UN OM AL PĂCII ȘI ZIDIRII CREȘTINE, PĂRINTELE ARHIMANDRIT CIPRIAN ZAHARIA
Motto:
”Fii credincios lui Dumnezeu și Bisericii Sale, cât vei trăi, și vei avea în viața aceasta tot binele, iar în cealaltă vei dobândi cununa de mărire!” (Arhimandrit Ciprian Zaharia)
La 26 decembrie, 2011, s-au împlinit cinci ani de la trecerea în lumea drepților (anul 2007) a preacuviosului părinte Arhimandrit CIPRIAN ZAHARIA, fost stareț al Mânăstirii Bistrița, între anii 1979-2005. Și-a dedicat întreaga ființă slujirii, cu bună credință a valorilor creștine. A intrat în rândul monahilor când împlinise 18 ani. Când firul vieţii a fost retezat, avea aproape 60 de ani de viață călugărească. S-a născut în ținutul Sucevei, aproape de Fălticeni, în urma cu 80 de ani. A intrat in obștea Mânăstirii Secu, unde a urmat școala monahala (1950 – 1953) și apoi Seminarul Teologic de la Mânăstirea Neamț. În anii 1970 a urmat și Facultatea de Teologie de la București. La Mânăstirea Bistrița, adus în 1979 de vrednicul de pomenire Părintele nostru Teoctist, a avut o lungă stăreție, cea mai lungă stăreție din veacul XX, în care a lucrat foarte mult. A reușit să reînvie tradiția monastică, oficiind prima călugarie după 30 de ani de interdicție, și anume cea a actualului arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, PS Ioachim Băcăuanul. A fost și un harnic restaurator al ctitoriei lui Alexandru cel Bun, la finalizarea lucrărilor primind și rangul de arhimandrit. După 1990, în cimitirul Mânăstirii Bistrița a construit o biserică din lemn în stil tradițional și a inițiat înființarea unor schituri noi. Tot el a ajutat la redeschiderea unor vechi mânăstiri. A rămas și în amintirea scriitorilor care i-au închinat câteva pagini sau rânduri, între ei amintindu-l pe poetul Ioan Alexandru care i-a dedicat mai multe poezii.
În ultimii ani ai vieții a fost încercat de o boală grea, pregătindu-se astfel de întâlnirea cu Împaratul cel fără de moarte. Vestea plecării cuvioșiei sale din aceasta lume a umplut de uimire, tristețe și durere cinul monahal moldav, dar mai ales pe cei care au avut onoarea să stea cândva în preajma acestui deosebit părinte. P.S Episcop al Romanului, Ioachim Băcăuanul a elogiat viața deosebită a părintelui arhimandrit Ciprian Zaharia: ”Părintele Ciprian a fost un călugar complex și atipic. A intrat în osteneala mânăstirească de tânăr, acum 60 de ani, încât cunoștea viața monahală sub toate aspectele ei cele mai profunde. Pe la jumătatea anului 1979 a fost numit stareț al acestei vetre monahale. Numirea lui a fost providențială pentru Mânăstirea Bistrița. Avea o abilitate indescriptibilă de a sustrage atenția ochilor iscoditori care căutau să surprinda activitatea viețuitorilor misionari ai Mânăstirii Bistrița”. O caracterizare riguroasă aparține și Arhimandritului Timotei Aioanei, fost exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor şi actual exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor : ” Ciprian Zaharia a venit la Bistriţa când avea vreo 50 de ani. Până atunci fusese, timp de 35 de ani, unul dintre diriguitorii vieţii călugăreşti de la Secu. Mi-a vorbit în multe rânduri despre viaţa unor monahi adevăraţi care vieţuiau la Secu înaintea decretului comunist, care i-a expulzat din mănăstire. Nu i-a uitat niciodată. La slujbele pe care le săvârşea, îi pomenea într-un lung şir de nume desprinse parcă dintr-un calendar aghioritic.
MIHAIL-SORIN GAIDAU