30 martie 2011 – 23 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui Nicolae Steinhardt
Nicolae Steinhardt (Nicu-Aurelian Steinhardt), jumatate evreu, jumatate roman, s-a nascut la inceputul secolului al 
XX-lea, in comuna Pantelimon de langa Bucuresti.Mostenirea de sange pe linie paterna l-a supus discriminarii anti-semite in perioada miscarilor fasciste din Romania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intre 1919 si 1929 a studiat in Bucuresti si a fost remarcat prin scrisul sau la cenaclul Sburatorul, fondat de Eugen Lovinescu. Sub pseudonimul Antisthius, unul dintre Caracterele lui La Bruyere, si-a publicat prima carte, romanul parodic “In genul …tinerilor”(Cioran, Noica, Eliade).
A fost redactor la Revista Fundatiilor Regale, insa, in perioada celui de-al doilea razboi mondial (1940-1944) cand au avut loc epurarile entice sub Garda de Fier a miscarii legionare si de sub guvernarea Antonescu-Sima, si-a pierdul locul de munca. In ciuda disputelor pe care Steinhardt le-a avut cu Ion Antonescu, Steinhardt l-a iertat si chiar si-a exprimat recunostinta fata de Antonescu pentru salvarea a catorva sute de mii de evrei dupa o discutie care a avut loc fata in fata cu Hitler si Berchtesgarden.
In perioada regimului comunist a fost acuzat de crime impotriva ordinii sociale si condamnat la 13 ani de munca fortata. Si-a ispasit pedeapsa in inchisorile de la Jilava, Gherla, Aiud si alte inchisori comuniste.
In perioada cat a stat in inchisoare a fost botezat ca si crestin ortodox, pe 15 martie 1960, de colegul de inchisoare Mina Dobzeu, un calugar basarabean. Martori ai momentului au fost Alexandru Paleologu, doi preoti romano-catolici, doi preoti greco-catolici si un preot protestant. Mai tarziu, Steinhardt a afirmat ca botezul sau a avut un caracter ecumenic, idee care a stat la baza operei sale unice in literatura romana, Jurnalului Fericirii. Prima editie a Jurnalului Fericirii a fost confiscata de Securitate in 1972 si restituita in 1975, dupa interventia cenzurii. Steinhardt a editat mai multe versiuni ale cartii, dintre care una a ajuns in mainile lui Virgil Ierunca si ale Monicai Lovinescu din Paris. Monica Lovinescu este cea care a distribuit continutul cartii in episoade difuzate la Radio Europa Libera. Dupa eliberarea sa din 1964, acesta a avut o cariera de translator si publicist. Viata sa va capata, insa, noi valente dupa acceptarea sa de a vietui la Manastirea Rohia, in 1980. In perioada cat a stat acolo, a fost bibliotecarul manastirii si si-a dedicat viata scrisului. S-a stins la varsta de 77 de ani, pe 30 martie 1989.
In continuare, doua clipuri realizate in memoria lui Nicolae Steinhardt si pentru a pune in valoare Jurnalul Fericirii.
Emilian Zaharia
