Primele imagini și gânduri ale lui Ionuț Ursu, voluntarul nemțean care și-a vândut bunurile pentru a ajunge în Nepal

Ionuț Ursu, nemțeanul a cărui poveste de viață am cunoscut-o zilele trecute, vorbește despre cum a reușit să își îndeplinească visul de a răspunde apelului umanitar de a ajuta victimele tragediei din Nepal, ne transmite salutările sale la plecare, și, odată ajuns în capitala lovită de cutremurul devastator, ne ține la curent cu activitatea sa și viața oamenilor de acolo.

Pe 3 mai am publicat MESAJUL UNUI TÂNĂR NEMȚEAN, CARE ȘI-A VÂNDUT BUNURILE PENTRU A RĂSPUNDE APELULUI LANSAT DIN NEPAL: „VOLUNTARI DIN TOATE ȚĂRILE LUMII, UNIȚI-VĂ – E MARE NEVOIE DE VOI!” în care Ionuț ne povestea cum a ajuns să ia hotărârea de a-și vinde bunurile mai de preț pentru a putea pleca în Nepal.

Înainte de a urca în avionul ce avea ca destinație capitala Nepalului, Kathmandu, Ionuț mai vorbește într-un interviu acordat Anei Iorga despre cum a reușit să-și îndeplinească această dorință arzătoare de a veni în sprijinul victimelor cutremurului devastator din aprilie și care sunt planurile misiunii lui pentru cele 6 săptămâni pe care le va petrece acolo.

„Am văzut mai întâi imagini pe Facebook, apoi la televizor, de fapt pe site-urile televiziunilor, că eu nu am televizor în camera de cămin. Mă întorceam seara de la Ambulanţă, eram obosit, fusesem de gardă, şi am văzut că jurnalele începeau cu dezastrul din Nepal. Am văzut foarte multă durere şi foarte mult necaz. Copii şi părinţi zdrobiţi sub dărâmături, inundaţii, sistemul de comunicaţii la pământ. M-a impresionat modestia oamenilor, cum încercau să se ajute unul pe altul. M-a îngrijorat situaţia copiilor, a mamelor, durerea de pe chipurile supravieţuitorilor. Am urmărit situaţia şi în zilele următoare. Câteva nopţi la rând nu am putut dormi deloc, mă gândeam cât de mici sunt necazurile mele, în comparație cu nenorocirea de acolo. Aşa că mi-am spus să nu mă mai plâng şi să ajut cumva, să merg acolo. Am luat legătura pe Facebook cu câţiva tineri români care se pregăteau să meargă în Nepal şi le-am spus că vreau să vin. Am vorbit cu Mihai Lupu, unul dintre ei. Mi-a spus să mă gândesc foarte bine înainte să vin, că situaţia este jalnică, se ard cadavre pe câmp, se acordă asistenţă medicală în corturi amplasate peste tot, în curtea şcolilor, pe străzi…

Imediat în acea noapte am făcut lista cu ce pot vinde din lucrurile personale. Mi-am vândut lucrurile ca să pot pleca voluntar în Nepal. Ceasul primit cadou, maşina de spălat… Computerul l-am amanetat şi l-am recuperat ulterior cu ajutorul unui om cu suflet mare. Din bani mi-am cumpărat biletele de avion. M-am sfătuit cu doamna profesoară de geomorfologie de la facultate, Anca Munteanu, şi ea m-a ajutat să găsesc un sponsor, domnul Florin din Braşov, care mi-a plătit drumul.”

La întrebarea: Care sunt planurile tale și ce îți dorești cel mai mult să faci când vei ajunge acolo?, Ionuț răspunde: „Mai întâi voi face cunoştinţă cu echipa de medici, am înţeles că voi lucra ca asistent medical sau paramedic. Mihai a vorbit cu autorităţile locale şi mă voi prezenta la unul dintre corturile de urgenţe. Voi ajuta şi la distribuirea ajutoarelor. Îmi doresc foarte mult să acord asistenţă psihologică copiilor, să vorbesc cu ei, să încerc să-i alin pe toţi. M-au cutremurat imaginile, am văzut copii care plângeau după mame. Copilul stătea lângă mamă, iar ea era prinsă sub dărâmături…” 

Pe 6 mai, la doar câteva zile după luarea acestei decizii, în care și-a scos pașaportul în regim de urgență,  și-a procurat și pregătit echipamentul adecvat (haine, bocanci speciali, cort, substanţe medicale) și și-a făcut toate vaccinurile necesare plecării într-o zonă foarte expusă epidemiilor, Ionuț încă mai lucra la bagajul său:

Înainte de plecare, ne promite că ne va ține la curent cu activitatea sa în Nepal prin intermediul paginii sale de facebook, iar joi, 7 mai, la doar câteva ore de la aterizare, ne scrie câteva rânduri și publică deja primele imagini: „În Nepal este aproape seară – 7 PM. Am început în forţă misiunea mea din Katmandu.  Primul pas a fost să fac cunoștință cu organizatorii, apoi am mers pe teren pentru a vedea problemele cu care se confruntă comunitatea nepaleză din Katmandu. Am vorbit puțin cu copilașii și am încercat să-i fac sa zâmbească. Sunt tare fericit că am ajuns până aici pentru a sprijini acești oameni.”

A doua zi, după primul contact direct cu localnicii și cei 4 medici cu care urma să lucreze, Ionuț e impresionat de poveștile oamenilor cu care va lucra și de reacția primei persoane căreia i-a oferit ajutorul: „Apoi persoana pe care am ajutat-o, m-a îmbrățișat și a început să plângă…”

În ziua imediat următoare, a plecat într-o zonă grav avariată de seismul puternic din aprilie, satul Thado Koshi Khola, situat în  vecinătatea capitalei, unde, alături de 4 medici și 2 asistenți va avea posibilitatea de a oferi asistență medicală locuitorilor a 5 sate din împrejurimi. Timp de 2 săptămâni va încerca să ofere o mână de ajutor și localnicilor din acea zonă a căror locuințe au fost grav avariate de seismul puternic. Înainte de a încheia, voluntarul nemțean ajuns în Nepal, mulțumește tuturor pentru gândurile bune și susținerea morală și face public contul bancar cerut de prietenii și cunoștințele dispuse să ofere ajutor financiar: RO25INGB0000999902671259 – Ionuț Ursu.

A.L.