556 de ani de când a murit femeia care „a dat naștere mântuitorului neamului românesc”

Istoria municipiului Piatra-Neamț este strâns legată și profund marcată de domnia lui Ștefan cel Mare. Puțin însă, își amintesc de faptul că astăzi se împlinesc 556 de ani de la moartea mamei lui Ștefan cel Mare. De altfel, puțini își amintesc și de numele ei.

Istoricul Nicolae Iorga lămurește în lucrarea Femeile în viaţa neamului nostru – chipuri, datini, fapte, mărturii care este numele mamei: „Ştefan cel Mare era fiul lui Bogdan, fiu el însuşi al lui Alexandru cel Bun, şi al unei Oltea (în călugărie poate: Maria), care se mărită după scurta ei iubire cu Domnul şi avu două fete (Maria, soţia lui Şendrea, şi Sorea) şi trei fii, Ioachim călugărul, Ioan şi Petru, ce sînt astfel fraţii vitregi ai marelui Domn”.

Despre Maria Oltea istoricul Nicolae Iorga spunea în cartea sa România cum era pînă la 1918, că „n-a fost soţie de domn, dar din iubirea ei cu un domn viteaz a dat naştere, într-un ceas fericit, lui Ştefan Vodă cel Mare, mântuitorul neamului românesc.”.

Deși mergem des la Curtea Domnească, la Cetatea Neamț, la mănăstiri vechi și pretindem că păstrăm memoria locului, trecem cu vederea momente importante din istorie. Despre Maria Oltea am aflat cei mai mulți dintre noi la școală, în poezia Muma lui Ștefan cel Mare, scrisă de Dimitrie Bolintineanu.

„Apoi ea la poartă atunci a ieșit / Și-n tăcerea nopții, astfel i-a vorbit: / -Ce spui tu, străine? Ștefan e departe / Brațul său prin taberi mii de morți împarte. / Eu sunt a sa mumă, el e fiul meu. / De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu!”

Doamna Maria Oltea provenea dintr-o familie modestă, posibil din zona Valahiei, însă informațiile sunt foarte puține cu privire la viața ei.

Căsătoria cu Bodgan al II-lea nu a fost oficializată sau cel puțin nu a fost recunoscută. În lucrarea Princeps Omni Laude Maior. O istorie a lui Ștefan cel Mare istoricul Ștefan Gorovei scrie că „este foarte probabil că Oltea nu a fost soție legiuită a lui Bogdan al II-lea și, prin urmare, nici doamnă a Moldovei”.

După ce Bogdan al II-lea a fost omorât în 1451 de Petru Aron, familia a plecat în exil câțiva ani, iar Maria Oltea s-a călugărit. A murit în jurul vârstei de aproximativ 60 de ani (nu se cunoaște data exactă a nașterii ei) și a fost înmormântată la Mănăstirea Probota. Pe piatra funerară descoperită de arheologi în 1904 stă scris:

„Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ştefan Voievod, care a murit la anul 6973 [1465], noiembrie 4”. Din anumite motive, pe piatra de mormânt nu i-a fost atribuit titlu voievodal.

Istoria și legenda se îmbină când vine vorba de Maria Oltea. Informațiile fiind puține, viața Mariei Oltea a fost discutată mai mult prin viu grai sau prin scrieri istorice inexacte și a fost, uneori, transformată în legendă. Se mai spune că a avut o influență puternică în modelarea fiului său și chiar că ar fi avut un rol important în pregătirea momentului când, în 1457, Ștefan cel Mare, însoțit de o armată, intră în Moldova și îl învinge pe Petru Aron, preluând domnia.

E un fragment de istorie pe care ar trebui să ni-l amintim… măcar din când în când.