Rechizitoriu recapitulativ sub amenințarea Foametei. De la Remus Borza

De A. R. Pe 8 apr. 2020

A pus la îndoială decretarea stării de urgență, când nu se aștepta nimeni la așa ceva, oferind argumente greu de neluat în seamă, independent de poziția de consilier onorific al premierului Ludovic Orban. Încă de anul trecut, în stilul său tăios de vigilent de serviciu pe țară, pe când nu se auzise de noul coronavirus, avertiza că România nu este pregătită de niciun fel în fața crizei economice care oricum va veni. Vine mai repede. În analizele, comentariile și veritabilele manifeste publicate a repetat și a repetat că lipsa de voință pentru reformarea radicală a statului, pornind de la Administrație, Educație și Sănătate, ne îngroapă. Cu premeditare. Ultimul text publicat pe remusborza.ro – După criza epidemiologică vine criza economică și alimentară – este o recapitulare în toată regula a celor semnalate până acum. Expune apoi un inventar cuprinzând măsurile exagerate, cele prostești, cele neluate cu încăpățânare și enumeră pagube cumplite de coronacriză la români ce erau însă ușor de evitat. Rezultă tabloul nu dramatic, ci catastrofic al unei Românii aflate pe curs rapid de prăbușire. Remus Borza evită s-o spună spună până la capăt, dar cine are mintea acasă își dă seama de amenințarea Foametei. Textul este preluat integral. Lipsesc sublinierile de această dată din simplul motiv că întregul text e de subliniat. (Viorel COSMA)

„Criza sanitară va trece într-o lună. Greul de abia acum începe. Va urma o criză economică și alimentară pentru care România nu e pregătită, neavând resurse financiare și strategii coerente pentru a le contracara sau pentru a le atenua efectele. Măsurile disproporționate de distanțare socială și de suspendare sau încetare a unor activități economice raportate la amploarea pandemiei (incomparabil mult mai redusă decât în alte state) vor genera o criza economică cu efecte sociale dramatice. Măsurile de distanțare socială, izolare, carantinare trebuiau să vizeze exclusiv persoanele vulnerabile, cu predilecție pensionarii și cei cu complicații medicale sau comorbidități. Restul cetățenilor trebuiau să muncească într-un program normal, evident cu luarea unor măsuri de protecție și igienă suplimentare.

SARS-CoV-2 nu e primul virus care atacă populația planetei. În decursul istoriei umanității au fost sute și în viitor vor mai fi mii. În lupta cu pandemiile de fiecare dată a câștigat omul. La fel se va întâmpla și acum. Ne vom imuniza în masă și vom dezvolta rezistență la acest virus. În fiecare an mor zeci de milioane de oameni din cauza fumatului, alcoolului, gripei sezoniere, cancerelor, accidentelor. Dar niciodată nu decretăm stare de urgență, nu generăm atâta isterie colectivă și panică ce sunt de natură să demoralizeze și să demobilizeze națiunile. E posibil ca această pandemie să fie folosită ca un pretext la o mișcare mult mai amplă menită să schimbe raportul de forțe și relațiile interstatale, hegemonia și sferele de influență. O nouă ordine mondială. Dar România oricum nu contează în această ecuație.Suntem prea mici pentru un război atât de mare.

Ce lasă Coronavirusul in urma? Vreo 500 de morți, 1,5 milioane șomeri, câteva zeci de mii de firme în faliment, un deficit bugetar de 10%, intrarea economiei în recesiune cu o contracție de 5% pe trimestrele II și III, retrogradarea ratingului de țară de la stabil la negativ, imposibilitatea finanțării deficitelor și datoriilor. Fiind an electoral cu alegeri locale și parlamentare statul scapă și acum de restructurare. Vom păstra același aparat birocratic hipergonflat și hiper-remunerat, anacronic și ineficient, dar mare consumator de resurse. Eu spun ca a venit vremea reformelor. Macar în al 12-lea ceas să realizăm lucrul ăsta. Nu ne mai permitem să aruncăm an de an peste 50 miliarde euro în administrație, sănătate și învățământ. Murim oricum cu zile prin spitalele patriei. Avem peste 400 mii salariați în sistemul public de sănătate din care doar 34 mii sunt medici! Nu mai putem finanța 367 spitale publice din care peste 200 nu au nici specialiști, nici aparatură medicală pentru investigații. Înțătamântul românesc, vorba fostului președinte, ”scoate proști cu diplomă“ iar conform actualului președinte “analfabeți funcționali”. Deși populația școlară s-a înjumătățit de la 5 la 2,5 milioane finanțăm peste 350 mii posturi in educație. Mai mult decât atât, în plină criză sanitară, plătim salarii întregi, inclusiv spor pentru orele suplimentare, la o armată de dascăli, deși cursurile au fost suspendate de vreo 6 săptămâni! Solidaritatea e doar pentru fraierii din privat, nu și pentru șmecherii de la stat. Ce să mai vorbim de administrație decât că este cea mai mare gaură neagră a bugetului de stat.

Până când vom defila cu peste 3.200 de UAT-uri, din care 443 comune au sub 1.500 locuitori și 27 de orașe sub 5.000 (pragul minim prevăzut de lege), cu 3.200 de primari și tot atâtea secretare, cu zeci de mii de consilieri și alte zeci de mii de plimbători de hârtii? Guvernul Năstase a administrat treburile țării în perioada 2000-2004 cu 800 mii bugetari. De ce avem nevoie azi de 1,4 milioane? Că doar populația țării nu a crescut. Din contră, vreo 5 milioane de români au luat calea pribegiei. O administrație publică cu cât este mai suplă, cu atât este mai eficientă, mai aproape de cetățean și de nevoile lui. Avem nevoie să informatizăm, să debirocratizam și să digitalizam administrația publică. Dar în primul rând e nevoie de o restructurare și o reformă radicală. Polonia o țară dublă ca populație și cu o suprafață cu 90 mii kmp mai mare, comparativ cu România, în 1998 și-a reformat administrația reducând numărul uat-urilor de la 4.600 la 2.700. E unul dintre motivele pentru care în criza economică din 2008-2009 Polonia a fost singura țară din UE care a înregistrat creștere.

Trebuie sa abandonam discursul și politicile populiste. Nu poți da la popor decât după posibilități, nu după nevoi. Nevoile întotdeauna vor fi mai mari decât posibilitățile. Și atunci nu înțeleg întrecerea asta socialistă dintre opoziție și putere în a arunca cu pomeni în popor. Fraților, înțelegeți ca am ajuns la fundul sacului. Mâine, poimâine nu o să avem nici o para chioară. Avem o datorie externă de peste 105 miliarde euro, plecând de la 0 în 1990! Ce am făcut cu atâta bănet? Nu am construit o școala, un spital, o fabrică. Din contră am închis vreo 3.000 de școli, 70 spitale și peste 8.500 de fabrici, uzine și combinate! Ca efect al măsurilor de stimulare a economiei și de susținere a agenților economici afectați de Coronavirus încasările la bugetul de stat au scăzut cu 40% în Martie. În lunile următoare vor scădea și mai mult. Vom avea un nerealizat în colectare de peste 60 miliarde lei care adunat la cei 40 miliarde lei deficit bugetar asumat prin legea bugetului de stat vor da o gaura de 100 miliarde lei în bugetul țării, adică 10% din PIB! Ca să înțeleagă toată lumea, am angajat cheltuieli de 400 miliarde lei și o să avem venituri de mai puțin de 300 miliarde. Împărțiți dumneavoastră, că mie îmi dă cu virgulă. Ceea ce uită ai noștri strategi în politici bugetare este caracterul imprevizibil al veniturilor raportat la certitudinea cheltuielilor odată ce au fost angajate. Băncile românești nu vor mai putea finanța deficitul statului câtă vreme le-am decapitalizat cu vreo 10 miliarde euro în urma rescadențării pe 9 luni a ratelor pentru toți consumatorii de credite, respectiv 850 mii debitori persoane fizice și 145 mii debitori persoane juridice. Ca urmare a retrogradării ratingului de țară nici băncile și instituțiile financiare internaționale nu se vor înghesui să ne finanțeze decât la costuri exorbitante.

Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, criza economică va fi dublată de una alimentară. Partea proastă e că nu numai visteria statului e goală ci și cămara țării. Doar ”beciurile domnești” sunt pline și o să se umple și mai abitir în perioada următoare. Din producția de grâu de peste 8 milioane tone realizată anul trecut azi mai avem în țară în jur de 700 mii tone, inclusiv cu Rezerva de Stat. Având în vedere consumul lunar de peste 175 mii tone în câteva luni riscăm să rămânem fără pâine. Putem suplimenta porția de circ, dar s-ar putea să nu țină de foame. Anul agricol 2020 se anunța slab luând în considerare seceta deja instalată în mai multe județe și care a afectat deja culturile pe câteva zeci de mii de hectare. Din 9,7 milioane ha lucrate avem irigații pe doar 800 mii ha (în 1989 erau irigate 3,2 mil. ha). Ar trebui ca statul să subvenționeze prețul energiei necesare alimentării stațiilor de pompare și punere sub presiune. E vorba de doar 122 milioane lei. Nici cu cărnița nu stam mai bine. Din 10 milioane porci necesari pentru consumul anual avem doar 2,4 milioane. La fel de prost stăm și la carnea de pasăre. Ne va trebui 1 miliard euro să importam. Problema este dacă vom avea bani și de unde. Că toate țările vor fi afectate de criza. Din acest motiv prioritatea 1 a guvernului este de a direcționa resurse bugetare în agricultură. Un popor trebuie hrănit și în vremuri de pace și cu atât mai mult în vremuri de criz. În această perioadă se desfășoară lucrări de însămânțare pentru culturile de primăvara. Dacă făina nu o să prea avem, măcar mălai sa facem. Că tot suntem o țară de mămăligari, spun unii mai răutăcioși. Doar ca vreo 26 mii fermieri, care cultivă 6,5 milioane ha teren agricol, adică 2/3 din suprafața toatală, așteaptă și azi de la stat rambursarea accizei pe motorină aferentă trimestrului lV 2019!
Vorbim de doar 117 milioane lei, bani puțini pentru stat dar foarte mulți pentru fermieri. Agricultura trebuie prioritizată. Trebuie să încurajăm investițiile în acest sector. Raportat la potențialul agricol, putem dubla în 5 ani ponderea acestei ramuri în PIB. Securitatea alimentară e mai importantă decât Securitatea energetică sau chiar militară. Totul până la papa.”