Conexiuni (teatrale): Regalul s-a întors la TT! Câteva accente
Se încheie ediția cu numărul 35 a Festivalului de Teatru de la Piatra-Neamț. Preambulul compus pe 12 noiembrie, în ziua deschiderii, pe baza lui Paul Chiribuță – un actor marca Teatrul Tineretului, pasionat, profund și de-o complexitate covârșitoare (vezi aici) – s-a dovedit de bun augur. A provocat și la înțelegerea conexiunilor de mare impact cu TT, nu doar naționale, conexiuni ce aveau să respire aproape la fiecare pas.
Da, Regalul Teatral s-a întors. Prin 2006, parcă, l-a inventat directorul general Liviu Timuș, întorsul nostru de la Teatrul Odeon și, mai târziu, abuziv descăunatul din 2017. Regalul vechi se asocia cu secțiunea de de concurs „Pledez pentru tine(ri)”. Ideea, ambiția și construcția generate de Timuș însemnau să aducă la Piatra-Neamț specatcole mari și evenimente conexe sensibile și de impact din țară, altfel mai greu accesibile publicului local cunoscător. Enervant rău de tot pentru stăpânii politici, dovedise că are acces la finanțări… necontrolate politic.
Acum, a ne înclina și a mulțumi în gura mare în contul a două Doamne, Gențiana Ionescu și Raluca Naclad, e o datorie de onoare. Ele au asamblat, ele au săvârșit Regalul. Într-un timp foarte scurt, cu resurse financiare aiuritor de tardive și simbolice. Eroine ale TT și ale orașului se cuvine a fi recunoscute. Musai de adăugat e spiritul lui Timuș, care plutește discret, neevocat, nerecunoscut în afara conexiunilor private.
Apoi, am respins din start tentația cronicilor de specatcol. Există o certă incompatibilitate între alintații cronicari „certificați” de respirație centrală și un consumator de TT cu vechime din primăvara lui 1971, din clasa a II-a de școală generală. Au căzut și atractivele relatări de eveniment, poate cu tușe de exclusivitate, dintr-un motiv foarte simplu: aș fi provocat degeaba pe cititorii care nu aveau acces la spectacole din cauza porcăriei cu vânzarea biletelor. Însă, măcar câteva sublinieri 100% subiective nu-mi dau pace…
Așadar, tonul Regalului l-a dat primul spectacol, „Ivanov”, de la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, o adaptare după Cehov. Cu Paul Chiribuță în distribuție, în regia lui Vlad Cristache. Cade ca un fel de alaltăieri când, prin noiembrie-decembrie 2015, sărbătoream angajarea lui Cristache la TT. Nu doar că nu a dezamăgit ca regizor, dar e o definiție a creativității. Nu are 40 de ani și marele lui pariu este direcțiunea Teatrului Excelsior din București, teatru inventat de Ion Lucian, repede după Revoliție, inițial ca teatru pentru copii și tineret.
Miercuri, 13 noiembrie ne-a adus spre visare nevisată atingerea geniului. A produs-o măreția regizorului Andrei Șerban. După „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, nu puțini au intrat într-o stază verișoară cu a unor personaje din prozele SF ale lui Isaac Asimov – da, Andrei Șerban a lăsat primele urme profesionale la TT. Director general acum al Teatrului de Stat Constanța, prezent disciplinat la festival, e sofisticatul regizor Erwin Șimșensohn, un pietrean autentic. Doar 10 anișori avea la Revoluție.
Ziua următoare a livrat „La câțiva oameni distanță de tine”, un specatcol magnific care face săli pline cu anticipație la Teatrul Național București. Scriitura e a lui Dan Coman, regia poartă pecetea lui Radu Afrim. La rigoare, Radu Afrim e o marcă tare de tot, cu o agendă de lucru făcută pe ani înainte, premiile serioase și sănătoase fiind aproape subînțelese. Așa, întâmplător, a lăsat amintiri de neșters la TT. Specatcolul este o coproducție între TNB și Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc” de la Bistrița de Bistrița-Năsăud. Coincidență, Afrim e de loc din județ, de la Beclean. Altă coincidență, în festival avea să vină încă o coproducție de forță cu același centru cultural.
Trecând (și) peste oarece absențe (motivate) din peisaj, următorul popas care singur strigă să fie subliniat l-a impus Teatrul de Comedie din București. „Căsătoria” lui Gogol a creat un ditamai șocul celor care-l judecă pe Chiriluță exclusiv după prestațiile TV de divertisment cu talente. Bine strunit de stimații și apreciații regizori Andrei și Andreea Grosu, Tudor Chirilă a tăiat respirația și a încins palmele de la aplauze, convingând și pe neconvinși că întâi de toate e actor pur-sânge.
Și a venit o zi de marți, când de regulă oamenii sunt sparți, înainte ca miercuri să devină cercuri. Teatrul Nottara București a descins cu „Bădăranii” lui Goldoni, în regia unicului Alexandru Dabija, Sandu al teatrului nostru, Cetățeanul de Onoare al Chetrei de sub Telegoală, care de mai bine de un an și jumătate nu și-a primit titlul. Linia de conexiuni funcționează – șef mare al teatrului este regizorul Alexandru Mâzgăreanu, cel mirosit din pruncie creativă de Dabija și, evident, lansat prin Teatrul Tineretului. Starea de venerație s-a întins ore întregi după spectacol. Parcă-parcă, actorii au pus un supliment de pasiune în joc știind că joacă pe scena debutului lui Dabija. Încă un pic și se face de 50 de ani.
În zodia debutului Sfânt, cercurile de miercuri s-au subscris monumentalului regizor Silviu Pucărete. După „Tertium non datur”, deși a recitat la foc automat cam toată galeria de actori și regizori uriași identificați cu TT, Claudiu Bleonț a rămas mască aflând „episodul” cu tânărul Purcărete, din 1974, care a montat la noi un „Romeo și Julieta” cu Constantin Cojocaru și Nina Zăinescu. Debut se chema și venea imediat după „Jurnalul unui nebun”, spectacolul său de licență la IATC. Cu Bleonț, idol al generației optzeciste și fost candidat la primăria Beliș de Cluj, în 2020, a rămas să depănăm alte amintiri în ianuarie, la „Gertrude”, la TNB. Regizor e tot Purcărete, iar scenograf tot Dragoș Buhagiar. Inutil de amintit legătura celui alintat Buha cu TT, căci iar ne lovim de Dabija, ba și de Liviu Timuș. Pentru că l-am repomenit pe retrasul nostru de la Tarcău, e lesne de închipuit că Pavel Bartoș, nu doar cu cu gândul la istoricul spectacol „Chip de foc” al Odeon-ului, a întrebat din prima respirație ce face Liviu?!
„Tertium non datur” e acea a doua coproducție pomenită cu centrul cultural de la Bistrița. E una perfect naturală dacă ținem cont de cultul valorilor și cultul performanței girate la Teatrul Odeon de Lady Dorina Lazăr, o adevărată mamă a atâtor și atâtor plecați de la TT spre Teatrul Giulești, mai întâi. Numai că și la Bistrița se întâmplă minuni, mai ales de prin 2012, de când căpitan de județ este Excelența Sa Radu Moldovan. (Azi, nu contează partidul…)
În dreptul inegalabilei hunedorence Dorina Lazăr, a urmat – cu un salt de-o zi – reprezentația cu „Neliniște”. Potop de admirație, de aplauze și măiestrie dusă pe cote supreme. Pur și simplu, după spectacol, îți venea să o duci pe brațe, să nu o lași să atingă pământul. Gândul, în lipsă de altă rimă, fugea și la regizorul spectacolului după Ivan Vîrîpaev – un pietrean arhicunoscut, Bobi Pricop.
Între cele două spectacole ale Odeon-ului, Piatra-Neamț a vibrat de reclamă și publicitate într-o anume rețea socială de audiență și penetrare. S-a ocupat de treaba asta una dintre cele mai frumoase și adevărate românce îndrăgostite pe viață de oraș, de Teatrul Tineretului. Venea la locul de muncă luat prin repartiție guvernamentală în urmă cu 40 de ani. În primăvara următoare debuta. Joi, 21 noiembrie, un picușor după ora 22, sub valuri de aplauze, a îngenuncheat din nou pe scenă. Ultima dată s-a întâmplat în toamna lui 2015, tot la festival. E Oana Pellea. Cu „Evadarea tăcută” de la TNB, ne-a topit, ne-a vrăjit. Ba, cu gândul la o recitare din Nichita Stănescu, ne-a și dezîmblânzit nițel. Odată teatrul reîntors în TT, e doar o chestiune de timp până ce va veni împreună cu Mircea Rusu să ne arate cât de frumos e în septembrie la Veneția.
Povestea nu e gata, însă. Asta apropo de conexiuni. Sâmbătă au strălucit Teatrul „Andrei Mureșanu” de la Sfântu Gheorghe și ARCUB-ul Capitalei. Cei din urmă, cu „Bazinul de Nord” sub bagheta lui Mâzgăreanu, au ceva special, o poveste de succes marcată de regretatul regizor Niky Scarlat. Director general al TT, cândva, după Revoluție, e omul care efectiv a generat Festivalul Internațional de Teatru de la Piatra-Neamț. Partener destoinic și sensibil i-a fost altă figură de patrimoniu plecată la Cer, Ioan Onisei.
Deloc în cele din urmă, finalul a încununat Regalul. Vlad Zamfirescu, de altfel înfiat și el artistic la Piatra-Neamț de vreo 10 ani, și-a făcut numărul complex în forță, atât ca regizor, cât și ca actor, inclusiv sub propria-i îndrumare. „Lumea lui Frank” de la Metropolis, măcar prin îndoieli și retrăiri, a picat la fix în contextul actual. Iar despre „Artă” e suficient atât: până și la Centrul cultural din Otopeni, când s-a jucat luna trecută, a fost imposibil de găsit un bilet.
Acestea fiind mărturisite, rămâne pentru un articol viitor să mai aflați câte unele din culisele teatrului, ale festivalului. Inclusiv o conexiune cu uriașul actor american John Malkovich via Timșioara. Dinadins le-am separat, să nu tulbur atmosfera de Regal.
Viorel COSMA
