Ion Creangă – 183 de ani de la nașterea îndrăgitului povestitor

De A. R. Pe 1 mart. 2020

Ieşi, copile cu părul bălai afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea, şi vremea se îndrepta după râsul meu…Ion Creangă, în „Amintiri din copilărie”

Ion Creangă (n. 1 martie 1837/ 10 iunie 1839, Humuleşti; d. 31 decembrie 1889, Iaşi) scriitor, ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

În ziua de 1 martie 1837, la Humuleşti, se năștea Ion Creangă, unul dintre clasicii literaturii române, fiind apreciat mai ales pentrut măiestria basmelor, poveștilor și povestirilor sale. Ion Creangă este cel care a reușit performanța de scoată basmul din circuitul folcloric adaptându-l pentru literatura cultă.

Ion Creangă, în „Fragment de biografie”, spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti publicată de Gh. Ungureanu, Creangă s-ar fi născut pe 10 iunie 1839.

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.

Tinereţea lui Creangă a fost descrisă pe larg în opera sa principală „Amintiri din copilărie”, unde poate fi admirat admiră farmecul dialectal și limbajul potrivit care aduce un adaos de frumuseţe.

În 1847, începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de ţăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului matern („tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala.
În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni („fabrica de popi”). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

În Amintiri, mărturisea că s-a despărțit cu greu de viața țărănească.

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-şi atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iaşi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).

La 19 decembrie 1860 soţia sa naşte un băiat, Constantin.

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.)
Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post.

Dedică tot mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare, iar în anul 1868 elaborează manualul şcolar Metoda nouă de scriere şi citire pentru uzul clasei I primare în colaborare cu C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu.

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).

În 1875 l-a cunoscut pe Mihai Eminescu prin intermediul căruia a luat contact cu Societatea Junimea. În paginile Convorbirilor literare i-au apărut majoritatea povestirilor. A mai publicat şi în alte periodice ale vremii: Albumul macedo-român, Almanahul României June.

Între 1875 și 1883 scrie cele mai importante opere ale sale.

Câţiva ani mai târziu se îmbolnăvește de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

La 1878, pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti.

Din 1883, Ion Creangă s-a aflat în concediu medical din cauza epilepsiei, boală de care a suferit şi mama sa. La 15 iunie 1889 a aflat din ziare despre moartea poetului Mihai Eminescu cel cu care a legat cea mai frumoasă prietenie din istoria literaturii române. A murit în urma unui atac de epilepsie în noaptea de ajun a anului 1889 când se afla în casa sa din cartierul Ţicău, după ce petrecuse seara de ajun împreună cu profesorul Drăghici şi primise colindătorii. Înmormântarea a avut loc la cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără: poveştile ”Capra cu trei iezi”, ”Dănilă Prepeleac”, ”Fata babei şi fata moşului”, ”Povestea lui Harap Alb”, ”Ivan Turbincă”, ”Povestea porcului”, ”Punguţa cu doi bani” şi ”Soacra cu trei nurori”; povestirile ”Moş Ion Roată şi Unirea”, ”Păcală”’, ”Prostia omenească” şi ”Ursul păcălit de vulpe” şi evident romanul autobiografic ”Amintiri din copilărie”.