Teatrului Tineretului Piatra Neamţ participă la Festivalului Internațional de Teatru Nou de la Arad
Spectacolul Gărgărițele se întorc pe pământde Vasili Sigarev, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, va fi prezentat în cadrul celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Teatru Nou Arad (FITN), vineri, 16 mai, ora 19, în Sala Mare a Teatrului Clasic „Ioan Slavici”.
Festivalul Internațional de Teatru Nou se desfășoară în perioada 9–18 mai 2014, programul acestuia cuprinzând peste 25 de spectacole care se vor juca atât în cele două săli ale teatrului organizator (Teatrul Clasic „Ioan Slavici”), cât și în aer liber și cluburi. Printre teatrele care participă în acest an se numără Teatrul “Toma Caragiu” Ploiești, Doctor’s Studio & Godot Café, Teatrul ACT, Teatrul German de Stat Timișoara și Teatrul “Regina Maria” Oradea.
Gărgăriţele se întorc pe pământ
de Vasili Sigarev
traducere: Masha Dinescu
Distribuţie:
Dima: Ioan Paraschiv
Slavik: Dragoş Ionescu
Lera: Ingrid Robu
Yulka: Alexandra Suciu
Bătrâna: Gina Gulai
Kuliok: Florin Mircea jr.
Arkasa: Cezar Antal
Mama lui Dima: Loredana Grigoriu
Regie: Alexandru Mâzgăreanu
Scenografie: Romulus Boicu
Muzică: Alexandru Suciu
Un spectacol tensionat maximal, încărcat de duhurile şi energiile vieţii pustiite, deznădăjduite. Ceea ce se vede la suprafaţă este mizeria, violenţa, prostia, însă această lume supravieţuieşte fiind vitalizată de izvorul interiorităţii, în care licărește, încă, umanul: iubirea, prietenia, compasiunea. Lumea în care ai văzut lumina zilei poate fi un coşmar, dar trebuie să te lupţi ca să te trezeşti; altfel rămâi fără simţul lucidităţii, iar naivitatea este sacţionată drastic în jungla celor fără scrupule. În spatele unei violenţe extreme se află întotdeauna o traumă, pare să ne strige Vasili Sigarev, iar trauma este undeva, în copilărie, când greşelile adulţilor îi mutilează afectiv pe cei nevinovaţi.
Indeterminabilul raport vis/realitate, misterioasa graniţă dintre lumea celor vii şi a celor morţi sunt exploatate intens de către tânărul regizor. Tulburarea şi angoasa celor vii îi cheamă pe cei morţi, dar aceştia nu pot fi nimic mai mult decât tăcuţi martori ai suferinţei.
În „Gărgăriţele se întorc pe pământ“, sordidul vieţii e luminat discret de speranţă, de încredere în capacitatea omului de a-şi păstra căldura sentimentelor, indiferent de desfigurarea la care îl supune mediul social. Această lume supusă morţii are frumuseţea fragilă a unui zbor de gărgăriţă înainte de căderea primei zăpezi.