Velăntains dei

Iarna grea anul asta, mai grea ca-n ’54, ca sa il citam pe un ”mare” domn, sate intregi izolate, zeci de morti din cauza frigului, incompetenta guvernamentala sora cu nebunia, criza economica, criza politica, criza sociala si… zic unii, mai de la oras… ca vine “velăntains dei” pe 14 februarie si tre’ sa ne iubim.

De Valentine’s Day trebuie sa ii cumperi persoanei iubite multe cadouri si sa ii spui ca o iubesti. Si daca o iubesti mult, mult te poti si casatori cu ea, dar doar pentru o zi, ca la miezul nopti vraja sarbatorii dispare, ca in Cenusareasa, si raman oamenii desculti, cu dovleci in loc de caleasca si nu mai au chef sa se iubeasca pentru ca se intorc brusc la realitatea romanesca ce devine din ce in ce mai sumbra. Nu vrem sa mai dezbatem aceasta idee de occidentalizare a romanilor, de confiscare a Dragobetelui romanesc de catre inimioarele pufoase ale Velăntainsului, caci acestea sunt probleme pe care le-am dezbatut in articolul de anul trecut dedicat acestei sarbatori imprumutate: Cum au dat romanii Dragobetele pe Valentine’s Day.

Anul acesta datele problemei s-au schimbat. Cred ca ar trebui sa lasam la o parte detaliile despre aceasta sarbatoare de imprumut si despre tot ceea ce este superficial, despre tot ceea ce e forma fara fond si sa discutam despre „iubire”. În toate zilele protestului din Piaţa Universităţii s-a auzit strigătul pentru libertate al actorului Emil Hossu, Dumnezeu sa-l odihneasca: „După 22 de ani, am auzit «Libertate, Libertate, Libertate». Mă aflu aici pentru demnitate şi pentru libertatatea renăscută a românilor. Indiferenţa este lipsă de umanitate. Nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni„.

Nu poate fi iubit cineva care nu iubeste pe nimeni… Aceasta este cea mai mare a problema a romanilor. Sabatorim iubirea, dar nu iubim, vorbim despre libertatea castigata la Revolutie, dar nu suntem liberi. Atunci ce poate fi “Valentine’s Day” in acest context? Nimic altceva decat o amagire si un moment al anului in care comerciantii fac bani. Am ajuns in aceasta situatie dramatica pentru ca romanii iubesc din ce in ce mai putin.

Egoismul primeaza in politica. Din acest motiv au murit oamenii de frig si altii au stat zile intregi izolati in case sau pe drumuri fara apa, mancare si caldura.

Egoismul primeaza in societate. Smecherii inculti sunt mereu cu un pas in fata celor capabili, dar cu bun simt.

Egoismul primeaza si in viata de cuplu. Rata divorturilor si a violentei domestice a crescut considerabil.

Suntem un popor care nu isi iubeste liderii si avem lideri care nu isi iubesc poporul. Si in mare masura ne meritam soarta. Iubirea in Romania e pe cale de disparitie si fiecare individ a contribuit din plin la asta.

Si daca tot am semnalat o problema, propun si o solutie. Solutia ar fi sa nu ne mai amagim cu tot acest balast frumos ambalat, dar steril pe care ni-l ofera societatea in prezent. Trebuie sa ne analizam foarte bine pe noi insine si sa incercam sa renuntam la orgolii, sa  facem o cura de dezintoxicare interioara. Sa renuntam la superficialitate si sa dam un plus de valoare lumii in care traim. Fiecare lucru pe care il facem sa il facem “ca la carte”, daca alegem sa iubim, sa iubim neconditionat. Am putea incepe prin a ridica ochii din pamant si a privi in jur. Sa ne uitam unii in ochii celorlalti, sa ne ajutam reciproc, sa fim mai putin egoisti, sa oferim mai mult si sa cerem mai putin in schimb. Poate asa, sarbatori ca “Valentine’s Day” ar avea un sens…