101 ani de la moartea scriitorului Calistrat Hogaș, neobositul călător al drumurilor de munte

0
Motto: „Ca în foarte multe lucruri, e şi în literatură un soi de mojicie. Ei bine află, iubite cetitorule, că, spre marea dumitale mirare, nu mă sfiesc a-ţi face cunoscut, că, în literatură, sunt cam mojic; şi aceasta nu din pricina alcătuirii mele sufleteşti, ci numai din împrejurări care nu atârnă de voinţa mea. Nu ştiu dacă dumneata pui sau nu mănuşi când faci literatură, eu însă, care n-am făcut şi nici nu am de gând să fac vreodată înaltă şi subţire literatură de salon, am redat oamenii şi lucrurile, aşa cum se găsesc ele în măreaţa lor sălbăticie şi poate prea bine să strâmbe din nas finul estet X şi mult mai sensibilul decadent Y; eu îmi păzesc treaba şi, cu acelaşi deliciu, cu care un Lucullus s-ar aşeza înaintea unui ospăţ vitelian de limbi de canar şi de mrene îngrăşate cu carne de rob, mă aşez şi eu înaintea unui mojdei, a unei mari, fierbinţi şi oacheşe mămăligi, a unor ciuperci fripte pe cărbuni la umbra pădurilor sau a unui epic borş cu carne de oaie nu tocmai fiartă…“ – Calistrat Hogaş

Astăzi, 28 august se împlinesc 101 ani de la trecerea la cele veșnice a unui scriitor român plin de har, Calistrat Hogaș.

Mai jos, câteva crâmpeie biografice din interesanta și tumultoasa existență a prozatorului Calistrat Hogaș.

Calistrat Hogaș s-a născut la Tecuci, pe 19 aprilie 1847, cu numele de Dimitriu, ca fiu al protopopului Gheorghe Dimitriu și al Mioarei Dimitriu .Viitorul scriitor devine elevul școlii publice din Tecuci, unde învățătorul, având mai mulți învățăcei cu același nume de fami­lie (probabil ca să-i poată distinge) a schimbat numele în Hogaș, o poreclă de-a bunicului său..

După terminarea ciclului primar, a urmat Academia Mihăileană din Iași, în generația lui A.D. Xenopol, Alexandru Lambrior, Vasile Conta, Gheorghe Panu și alții de care l-au legat prietenii durabile. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de filozofie și litere din Iași, „branșa literară”. În anul în care a terminat studiile, în urma unui concurs, a fost numit profesor de „partea literară” la gimnaziul comunal din Piatra-Neamț și, la foarte scurt timp – director.

A debutat în 1874 cu poezia „Legenda lăcrămioarei” în nr. 5 al ziarului local Corespondenția provincială.

La 3 iulie 1882, Calistrat Hogaș a debutat și ca prozator în revista locală Asachi, cu fragmente din ciclul „Amintiri dintr-o călătorie”.

S-a căsătorit în 17 ianuarie 1871 cu fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra-Neamț, foarte tânăra și sfioasa Elena, căreia scriitorul i se adresa cu apelativul „Elencu”.

Un conflict de proporții cu autoritățile locale care patronau gimnaziul l-au determinat să se mute în 1878, pentru doi ani, la gimnaziul din Tecuci și un an la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. A revenit în 1881 ca director și profesor la Piatra-Neamț și a devenit un apropiat „amic” al lui I.L. Caragiale, aflat în perioada octombrie 1881 – martie 1882 în județul Neamț, ca revizor școlar. Un alt conflict cu autoritățile locale, în 1886, implicând și conotații de viață personală, l-au îndemnat să se transfere, ca profesor și director, la gimnaziul din Alexandria, refuzând oferta de a se stabili la București.

La 31 ianuarie 1882 i s-a născut cel de-al șaptelea copil, o fetiță botezată Sidonia.
De și a mai existat și cel de-al optulea copil născut în familia scriitorului – Marioara, care a decedat timpuriu, Sidonia, rămasă mezină, și-a însoțit tatăl, alături de mama ei, în detașarea la Alexandria (Teleorman).

Profesorul C. Hogaș s-a apropiat de casă, stabilindu-se la Roman în 1891, unde s-a mutat și Sidonia. În Roman, Calistrat Hogaș locuiește într-o vilă aflată în apropierea Liceului Roman-Vodă. În 1899, întreaga familie, cu excepția fiului Aetiu, care studia la București, s-a mutat la Iași.

Profesorul C. Hogaș a ieșit la pensie, dar iubit și apreciat de elevi, este rugat să continue să predea. În 1915 scriitorul se mută la Piatra- Neamț unde locuiau deja soția și fiica Cecilia.

La 28 august 1917, Calistrat Hogaș se stinge din viață la Roman, în mijlocul nepoților pe care i-i dăruise fiica cea mare, Cleopatra Silberg. Înmormântarea a avut loc pe 30 august la cimitirul din Roman, slujba și ceremonia religioasă  fiind oficiată de un singur preot, așa după cum și-a dorit.  La împlinirea a 42 de zile, la 8 octombrie, este reînhumat la Piatra-Neamț.

Sidonia şi-a adus aminte de o discuţie mai veche cu tatăl ei, în care el îi spusese: „Când oi muri, să nu cumva să mă puneţi în pataşcă … să ştiţi că sar în sus din sicriu; pe mine cu carul cu boi să mă duceţi, să ştiţi!”. Iar ceremonia de înmormântare chiar aşa a decurs, după cum a notat Sidonia în caietele ei, mai târziu, gândindu-se la o eventuală reeditare a volumului de amintiri: „L-am vegheat neîntrerupt până miercuri, 30 august, când, după dorinţa lui, fără a aviza pe mama şi pe sora de la Piatra, cu carul cu boi şi cu un singur preot l-am înmormântat în cimitirul din Roman”. Ziarul local Vestea nouă de joi, 31 august 1917, publica următoarea notă: „Ieri [sic! – de fapt se întâmplase în 28 august – n.m.] s-a stins din viaţă, în locuinţa ginerelui său, fostul director al liceului din Roman; Calistrat Hogaş venise de câteva zile de la Piatra cu intenţia de a-şi ameliora sănătatea, cumplit zdruncinată de o boală de emfizem. Om de cultură autodidactică vastă, C. Hogaş n-a fost numai un profesor de merit, o personalitate didactică în puterea cuvântului, un conferenţiar distins, dar mai ales era cunoscut ca scriitor de mare talent, unul dintre reprezentanţii cei mai iluştri ai beletristicii române de acum câţiva ani în urmă …” (articolul e semnat „A.N.”, iniţiale pe care Sidonia C. Hogaş le-a atribuit fostului profesor de română de la liceul respectiv, la acea vreme, Neculai Apostol). La rândul lui, ziarul Evenimentul din Iaşi menţiona (în ediţia de sâmbătă, 2 septembrie 1917): „Moartea lui Calistrat Hogaş / O veste tristă ne vine de la Roman: profesorul Calistrat Hogaş, fostul director al Liceului Internat [din Iaşi – n.m.], cunoscutul şi gustatul nostru povestitor, a încetat din viaţă bolnav de emfizem. Corpul didactic pierde pe unul dintre cei mai de valoare ai săi membri …

Sidonia Hogaș, după moartea tatălui sau, a activat ca muzeograf la Casa Memoriala “Calistrat Hogas” din Piatra-Neamț. În 1967 donează statului casa părintească pentru a fi restaurată și a se organiza aici un muzeu memorial. În două rânduri a oferit spre achiziție Muzeului Județean de Istorie obiectele și manuscrisele care alcătuiesc astăzi fondul muzeistic majoritar existent în expoziția memorială. La 19 aprilie 1976 s-a stins din viață la Piatra-Neamț, în vârstă de 94 de ani, domnișoara Sidonia C. Hogaș, chiar în  ziua de naștere a ilustrului ei tată. Prin grija nepoatei surorii sale, d-na Elena Zbanț, a fost înmormântată la cimitirul „Eternitatea”, împreună cu urna fratelui ei incinerat, Aetiu Hogaș.

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate