Când justiția vine târziu… dar vine – cazul Nordis
Fosta deputată Laura Vicol, aleasă pe listele PSD și fostă șefă a Comisiei Juridice din Camera Deputaților, a fost reținută de DIICOT într-un dosar legat de grupul Nordis, un scandal imobiliar de proporții. Povestea e simplă: se vindeau apartamente care nu existau, se luau banii de la fraieri, iar în unele cazuri același apartament era vândut la mai multe persoane. Schema clasică, doar că de data asta nu vorbim de mici țepari de bloc, ci de un tun de milioane în care au picat victime inclusiv nume mari precum Țiriac Auto, CEC Bank și Engie. Iar în mijlocul combinației se afla și soțul fostei deputate, Vladimir Ciorbă, unul dintre acționarii principali ai grupului Nordis.
Acum, nu ne putem pronunța dacă e vinovată sau nu. În țara asta, justiția a dat atâtea rateuri încât numai naivii mai cred că e vreo lumină în sistem. Dar un lucru ne sare în ochi: procurorii i-au pus sechestru pe 50 de milioane de lei. Asta înseamnă cam 10 milioane de euro. Acum, să fim serioși… Ia spuneți, români, câți dintre voi aveți 10 milioane de euro puși deoparte, în afară de afaceriștii care au mii de angajați și rulează sute de milioane și de câțiva genii care au descoperit ceva util omenirii în viața lor?
Mai aruncăm un ochi în declarația de avere și vedem că doamna Vicol avea bijuterii și ceasuri de aproape un milion de euro. Și toate astea în condițiile în care ca deputat câștiga 140.000 de lei pe an, iar soțul ei din salariu vreo 250.000. Oricât am înmulți astea cu 50 de ani de muncă, tot nu ies la socoteală. Și aici vine întrebarea pe care nu ne putem abține să nu o punem: cum naiba au pus-o colegii ei șefă la Comisia Juridică? Adică exact comisia care analizează legile justiției? Chiar nimeni din partidul ei nu știa ce se întâmplă? Sau știau și au mers pe principiul că atâta timp cât sistemul o acoperă, totul e în regulă?
Și aici ajungem la marea problemă: cine mai verifică pe cine ajunge în funcții-cheie în statul român? Chiar nu mai există nicio instituție care să dea o notă informativă către guvern sau către liderii partidului despre ce suspiciuni planează asupra oamenilor pe care îi propulsează? Sau pur și simplu e un sistem care își protejează oamenii până în ultimul moment, până când ceva scapă de sub control și cineva trebuie să fie sacrificat?
Indiferent dacă Laura Vicol va fi condamnată sau nu, problema rămâne: în ce țară trăim, dacă astfel de oameni ajung să decidă legi și să fie puși în funcții cheie? Oare chiar nimeni din partidul ei nu știa ce se întâmplă? Oare chiar nu existau semnale? Sau, mai degrabă, toată lumea știa, dar cât timp sistemul mergea bine pentru ei, nimeni nu avea de gând să spună nimic?
