Să înceapă teatrul de păpuși… electorale
De mâine începe, cel puțin teoretic, campania electorală pentru ceea ce ar trebui să fie alegeri libere pentru funcția de președinte al României. Spunem „ar trebui” pentru că realitatea ne-a demonstrat că, atunci când românii chiar votează cu adevărat, se schimbă regulile jocului din mers, iar votul devine fie anulat, fie redirecționat cu grijă.
Pentru prima oară în istoria noastră recentă, votul românilor a contat atât de mult încât a fost nevoie să fie anulat. Cursa electorală s-a reluat cu o nonșalanță care sfidează orice logică democratică. Eliminarea lui Georgescu poate fi susținută legal — pe baza acuzațiilor de evaziune fiscală și cheltuieli netransparente în campanie — dar de aici încolo, lucrurile au alunecat din zona juridicului în zona absurdului. Nu doar că au fost eliminați candidați, dar a fost resetată întreaga competiție. Alți concurenți au apărut din neant, de parcă ar fi fost ținuți în vestiar până în ultima clipă.
E ca la un meci de fotbal: oprești jocul, dai două cartonașe roșii, scoți doi jucători, dar când reiei meciul, nu doar că au dispărut jucătorii sancționați, dar ai schimbat complet echipele. Mai mult, ai amestecat Steaua cu Dinamo, ai făcut o nouă echipă, ai adus și niște rezerve de prin ligile inferioare, și le spui suporterilor că totul e în regulă — „așa e în fotbal”.
De mâine, românii vor trebui să creadă că trăiesc într-o democrație funcțională. Că aleg pe cine vor. În realitate, vor alege pe cine li se permite să aleagă — din lista scurtă validată de „sistemele” vizibile sau invizibile, autohtone sau străine. O piesă de teatru regizată în grabă, jucată pe o scenă instabilă, cu actori aduși de urgență din culise.
Vom vedea candidați ca Nicușor și Victor, fără partide, fără infrastructură oficială, dar cu bugete colosale deja cheltuite în precampanie și cu structuri online bine unse. În cazul lui Nicușor, chiar mai bine organizate decât cele ale lui Georgescu — troli disciplinați, bine coordonați, cu scenarii clare și reacții sincronizate. Când n-ai partid, dar ai troli, e clar că ai sistem.
Tot de mâine, va defila prin campanie și candidatul „unit” al PSD și PNL. În teorie, va beneficia de sprijinul rețelei de primari și lideri din ambele partide. În practică, vom vedea adevărul când se vor număra voturile. Pentru că în culise, nimeni nu mai joacă în echipă — fiecare își negociază viitorul.
Vom mai asista la o invazie în online — o luptă pentru dominarea spațiului digital, în care mesajele nu mai informează, ci manipulează. Românii vor fi bombardați cu conținut care nu le spune cu cine să voteze, ci cui să-și vândă votul în turul doi. Pentru că, odată eșuați primii candidați, negocierile vor curge: fiecare tabără va licita pentru „moștenirea” voturilor celor ieșiți din joc, invocând, desigur, „interesul național”.
Turul doi nu va fi despre oameni. Va fi despre sisteme. Cel mai probabil, între Simion și Nicușor. Iar finalul? O victorie previzibilă a omului sistemului, Nicușor, care va urca la Cotroceni cu misiunea clară de a repune sistemul în drepturile sale pierdute — acelea pe care clasa politică încercase, timid, să le restrângă.
Dar, dincolo de toate analizele și ipotezele, un singur lucru poate răsturna scenariul: prezența masivă la vot. Dacă românii ies în număr mare la urne, toate combinațiile, strategiile și păpușile vor fi inutile. Acolo unde se naște o voință colectivă reală, chiar și marionetele se tem de mulțime.
Așadar… să înceapă teatrul de păpuși. Cortina se ridică. Să vedem ce rol mai are publicul.
Iosub Robert
