19 iulie 1984 – se năștea Diana Mocanu, prima campioană olimpică din istoria înotului românesc
Înotătoarea Diana Mocanu, s-a născut în 19 iulie 1984, la Brăila, și a surprins întreaga lume la doar 16 ani, cucerind aurul la 100 şi 200 de metri spate la Jocurile Olimpice de la Sydney.
A început să practice înotul de performanță la Liceul cu Program Sportiv (LPS) din Brăila, iar după câțiva ani a început să activeze cu dublă legitimare la LPS și Clubul Sportiv Municipal Brăila, sub îndrumarea antrenorului Laura Sachelarie.
A câstigat peste 30 de titluri de campioana națională și a stabilit peste 100 de noi recorduri ale României, atât la juniori, cât și la seniori.
În 1999, la Campionatul European de juniori de la Moscova, a obținut primele rezultate notabile pe plan internațional: trei medalii de aur, la 50, 100 și 200 m spate, iar la CE de juniori din 2000, de la Dunkerque (Franța), a cucerit alte trei titluri, la 100 m spate, 200 m mixt, cu un nou record național și european, și 100 m fluture.
În 1999, la prima sa participare la CE de seniori, la Istanbul, a obținut medalia de bronz la 100 m fluture, iar la CE de seniori din 2000, de la Helsinki, și-a adjudecat trei medalii de argint, la 50, 100 si 200 m spate, toate cu recorduri naționale, și un bronz, la ștafeta 4×100 m mixt.
La Jocurile Olimpice de la Sydney, din 2000, a devenit prima campioană olimpică din istoria înotului românesc, după ce a câștigat întrecerile de la 100 m și 200 m spate.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000 i-a fost conferit Ordinul national „Serviciul Credincios” în grad de comandor. De asemenea, a fost declarată cetățean de onoare al orașului Brăila.
Diana Mocanu s-a retras prematur, la doar 18 ani, din cauza epuizării fizice şi psihice. Ea locuieşte în continuare în Brăila, unde își continuă activitate profesională ca antrenor, la CSM Brăila.
„Eram terminată fizic şi psihic. De la vârsta de 12 ani a trebuie să fac faţă unui volum de muncă imens. A fost un efort foarte intens, cu rezultate pe măsură. Recordurile mele naţionale, la toate categoriile de vârstă, au rezistat mulţi ani. Unele încă mai rezistă. După Olimpiada de la Sydney am cerut un an de pauză, pentru că eram extrem de obosită. Din păcate, am fost obligată să merg mai departe, iar organismul meu a cedat. Medicii şi antrenorii de la lot ar fi trebuit să ştie cum să-mi dozeze programul pentru a nu-mi distruge cariera. Eu eram doar un copil…”, menționa sportiva Diana pentru Adevărul, în 2010.
