20 august 1864: se năștea Ion I. C. Brătianu, una dintre marile personalități din istoria României moderne

În 20 august 1864 se năștea Ion I. C. Brătianu, om politic liberal; preşedinte al Partidului Naţional Liberal (din 1909 până la încetarea sa din viaţă). A fost una dintre marile personalități din istoria României moderne, jucând un rol crucial atât în realizarea Marii Uniri cât și în Tratatul de Pace de la Paris, care a dus la recunoașterea internațională a Unirii.

Ion I.C. Brătianu era fiul cel mare al fostului prim-ministru şi fondator al Partidului Naţional Liberal, Ion C. Brătianu.  S-a născut la 20 august 1864, la moșia Florica, în judeţul Argeş. După ce își susține bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București, frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele. În vara anului 1883, pleacă la Paris pentru completarea studiilor, iar în 1889 se intoarce în țară și obține diploma de inginer.

Întâiul născut al omului politic liberal Ion C. Brătianu și-a început cariera politică în 1895, când a fost ales deputat de Gorj. Doi ani mai târziu a fost numit Ministru al Lucrărilor Publice. Ulterior, a deținut mandate la Ministerele de Interne, Externe, Război și a fost de 7 ori prim-ministru: decembrie 1908-martie 1909, martie 1909-decembrie 1910, ianuarie 1914-decembrie 1916, decembrie 1916-ianuarie 1918 (când România a participat la Primul Război Mondial), noiembrie 1918-septembrie 1919, ianuarie 1922-martie 1926, iunie-noiembrie 1927. Din 1908 până în 1927 a fost președinte al PNL.

Ion I. C. Brătianu a avut o traiectorie politică fulminantă, purtând povara grea a numelui pe care îl avea. Numele său a reprezentat un mare avantaj, dar el era conştient că trebuia să îl onoreze. Timp de două decenii a făcut şi a desfăcut guverne, iar întreaga clasă politică a ascultat de vocea sa. Regele Ferdinand I a fost puternic influenţat în deciziile sale de fruntaşul liberal, pe care îl considera „zodia bună a României”, iar pentru acest lucru şi-a atras de la opozanţi renumele de „rege neîncoronat”. Reformele adoptate pentru consolidarea statului naţional unitar român, faptul că a fost unul dintre principalii ctitori ai României Mari, ideal secular al poporului român, i-au determinat pe istorici să-l numească cel mai mare om politic şi bărbat de stat al României din toate timpurile, „o adevărată şcoală politică”.

Se stinge din viață la data de 24 noiembrie 1927, iar în ziarul Dreptatea apare scris: ”S-a stins încă unul dintre cei care au ţinut pe umerii lor greaua sarcină a realizării celui mai mare ideal românesc: întregirea neamului.”

Surse: Jurnal Spiritual, PE CALEA MOȘILOR