3 octombrie 1938 – înceta din viață Alexandru Averescu, mareşal şi om politic

0

În 1938, a încetat din viaţă Alexandru Averescu, mareşal şi om politic. A participat la Războiul de independenţă (1877-1878), la cel de-al doilea război balcanic (1913), la Războiul de reîntregire naţională (a condus bătălia de la Mărăşti din 1916), a fost prim-ministru (ianuarie – martie 1918) şi ministru în mai multe rânduri între anii 1919 şi 1938, membru de onoare al Academiei Române (n. 9 martie 1859, la Ismail, azi Ucraina).

Alexandru Averescu a fost o figură atipică pentru viața politică a României interbelice. S-a născut în satul Babele, lângă Ismail, (regiunea Odesa, azi în Ucraina) în Principatele Unite.

Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859, în Ismail, în sudul Basarabiei, fiind fiul unui fost ofiţer în armata ţaristă. Iniţial, Averescu a urmat cursurile Seminarului Teologic din localitatea natală. După numai un an a renunţat, înrolându-se ca voluntar la Războiul de Independenţă. Ulterior, urmează Şcoala Superioară de Război de la Torino (1884-1886).

După întoarcerea în ţară, Alexandru Averescu va ocupa mai multe funcţii importante în armata română, ajungând în martie 1907 ministru de război în guvernarul Sturdza. Din această poziţie a participat direct la reprimarea răscoalei tărănesti din 1907.

Primul Război Mondial i-a adus glorie. Generalul de divizie Alexandru Averescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (14 – 26 august 1916, 26 septembrie 1916 – 30 ianuarie 1918). S-a remarcat printr-un spirit ingenios și plin de inițiativă, care l-a adus la conflicte cu Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan. A inițiat celebra manevră de la Flămânda (1916), a condus Armata a II-a în bătăliile de la Mărăști și Oituz (1917). Un episod din timpul războiului a rămas întipărit în mințile istoricilor: se zvonise că Averescu ar vrea să-l răstoarne pe rege și să preia puterea. Jignit de neîncrederea suveranilor, Averescu și-a dat demisia, dar peste câteva zile Regina Maria îl cheamă în audiență, declarând: Ia-o înapoi! Îmi arde degetele. Pentru activitatea din timpul Primului Război Mondial a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 1678/1927, iar pe 14 iunie 1930 i s-a conferit gradul de mareșal.

Din tranșee, generalul va intra în viața politică. Prin unele conjucturi favorabile va fi în mai multe rânduri prim-ministru (ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu a înființat în 1918 și a condus partidul Liga Poporului (din 1920 va deveni Partidul Poporului).

A fost în două rânduri prim-ministru, sub tutelă liberală. În primul mandat (mai 1920 – decembrie 1921), Averescu a reuşit să înfăptuiscă unificarea monetară,  reforma financiară şi reforma agrară. Simpatizanţii lui, ţăranii, au fost nemulţumiţi de greutatea cu care s-a realizat reforma agrară, dar şi de faptul că nu au primit cele 5 hectare promise. În acest context, dar şi cu implicarea celui care iniţial l-a susţinut, Ionel Brătianu, Averescu îşi va da demisia la 13 decembrie 1921.

În 1930, Alexandru Averescu ajută la revenirea în ţară a lui Carol al II-lea, iar acesta îl recompensează cu titlul de mareşal. Din 1937 membru al Consiliului de Coroană, mareşalul Averescu acceptă în 1938 să fie ministru în guvernul patriarhului Cristea prin care Carol II a instaurat dictatura regală.

Spre finele vieții sale, bătrân și bolnav, se retrage din viața politică. Moare în octombrie 1938, la București. Trupul său neînsufleţit a fost depus în cripta de la Mărăşti, în mausoleul ridicat aici prin străduinţa sa, pentru a cinsti pe eroii bătăliilor din vara anului 1917.

Surse: www.descopera.ro, wikipedia

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate