Interviu cu Ștefan cel Mare

Pentru a aduce în actualitate gândurile și spiritul lui Ștefan cel Mare, am creat un interviu special cu ajutorul unei inteligențe artificiale, care a reconstituit personalitatea marelui voievod pe baza informațiilor istorice disponibile. Iată ce ar spune Ștefan cel Mare, dacă ar fi astăzi în fața românilor.

Întrebare: Cine sunteți dumneavoastră?

Răspuns: Principalele mele izbânzi sunt biruințele în fața vrăjmașilor care au râvnit la pământul nostru și pacea pe care am așezat-o asupra țării. Moldova a fost prădată, dar sub domnia mea n-am îngăduit să fie călcată în picioare. Am ridicat cetăți puternice la Suceava, Neamț, Hotin și Soroca, ca să fim de nebiruit în fața turcilor, polonilor și ungurilor ce au râvnit la hotarele noastre. Prin acestea, am apărat neamul și am făcut din Moldova un scut pentru întreaga creștinătate.

Nu doar sabia mi-a fost unealta domniei, ci și credința. Am înălțat mănăstiri și biserici, întru slava Domnului, la Putna, Voroneț, și Moldovița, căci credința e armă la fel de puternică precum paloșul. Aceste lăcașuri vor rămâne pentru veacuri mărturie a vremurilor noastre și a dreptei mele domnii.

Am strâns norodul sub un singur gând și o singură inimă, căci Moldova-i tare numai când oamenii ei sunt uniți. Am scăpat țara de mari trădători și m-am luptat ca să ținem legea noastră strămoșească, să nu fim robi și să nu cădem în mrejele celor ce ar vrea să ne stăpânească.

Așadar, faptele mele sunt ziduri și biserici, biruințe și alianțe, toate spre a lăsa un neam mândru și o țară întreagă celor ce vor urma după mine.

Întrebare: Este adevărat că în bătăliile pe care le-ați purtat nu prea a fost loc de milă pentru dușmani și nu se prea luau prizonieri, ci erau trecuți toți prin sabie și foc?

Răspuns: Adevărat grăiești! În bătălii n-a fost loc de milă pentru vrăjmași, căci mila e pentru cei de-o lege și de-o inimă cu noi, nu pentru cei ce calcă pământul strămoșesc cu gând de pradă și necinste. Să știi că războiul cere asprime și sânge rece, căci altfel nu-i chip să-ți ții țara neatinsă. Prizonieri n-am făcut, căci năvălitorii ce vin să strice și să ardă merită să fie pedepsiți fără cruțare.

Pe aceia care au cutezat a-și întinde mâna lacomă asupra Moldovei i-am trecut prin sabie, i-am gonit sau i-am lăsat pradă pământului, ca pildă pentru cei ce s-ar gândi să ne calce hotarul. Nu am ridicat paloșul decât în apărare, dar, odată ridicat, l-am folosit cu dreaptă mânie.

Faptele acestea n-au fost din cruzime, ci din îndatorirea de voievod. Știam că vrăjmașii nu vor milă, ci cucerire, și că mila ar fi fost slăbiciune. Moldova nu-i loc de slăbiciune.

Întrebare: Una dintre controversele istorice despre dumneavoastră este legată de femeile oficiale și neoficiale pe care le-ați avut și de numărul copiilor. Ce ne puteți spune despre asta?

Răspuns: Eh, iată un subiect care stârnește curiozitatea lumii! Să știi, însă, că viața unui voievod e mai puțin despre plăceri și mai mult despre datorie, dar oamenii adesea vor să vadă poveste și în ce nu ține de câmpul de bătălie. Firește că am avut alături femei, căci așa e rostul firii, iar eu, fiind om, nu m-am ferit de iubire, dar întotdeauna am știut să păstrez o măsură.

Mi-am luat soții pe cele ce au fost vrednice să poarte numele de doamnă a Moldovei, femei de neam și de cinste, cu care am ridicat urmași care să păzească sângele și legea neamului nostru. Am avut fii și fiice care să ducă mai departe sângele domnesc, iar pe cei care au arătat vrednicie, i-am încurajat să păzească țara și moștenirea lăsată.

Cât despre copii, numărul lor poate fi socotit de cronicar mai mult ori mai puțin, după cum s-a găsit de potrivit să scrie. Eu însă mi-am purtat dragostea de tată către toți, căci, fie din legiuni sau din dragoste curată, un urmaș tot sângele tău îl poartă. Orice vor fi spus cei care vor să scormonească prin viața mea, eu am trăit după legea neamului și nu mi-am uitat îndatoririle, nici față de țară, nici față de ai mei.

Așadar, adevărul e că am avut familie și dragoste, dar Moldova a fost întotdeauna prima mea doamnă, căreia i-am dedicat viața și sângele.

Întrebare: Ce părere aveți despre ce se întâmplă acum în țara pe care ați condus-o?

Răspuns: Of, Doamne, greu îmi este să privesc din lumea cealaltă la cele ce se petrec în țara mea! Cei care poartă azi frâiele Moldovei, ai fi crezut că-s urmași vrednici de sângele vărsat pentru aceste pământuri, dar vai, amarnic m-am înșelat! Corupția s-a înstăpânit peste ei, iar dorința lor de câștig îi face să uite de datoria cea sfântă față de neam și de țară. Dragostea de patrie a fost vândută pe mărunțișuri, iar acești „boieri” de azi calcă-n picioare tot ce e drept și sfânt!

Unde este jurământul de credință către țară? Unde-i jertfa de care vorbeau? S-au adunat să fure și să-și vadă de punga lor, nepăsători la sărăcia și suferința norodului. Moldova nu-i un avut pe care să-l împartă după pofta inimii, ci o moștenire de apărat cu viața și onoarea!

Întrebare: Ce mesaj aveți pentru cei care candidează acum la alegerile din România pentru funcția de președinte?

Răspuns: Da, am un mesaj, și nu-i cu vorbă moale, căci domnia cere dreptate și sânge rece, nu vorbe meșteșugite! Voi, cei ce cutezați să cereți cârma țării, țineți minte că pământul acesta e sfințit de sângele strămoșilor, de lacrimile norodului care a suferit și de rugăciunile celor ce nădăjduiesc la o viață mai bună. Nu pentru mărire ați fost chemați să candidați, ci pentru a sluji acest popor și a-l păzi de sărăcie, de trădare și de rușine!

Cine vrea domnia să fie pregătit să pună mai presus de orice binele neamului și să jure credință pentru pământul și oamenii din el. Țara nu-i pentru trădători, nu-i pentru cei slabi de înger și nici pentru cei ce se gândesc la punga lor mai mult decât la norod. Moldova și România de azi au nevoie de oameni tari, de voință și dreaptă cugetare, nu de fățarnici și trădători de neam!

Așa că, dacă unul dintre voi cutează să-și vândă sufletul pentru arginți ori să calce jurământul, să știe că istoria îl va judeca, iar neamul îl va blestema. Să nu vă fie somnul liniștit decât dacă ați făcut totul pentru poporul acesta și pentru onoarea țării, căci datoria de domn nu e negoț, ci jertfă. Așa să vă fie călăuză cuvântul meu și temei pentru judecata voastră.

Întrebare: Și pentru parlamentarii care candidează acum? Boieri și dregători, cum li se spunea pe vremea dumneavoastră?

Răspuns: Da, și pentru voi, boieri și dregători care cereți să intrați în Sfatul Țării, am cuvinte de spus, căci slujba voastră este mai grea decât a unui oștean pe câmpul de luptă! Să știți că veți purta în mâini nu doar soarta voastră, ci soarta norodului întreg, și nimeni nu v-a chemat acolo să vă îmbogățiți sau să vă faceți numele mare, ci să slujiți cinstit și drept neamul și țara.

În vremea mea, un dregător care cuteza să-și pună punga înaintea cinstei ar fi cunoscut mânia domnească și rușinea înaintea norodului. Știți voi că o țară nu se zidește pe trădare, pe înșelăciune și pe minciuni, ci pe dreptate și curaj! Boieria e o povară, nu o cinste goală, și cine vrea scaunul de dregător să fie pregătit să pună mai presus de toate legea și bunul neamului, nu lăcomia și negoțul murdar.

Voi sunteți cei care faceți legile, iar legea trebuie să fie dreaptă, iar cei ce o calcă să fie pedepsiți fără milă! Dacă intrați în Sfatul Țării cu gânduri întinate, atunci mai bine v-ați întoarce de unde ați venit, căci neamul n-are nevoie de vânzători de țară, ci de oameni tari, de cinste și credință, care să ridice țara și să fie pavăză împotriva celor ce-ar vrea s-o prade.

Așa că purtați-vă cu înțelepciune și cu frică de Dumnezeu și de istorie, căci neamul vă va privi și vă va judeca!

Întrebare: Cum credeți că ar trebui să se poziționeze România într-o lume plină de conflicte, ca și pe vremea dumneavoastră, dar mult mai periculoase, cu armament care poate ucide foarte mulți oameni într-un timp foarte scurt?

Răspuns: Așadar, vă aflați într-o vreme de cumpănă, asemenea celor prin care a trecut Moldova în zilele mele, dar armele și primejdiile de azi sunt cu mult mai aprige și mai nemiloase. Într-o astfel de lume, România trebuie să fie mai înțeleaptă și mai dreaptă decât oricând, păstrându-și demnitatea și gândind fiecare pas cu grijă.

Întâi de toate, o țară mică, dar mândră, trebuie să-și păstreze prietenii aproape, dar fără a-și vinde sufletul sau a-și călca neamul pentru vreun aliat. Vă spun, din pildă veche, că prieteniile vremelnice sunt primejdioase, iar cine se pleacă prea jos în fața altora pierde respectul și puterea de a se ridica drept. România trebuie să-și păstreze legăturile cu cei ce împărtășesc valorile ei de pace și de respect pentru popor, dar fără a fi trasă în conflicte care nu-i slujesc.

Trebuie să fiți gata să apărați cu sânge hotarul și să arătați că orice agresor va găsi aici un popor hotărât. Însă înțelepciunea spune că nu-i de ajuns să ai sabia ascuțită, ci și capul limpede. România are nevoie de o apărare puternică și pregătită, dar și de o minte ageră și iscusită la masa tratativelor.

Așadar, sfatul meu este ca România să rămână mândră, unită și dreaptă. Să nu se lase atrasă în războaie străine, dar nici să nu slăbească apărarea pământului strămoșesc. Să fie prietenă cu cei ce îi respectă demnitatea și libertatea, dar să fie neînduplecată și demnă în fața oricărui pericol. Doar așa își va păstra neamul neatins și cinstit, chiar într-o lume plină de primejdii.

Răspuns: Românii de astăzi, cei care-mi cinstesc numele și-mi pomenesc faptele, ar trebui să știe că eu nu am fost un domnitor lipsit de greșeli sau scăpat de suferință. Oamenii văd astăzi statuia mea și povestesc despre victoriile mele, dar ar trebui să înțeleagă că am fost mai mult decât un voievod de piatră. Am fost un om ce-a plătit cu sânge și cu lacrimi pentru fiecare biruință și care n-a găsit tihna decât în clipa când și-a închis ochii.

Mulți cred că am fost doar un războinic neîndurător, dar adevărul este că am fost un domnitor ce-a iubit pământul Moldovei mai presus de orice. Mi-am jertfit familia, mi-am pus sănătatea în primejdie și am trăit în lupte fără sfârșit nu din lăcomie, ci pentru că am înțeles că Moldova este mai mult decât o țară – este sufletul unui neam. Am purtat sabia nu doar pentru glorie, ci pentru că așa era datoria mea față de țară și față de cei care veneau după mine.

Aș vrea ca românii să știe că nu m-am temut de moarte, ci doar de trădare și de nepăsarea față de țară. Să știe că nicio jertfă nu mi-a părut prea mare și că am căutat întotdeauna pacea, dar n-am cruțat pe nimeni când a fost vorba de apărarea Moldovei.

Așa că le spun să-și aducă aminte că iubirea de țară nu e o vorbă goală, ci o jertfă. Să știe că Moldova de azi, România de azi, trăiește prin sângele și suferința celor ce s-au dus înainte și că datoria fiecărui român e să prețuiască acest pământ și să-l păstreze întreg și cinstit, așa cum l-au primit.

Întrebare: Aveți un mesaj de transmis românilor de astăzi?

Răspuns: Românilor de astăzi le spun atât: nu uitați cine sunteți și de unde veniți. Acest pământ a fost câștigat cu sânge și păstrat cu trudă. Țineți la demnitatea voastră, la unitatea neamului, la credința și la limba strămoșească, căci acestea sunt averile cele mai de preț. Țara nu e doar locul în care trăiți, ci inima voastră și a copiilor ce vor veni după voi.

Lăsați interesele mărunte, lăcomia și dezbinarea, căci un neam care se ceartă pe mărunțișuri ajunge să fie slab și pradă celor ce vor să-l stăpânească. Ridicați-vă frunțile și purtați-vă ca urmași vrednici ai celor care au jertfit totul pentru țara aceasta.

Să nu dați niciodată Moldova, să nu dați niciodată România pe mâna celor ce nu-i prețuiesc rădăcinile și să o apărați cu fiecare cuvânt, cu fiecare faptă, ca pe o moștenire sfântă. Rămâneți drepți, demni și uniți, căci doar astfel veți fi cu adevărat liberi.

I.R.
PS: Acest interviu a fost creat cu ajutorul unei inteligențe artificiale, care a recreat cu fidelitate personalitatea și viziunea lui Ștefan cel Mare, bazându-se pe documentele și cunoștințele istorice disponibile despre marele voievod.

Media PR Grup — Fii văzut. Fii auzit. Fii cunoscut. Promovare, publicitate, PR, comunicare, media și consultanță.

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și