26 august, ziua celui mai loial prieten al omului…cel puțin în teorie. Practic, e despre un privilegiu pe care nu-l merităm

În fiecare an, 26 august este o zi dedicată celor mai buni prieteni necuvântători, câinii, ca un omagiu adus celor care ne oferă alinare, loialitate, sprijin și dovezi de iubire necondiționată.

Această sărbătoare a avut loc pentru prima dată în 26 august 2004, când un mare iubitor de animale s-a gândit să dedice o zi pentru a onora legătura de prietenie dintre om și câine.

În realitate însă, ziua de astăzi este un reminder dureros, un portret al propriului eșec, ca specie umană, atunci când vine vorba de a iubi sincer un suflet care nu face rău decât o singură dată în toată viața lui…atunci când moare. N-am înțeles, mulți dintre noi, cât de șubredă e temelia pe care ne-am construit, în mod nedrept, statutul de semizei. Avem multe de învățat de la animale, în general, dar suntem prea orgolioși, mărunți și meschini să acceptăm un adevăr incomod.

Într-o lume mai bună – nu într-un univers paralel – nu ne-am învăța copiii să lovească câinii cu pietre, nu le-am arunca vasele cu apă din grădini în speranța că vor muri de sete, nu am pune cuie în bucăți de salam și nu am prețui mai mult trei tufe nenorocite de trandafiri din fața blocului…iar după toate astea, ca o încununare a ipocriziei absolute, ne-am pregăti să mergem la Biserică.

Într-o lume nici măcar ideală, ci doar cvasi normală, animalele nu ar trebui să arate așa:

• 

• 

• 

• 

• 

• 

.…ci măcar așa:

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

La mulți ani tuturor cățeilor din lumea întreagă…e o urare fără niciun strop de bucurie ci cu lacrimi strecurate printre rânduri. Iertați-ne că nu știm să fim decât o continuă dezamăgire…