Un întemeietor nemtean al învătământului economic iesean. IOAN BURDUJA – 100 de ani de la nastere -IN MEMORIAM-

Am primit pe adresa redactiei un articol legat de personalitatea nemteanului Ioan Burduja. Pe 28 august s-au implinit 100 de ani de la nasterea acestuia.

Ioan Burduja (n. 28 august 1911, Dragomiresti jud. Neamt- d. 12 noiembrie 1985, Iasi) a fost un economist român, profesor de Finante si Asigurări la Universitatea „Al. I. Cuza”, Iasi, Facultatea de Ştiinte Economice, actuala Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din Iasi.
Slujitor al învătământului românesc timp de aproape trei decenii si unul dintre întemeietorii învătământului superior economic iesean, prof. univ. dr. Ioan Burduja s-a înscris ca una dintre personalitătile de seamă ale Iasiului contemporan, numele fiind prezent în Anuarele si paginile publicatiilor Universitătii iesene “Al. I. Cuza”, la Biblioteca Universitară “Mihai Eminescu” dar si în Personalităti iesene ale autorului Ionel Maftei, alături de alte mari nume din istoria Iasului. S-a născut la 28 august 1911 în comuna Dragomiresti, judetul Neamt, cu o zi înainte de marea sărbătoare crestină Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, într-o familie de tărani cu multi copii. Povestea că la botez, mama lui intrând cu el în brate în biserică, toată lumea s-a dat la o parte cu evlavie din calea lor, făcând loc să treacă viitorul crestin care gângurea zgomotos în linistea bisericii în timp ce preotul repeta: “Ăsta o să ajungă om mare!”.
Situată la 20 km de Piatra Neamt, un oras de munte cu istorie bimilenară, comuna nemteană Dragomiresti, o veche localitate de răzesi din vremea lui Ștefan cel Mare si dintotdeauna resedintă de comună, unde agricultura si cresterea animalelor au fost mereu ocupatii primordiale, are în administratie satele Hlăpesti, Vad, Mastacăn, Unghi, Bornis, sate cu amintiri si întâmplări de neuitat, pline de haz, povestite cu umor, mai târziu de prof. Burduja. Despre frumusetea pitorească a vechilor locuri nemtene, unde aerul răcoros de munte se îmbină cu pădurea si susurul izvoarelor, Miron Costin spunea: ”Dacă zeitele din fabulele grecesti ar fi aflat de aceste tinuturi, ar fi venit desigur aici din Olimpul lor”.
Ioan Burduja a urmat scoala primară în Dragomiresti, având ca învatător pe Cristofor Văideanu si între anii 1928-1932 cursurile Liceului „Petru Rares” din Piatra Neamt, în prezent colegiu, ridicat în 1887, în centrul orasului, pe fostul amplasament al Curtii Domnesti; un adevărat palat, un castel medieval, de o monumentalitate si o sobrietate impresionantă, cu o intrare majestuoasă, ce poartă cu mândrie altorelieful lui Calistrat Hogas si basoreliefurile lui Ion Negre si Mihai Stamatin, întemeietorii liceului.
Aici a avut colegi, printre altii, pe Leiba Katz, coleg de bancă, mai târziu avocat baroul Neamt si renumitul chirurg, Gheorghe Iacomi, coleg de scoală. Din cauza greutătilor familiale din acea perioadă, ca elev, a fost nevoit să-si caute unele posibilităti de existentă: băiat în librăria Segall din Piatra Neamt, copist la Tribunalul Neamt, transcriitor de acte la Biroul de Notariat, Tribunalul Neamt, lucrător la fabrica “Mucavaua” Piatra Neamt.

În toamna anului 1932 si-a dat examenul de bacalaureat la liceul din Bacău. Din cauza necazurilor financiare, după examen, a fost nevoit ca drumul de la Bacău la Dragomiresti, circa 80 km, să-l facă pe jos, în urma căruia a fost bolnav o săptamână … După examenul de bacalaureat, a urmat să fie încorporat, dar neavând bani nu si-a putut scoate diploma pentru a putea fi însumat cu termen redus. Armata a făcut-o la Bucuresti. După armată, atras spre studiu, a plecat la Iasi, pentru a continua studiile, sperând într-o viată mai bună in orasul culturii românesti, spre care si-au îndreptat pasii întotdeauna, de pretutindeni, personalităti de seamă, oameni de cultură … Drumul de la Dragomiresti Neamt la Iasi, pentru înscriere la facultate, l-a facut tot pe jos, două zile, împreună cu un consătean.
Neputând să se înscrie la Facultatea de Agronomie din cauza taxei mari, în perioada 1934-1938, a urmat cursurile Facultătii de Drept a Universitătii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, unde taxa era mai mică, obtinând licenta în 1939 în studii juridice. În 1936, din lipsă de bani, s-a angajat ca chelner la pensiunea Misa Tarnavschi unde servea două ore la prânz si două ore seara în schimbul mesei.
La Iasi a absolvit, mai târziu, în 1948, si Seminarul Pedagogic Universitar. După terminarea studiilor, s-a angajat pe perioade determinate: pedagog la Liceul National, apoi functionar la Rectoratul Universitătii “Al. I. Cuza”, fiind coleg cu Viorica Botez, sotia fostului director al Bibliotecii Centrale, Grigore Botez, ambii licentiati în limba franceză, cu care a rămas prieten toată viata si cu Emil Gherasimescu, viitor nas …
A urmat o perioadă secretar la Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad până în 1949. În perioada cât a functionat la Institutul Agronomic a legat o trainică prietenie cu devotatul profesor român basarabean, Anton Crihan, o mare personalitate basarabeană, avocat, economist, politician, scriitor, deputat în Parlamentul României, subsecretar de stat, care preda în Iasi, în acea perioadă, la Universitatea Al. I. Cuza si la Institutul Agronomic.
Acesta, după instalarea regimului comunist în România si urmărit de comunistii rusi pentru implicarea lui în Unirea de la 1918, a plecat după 1950, prin Iugoslavia, deghizat în … păstor, în Franta, stabilindu-se mai târziu în Statele Unite unde a murit în 1993, la 99 de ani si a fost înmormântat la Sîngerei, judetul Bălti, la dorinta lui. O epocă, un secol … Nu l-a uitat toată viata, pomenea mereu de el, a crezut că murise, si spre bucuria lui, în ultimii ani de viată, prin radio Vocea Americii, a aflat că trăieste în America.
Anton Crihan a rămas un mare luptător devotat ideilor Unirii si întregirii României. Îsi aducea aminte cu o mare mândrie despre adevărata democratie din timpul votării Actului Unirii: “Am fost ales de multe ori în Guvernul României si cunosc democratia SUA, însă n-am cunoscut mai mare democratie decît acea din momentul hotărârii Sfatului Ţării pentru Unirea din martie 1918“. Din amintirile prof. Burduja din această perioadă apar si alte nume: Haralamb Vasiliu, Vasile Răscanu, Petrică Bogos … Din 1949, prof. Burduja a functionat ca secretar la Serviciul administrativ din cadrul Institutului de Medicină si Farmacie din Iasi, devenind o figură cunoscută si foarte populară, mai târziu, în rândul medicilor de renume din Iasi care fuseseră studenti la Institutul de Medicină în perioada când el era secretar: Lupascu, Triandaf, Oblu, Buiuc, Pendefunda, Tacu, s.a.
A avut si functii didactice: profesor la Liceul economic din Iasi (1946-1949), numindu-se pe atunci Școala Tehnică de Administratie Economică, predând disciplinele: Statistică, Economie politică si Legislatie economică. Din anul 1950, a functionat fără întrerupere în învătământul superior economic. În 1950, este numit asistent la Institutul de Ştiinte Economice si Planificare Iasi, unde a predat până în 1955. Apoi, între 1955 si 1963, a predat ca lector la Institutul Politehnic Iasi, Facultatea de Industrie Usoară, sectia ingineri tehnico-economici, având în această perioadă o bogată publicistică în domeniul industriei usoare cu studii si articole publicate în revista “Industria textilă”.
“Am fost printre primii profesori de la Știinte economice. Noi am pus bazele învătământului universitar economic în Iasi. Eram cinci Ioni care ne sărbătoream de Sf. Ioan, pe 7 ianuarie, îsi amintea el, cu mult haz, după ani si ani; eu, Ion Hălălău, Ion Rusu, Ion Ștefănescu si Ion Lazaru”.
În cadrul Facultătii de Industrie usoară a tinut cursuri la disciplinele: Finantarea si creditarea industriei usoare, Legislatie economică, Economia industriei textile. În perioada 1961-1962, în urma divizării sectiei tehnico-economică a Institutului Politehnic, a fost transferat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza , Facultatea de Studii Economice, care se înfiintase atunci, la disciplina Finante generale, sectia Finante si Contabilitate, unde a functionat până în 1976, an în care s-a pensionat cu titlul de Conferentiar universitar, doctor în economie, după ce conducerea universitătii de atunci nu i-a aprobat cererea pentru acordarea titlului de profesor, la vârsta de 65 de ani, nefiindu-i pe plac modestia si corectitudinea de care a dat dovadă de-a lungul carierei, promovându-i pe altii mai tineri si mai „merituosi”…
Teza de doctorat, cu tema „Valorificarea superioară a resurselor de lână din România”, în 350 de pagini, la care a lucrat ani de zile, a fost sustinută în 1970, la Universitatea ieseană, conducător stiintific, prof. univ. dr. docent Dumitru Rusu, devotat coleg si prieten, cu informatii bibliografice consultate din peste 200 de titluri românesti si străine. Ca profesor la Facultatea de Finante a Universitătii iesene, si-a editat propriul Curs de Finante partea I, 554 pag., si Cursul de Finantele Republicii Socialiste România, Vol.I, 262 pag. si Vol.II, 250 pag., – o istorie a finantelor în România – fiind singurul curs de finante al Universitătii iesene si al treilea curs de finante pe tară, în acea perioadă, după profesorii Iulian Văcărel si Gh. Bistriceanu, prezentând si o latură particulară – finantele statelor capitaliste.

Pe lângă Cursul de Finante, a inaugurat în 1971 si o disciplină nouă pentru acea perioadă în învătământul economic iesean: Asigurările de stat de bunuri si persoane. Recunoscut pentru corectitudine si severitate, dar si glumet, cu mult umor, când era momentul, lectiile sale, extrem de documentate si cu o pronuntată amprentă originală, s-au bucurat de mare audientă si apreciere din partea studentilor. “Prof. Burduja, scrie Vasile Turliuc în publicatia Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, iulie-decembrie, 1985, s-a bucurat de aprecierea numeroaselor generatii de studenti care i-au audiat cursurile. Acestia au apreciat calitătile sale stiintifice si didactice, tinuta academică, corectitudinea, exigenta fată de muncă, trasăturile umane ale caracterului său.” Pe lângă îndelungata activitate didactică, prof. Ioan Burduja a desfăsurat, în paralel, si o sustinută muncă stiintifică, concretizată în peste 100 de lucrări, cursuri si comunicări stiintifice; conducător de licentă si membru în comisii de doctorat. A publicat singur sau în colectiv la “Viata economică”, “Revista de statistica”, “Cronica”, “Flacara Iasului”, “Finante si credit”, “Cercetări agronomice în Moldova”, Buletinul Institutului Politehnic”, “Analele stiintifice ale Universitătii din Iasi – Sectiunea stiinte economice”.
Lucrările sale aduc contributii valoroase în domeniul finantelor si al stiintelor economice, în general. Fire înclinată spre studiu si detaliu, cărturar autentic, prof.Ioan Burduja a depăsit cadrul restrâns al specializării didactice. El a publicat si studii de istorie a gândirii financiare de-a lungul timpului: “Finantele în opera lui Nicolae Sutu”; “ Ştiinta financiară în ale lui Ion Ionescu de la Brad”; “Nicolae Iorga si istoria finantelor”,” Vasile Conta-Contributii la progresul culturii si stiintei românesti”, “N. Titulescu, militant pentru o reformă fiscală progresistă”, “N. Titulescu, profesor universitar la Iasi”, “N. Titulescu, preocupări în domeniul învătământului superior”. S-a preocupat si de analiza gândirii financiare din lucrările lui Emil Costinescu, Dimitrie Cantemir, G. D. Creangă si altii. A colaborat la realizarea unor lucrări monografice din judetul Neamt, una din ele fiind Platforma industrială Săvinesti si împrejurimile. O atentie deosebită a acordat refolosirii si valorificării superioare a resurselor materiale în industrie. În ultimii ani, atentia i-a fost atrasă de Mihai Eminescu, nu de binecunoscuta poezie a genialului Eminescu, ci de Mihai Eminescu – gazetarul, scotând la iveală, înaintea prof. Vasile C. Nechita, o latură nestiută de poporul român, secretă, în acea perioadă comunistă, care l-a dorit pe Eminescu numai si numai poet, si anume – Economistul Eminescu – Gazetarul Eminescu – a cărui viziune genială si subtilă analiză economică asupra vremurilor în care a trăit, publicate cu curaj si ironie în gazeta “Timpul” unde era Redactor-sef, si strânse mai târziu în Opera Politică, au rămas valabile si un secol mai târziu. Astfel, neputând să publice în tară din cauza regimului comunist, prof. Burduja a publicat si în străinătate. Dacă în 1973 publicase un interesant articol “Mihai Eminescu-De la Dopia-scriptura la stiinta contabilitătii moderne”, în ultimii ani i-a consacrat lui Eminescu un număr de studii si articole, dintre care cităm câteva: „Mihai Eminescu — gânditor de seamă al economiei românesti” (publicat în Iugoslavia, Revista „Lumina”, Nr. 7-8, 1980, în 12 pag.); „ Mihai Eminescu – preocupări economice si statistice”; „Mihai Eminescu – profesor suplinitor de geografie si statistică la Iasi”, “Din preocupările lui Eminescu privind starea agriculturii românesti”.
“A avut preocupări deosebite la pensie, spunea prof. Dumitru Bucătaru, fost student. Are foarte multe publicatii. Scria mult. Îl vedeam în fiecare zi coborând spre Biblioteca Centrală iar la prânz urca spre casă. Dacă aveam nevoie de el stiam că-l găsesc la Biblioteca Centrală”. Profesorul Ioan Burduja a trecut în nefiintă în ziua de 12 noiembrie 1985, în mod cu totul neasteptat si a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iasi. În lunga sa carieră, a format de-a lungul anilor, cu devotament, o serie de studenti care i-au continuat disciplinele predate. Multi profesori actuali de la F.E.A.A. i-au fost studenti. Viata si activitatea sa bogată si valoroasă vor rămâne în amintirea tuturor celor care, elevi, colegi si prieteni, l-au cunoscut, l-au pretuit si l-au iubit. În familia sa, au urmat cinci generatii de economisti.
Este văr primar cu Prof. Univ. Dr. Constantin Burduja, de la Catedra de Biologie nascut in Bornis, jud. Neamt.
A consemnat fiica lui Ioan Burduja,
prof. Ionica Stavarache