16 septembrie 1835, leul devine monedă oficială

La 16 septembrie 1835, leul era instituit ca monedă oficială a românilor, de către domnul Țării Românești, Alexandru Ghica. Leul, unitate teoretică de cont, era echivalentul a 60 de parale.

În Ţara Românească şi Moldova circulau mai multe monede străine. Cea mai populară era talerul olandez (löwenthaler), care avea gravat pe revers un leu ridicat în două labe şi care era numită popular „leu“ .

Löwenthalerii au circulat până pe la 1750, iar popularitatea lor a fost atât de ridicată încât chiar şi după retragerea din circulaţie au fost identificaţi în popor cu noţiunea de monedă şi preţurile au continuat să fie calculate în aceasta monedă. La data de 16 septembrie 1835, leul era instituit ca monedă oficială a Ţării Româneşti, de domnul Alexandru Ghica. Leul, unitate teoretică de cont, era echivalentul a 60 de parale. 

După unirea Principatelor, la 22 aprilie 1867, s-a promulgat prima lege monetară prin care s-a stabilit că moneda naţională este leul, iar diviziunea sa se numeşte ban şi este egală cu a suta parte din leu.  Tot atunci, Principatele Unite au adoptat sistemul monetar zecimal şi metric al Uniunii Monetare Latine.

1867 a fost şi anul în care leul a fost cel mai puternic din istorie. La acea dată cu un singur leu se puteau cumpăra zece pâini, în timp ce un litru de vin costa 0,40 lei, un kilogram de carne 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

Amintim că cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de opt grame, emisă de orașul grecesc Histria, în anul 480 î.Hr.

surse: historia.ro, ro.wikipedia.org