suficientă o confruntare între „noi, europenii” și „ei, PSD-AUR”.

Aceasta este cheia întregii operațiuni politice: reducerea pluralității adversarilor la un singur dușman comun.

În acest context, PSD și PNL par tot mai mult piese pe o tablă de șah care nu le aparține complet. PNL, prin linia dură reprezentată de Ilie Bolojan, tensionează relația cu PSD. PSD, la rândul său, reacționează nervos, amenință, se repoziționează, caută ieșiri. Iar în tot acest timp, progresiștii stau la pândă și așteaptă momentul perfect în care pot spune că vechile partide și suveraniștii s-au unit împotriva României europene.

În această ecuație, PSD și PNL ar trebui să fie atente nu doar la adversarii din afară, ci și la instigatorii din propriile partide. Ambele formațiuni par să aibă în interior oameni foarte bine coordonați în direcția tensionării relațiilor, a dezbinării și a împingerii partidelor într-o zonă de risc politic major. Sub pretextul unor scenarii „curajoase”, „reformiste” sau „strategice”, se poate ajunge, de fapt, la construcții idealiste, dar complet nerealiste electoral. Iar când asemenea scenarii sunt împinse cu prea multă insistență și cu o sincronizare prea eficientă, întrebarea firească este: cui folosesc cu adevărat?

Ilie Bolojan pare, în acest moment, să joace un rol greu de explicat din perspectiva interesului electoral al PNL. Fie că vorbim despre calcul politic rece, fie despre o formă de rigiditate dusă la extrem, efectul este același: PSD este împins spre iritare maximă, coaliția este dusă spre ruptură, iar PNL riscă să fie tras electoral în jos chiar de omul care ar trebui să-l reprezinte. Declarațiile sale recente, potrivit cărora PNL nu ar mai intra într-o coaliție cu PSD dacă se generează o criză politică, vin pe fondul unor tensiuni deja majore în coaliție și al posibilității retragerii sprijinului PSD pentru premier.

Privită politic, situația pare aproape o operațiune de uzură accelerată. Bolojan dă impresia că face tot ce poate pentru a scoate PSD din minți și, în același timp, pentru a consuma electoral propriul partid. În loc să apere PNL de alunecarea la vale, pare să împingă și mai eficient partidul pe această pantă. Iar PSD, deja afectat de erodare și de propria lipsă de direcție, riscă să cadă în capcana unei reacții nervoase care să ofere exact muniția dorită de adversarii progresiști.

De aceea, PSD și PNL ar trebui să se uite cu maximă atenție în interior. Nu orice voce radicală din partid este neapărat o voce loială. Nu orice om care cere ruperea, escaladarea sau confruntarea totală lucrează automat pentru binele formațiunii sale. Uneori, cei mai periculoși adversari nu sunt cei care atacă din exterior, ci cei care împing din interior spre decizii spectaculoase, dar sinucigașe politic.

Pentru progresiști, scenariul ideal este ca românii să ajungă la repulsie totală față de PSD și PNL, văzând în ele doar haos, orgolii, certuri și incapacitate de guvernare. Iar dacă această repulsie se suprapune peste imaginea unei apropieri PSD-AUR, atunci terenul este pregătit pentru apariția unei noi construcții „salvatoare”, pretins europene, care să spună că doar ea poate apăra România de vechile partide și de suveraniști. Aici este marea capcană: PSD și PNL pot ajunge să muncească, fără să-și dea seama, exact pentru strategia celor care vor să le înlocuiască.

Nu spunem că fiecare pas este scris într-un laborator politic. Dar spunem că efectul este prea convenabil pentru a fi ignorat. Dacă PSD se rupe definitiv de PNL, dacă PNL se destructurează între aripa Bolojan și restul partidului, dacă AUR ajunge să voteze împreună cu PSD pe teme majore, atunci muniția pentru tabăra progresistă este deja pregătită.

Nu trebuie neapărat o alianță cu acte. Uneori, în politică, imaginea contează mai mult decât documentul. E suficient ca PSD și AUR să voteze împreună de câteva ori. E suficient ca anumite televiziuni, influenceri, activiști și conturi de campanie să repete obsesiv aceeași idee: „PSD și AUR sunt împreună.” Din acel moment, adevărul politic devine secundar. Percepția devine armă electorală.

Iar progresiștii știu să lucreze cu percepția.

De aceea, credem că actualele tensiuni dintre PSD și PNL nu trebuie privite doar ca simple certuri de guvernare. Ele pot fi și simptomele unei repoziționări mai mari. O parte a sistemului pare interesată să împingă PSD într-un colț, PNL într-o criză internă și AUR într-o apropiere toxică de social-democrați. Rezultatul final ar fi exact cel dorit de Nicușor Dan și progresiști dar și mai mult cei care se află în spatele lor: un front advers compact, ușor de atacat, ușor de caricaturizat și ușor de folosit ca sperietoare electorală.

Aceasta este marea miză: nu guvernarea de azi, ci câmpul de luptă de mâine.

Pentru Nicușor Dan și tabăra sa, o alianță PSD-AUR ar fi cadoul politic perfect. Ar permite renașterea unui proiect progresist larg, construit pe frică, pe mobilizare anti-suveranistă și pe mesajul că România trebuie „salvată” încă o dată de „extremism” și „corupție”. În realitate, ar fi doar o nouă încercare de reîmpachetare a aceleiași agende politice, de această dată sub steagul unei mari coaliții urbane, progresiste și pretins europene.

PSD și PNL ar trebui să înțeleagă că nu joacă doar pentru funcții, ministere și orgolii. Joacă pentru supraviețuirea lor politică. Iar AUR ar trebui să înțeleagă că orice apropiere de PSD, chiar și tactică, chiar și parlamentară, poate fi transformată într-o capcană strategică.

Pentru că, în final, planul progresist nu are nevoie ca PSD și AUR să se iubească. Are nevoie doar ca ele să pară împreună.

Iar din clipa în care această imagine se fixează în mintea publicului, Nicușor Dan și progresiștii pot intra în campanie cu exact povestea de care au nevoie: „noi împotriva lor”.

Un indiciu important se vede deja în spațiul online. Urmărind comentariile la postările PSD pe tema acestei crize, poate observa oricine, cu ochiul liber, o activitate intensă și coordonată de conturi care împing constant aceeași idee: asocierea PSD cu AUR, sub diverse forme și nuanțe. Nu vorbim despre câțiva utilizatori izolați sau reacții spontane, ci despre tipare repetitive, mesaje similare și o direcție clară de comunicare. Chiar dacă PSD nu va face nicio alianță formală cu AUR, propaganda pare deja setată să ducă discursul public exact în această direcție. Iar când un mesaj apare simultan, în valuri, pe multiple canale și în forme aproape identice, devine legitim să ne întrebăm dacă nu asistăm la operațiuni bine puse la punct și profesionist coordonate, menite să fixeze în percepția publică o realitate care, în fapt, nu există încă.

Media PR Grup — Fii văzut. Fii auzit. Fii cunoscut. Promovare, publicitate, PR, comunicare, media și consultanță.

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și