1935 – Comemorarea lui Manoil Halunga, un valoros și apreciat dascăl al orașului Piatra-Neamț

Unul dintre cei mai apreciați dascăli din Piatra-Neamț, de la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost Emanoil Halunga (n. 1823, Dorohoi – Piatra-Neamț, d. 1907), institutor la Școala nr. 1 de băieți (astăzi Muzeul de Artă n.n.).

Exigentul dascăl era pătruns de adânci sentimente național-patriotice : ”Când a sosit la Piatra vestea că în ziua de 24 ianuarie 1859 s-a proclamat la Iași Unirea Principatelor Române și alegerea comună a Domnitorului Cuza, tânărul institutor Halunga – văzând sărbătorirea (la Piatra n.n.), într-un elan neînchipuit a acestui mare eveniment de către întreaga suflare, în cap cu municipalitatea orașului, iluminat peste tot – în entuziasmul său delirant, Halunga a dat foc unei mici căsuțe ce o avea în mahalaua Valea Viei. A făcut și el o iluminație, jertfind pe altarul bucuriei generale mica lui căsuță de om sărac” , amintește fostul edil și cronicar al orașului Piatra-Neamț, Dimitrie Hogea.

În seara zilei de 28 septembrie 1935, regretatul Manoil Halunga era comemorat, printr-o serie de cuvântări, în amfiteatrul Liceului de Băieți „Petru Rareș” Piatra-Neamț.

Scopul evenimentului a fost strângerea de fonduri necesare pentru îngrijirea mormântului „cinstitului și vrednicului român, Manoil Halunga”, se preciza în broșura în care au fost tipărite cuvântările ținute cu ocazia comemorii.

Trebuie menționat că respectiva broșură cuprinde 28 de pagini, fiind vândută cu 10 lei pentru „mărirea fondului de ajutorarea școlarilor săraci din Piatra-Neamț” .

În acea seară au fost vândute 374 de bilete, în valoare de 20 de lei. A fost încasată suma de 7.840, din care 7.117 lei au fost cheltuiți pe: imprimante – 47 lei, iluminatul salei – 100, bordura și plăcile de mozaic la mormânt – 2.900, placa de marmoră -500, grilajul și rama plăcei de marmoră -3.200, reproducerea fotografiei în atelierul Ad. Chevallier -120, fotografia de porțelan reprodusă în atelierul Phonix (Oradea) -250. Restul sumei, 363 de a fost folosită la „boitul grilajului în primăvara viitoare”.

 Cu ocazia comemorării au ținut cuvântări directorul școlii la acea dată, Alex Ionescu și foștii primari D.Hogea, Al. Gheorghiu și Vasile C.Șoarec.

Fragment din cuvântarea d-lui director Alex Ionescu:  „(….)Ce gest mai frumos și ce act mai înălțător de cât acesta, poate fi din partea unor foști școlari, față de un învățător al lor. Mă gândesc, cu cele înalte calități a fost înzestrat de la Dumnezeu Manoil Halunga, ce educator superior a fost, dacă în acele vremuri, când școala românească era la începutul ei și când învățătorii erau puțin pregătiți din punct de vedere pedagogic, a reușit totuși până într-atât să vrăjească sufletele foștilor lui școlari de clasa III-a, încât să nu-l uite nici până la bătrânețea lor.”

La finalul cuvântării, directorul Alex Ionescu va citire scrisorii d-lui profesor universitar Dr. Socrat Lalu, adresată direcțiunii școlii cu ocazia unei donații făcute în amintirea lui Emanoil Halunga: ”…Stimate Domnule Director, pentru ca amintirile și sentimentele noastre să nu rămână, în măsura posibilului, după noi, complet pierdute, am plăcerea să vă comunic că noi, Petru, Spiru, Gheorghe și Socrat Lalu, cu toții, foști elevi ai profesorului Halunga, am avut putința , dintr-un mic fond, întemeiat de noi, în amintirea mult regretaților noștri părinți, care poartă numele de Fondul de Ajutor la studii „Dimitrie și Ecaterina Lalu” să donăm Școalei No.1 de Băeți din Piatra Neamț scrisuri Funciara Urbane 5% Iași, în valoarea nominală de lei 100.000 (una sută mii), 5 titluri a 20.000 lei fiecare Numerele 183724125 și 183727129, din venitul cărora să se acorde, la finele fiecărui an, elevului promovat din clasa a 3-a primară, ales de colegii lui, un premiu ce se va numi „Premiul de merit al Domnului Profesor Halunga”. Faptul de a fi dorit ca acest premiu să se acorde unui elev din clasa a 3-a, se datorește împrejurărei că pe când învățam noi, nu se obicinuia să se facă rotație între profesorii claselor primare. Noi cu toții am avut pe Domnul Halunga profesor la clasa a 3-a, reputată ca cea mai grea și care în definitiv a fost cea mai frumoasă pentru că profesorul a fost cel mai bun”.

Fragment din cuvântarea lui Dimitrie Hogea, primar al orașului Piatra-Neamț între anii 1914-1918: „ Dintre toţi dascălii mei de şcoală primară, cea mai caracteristică figură, care mi s-a întipărit adânc în minte, a fost aceea a neuitatului Manoil Halunga, de la clasa III. Era un tip cu totul deosebit de colegii lui. În acest timp, avea cam 45 de ani, cu părul și barba încărunțite, dar vioiu și sprinten. Parcă îl văd: îmbrăcat totdeauna în haine de șiac, purtând peste ghete, iarna, galoși de piele neagră și un baston gros. Lecțiile lui de gramatică, istorie, aritmetică, le făcea după un sistem propriu (…) În toată școala se creiase un fel de legendă: un elev care promova clasa a III-a, a lui Halunga, era considerat că a trecut hopul cel mare, iar clasa a IV-a devenea o jucărie.”

Pe placa de marmoră s-a săpat următoarea inscripție:

Manoil Halunga

Fost institutor

Decedat la decembrie 1907 în etate de 83 de ani

sursa: Comemorarea lui Manoil Halunga, 28 septembrie 1935, Amfiteatrul Liceului „Petru Rareș” Piatra-Neamț