UN DISTINS TEOLOG – PREOTUL DR. VASILE GHEORGHIU

Viitorul preot s-a născut la 28 iunie 1872 la Câmpulung-Moldovenesc. După clasele primare, în oraşul natal (1879-1882), a fost îndrumat de învăţătorii săi să continue studiile la Liceul Ortodox din Suceava. Între 1882-1890, sub îndrumarea străluciților profesori Samuel Isofescu și Ieronim Munteanu, este inițiat în cultura clasică greacă și latină. Bun și la științele matematice, după o serioasă meditare, în toamna anului 1890, s-a înscris la Facultatea de Teologie de la Universitatea din Cernăuți.
Absolvind cu rezultate excepționale, este îndrumat să-și desăvârșească cultura teologică, obținând doctoratul, după trei ani de muncă stăruitoare, la 21 iulie 1897.
Între timp s-a căsătorit cu Aurelia Polonic – cu care va avea cinci copii. Dragostea pentru studiul Noului Testament i-a fost insuflată de Vladimir Repta și de eruditul Eusebiu Popovici. În anul 1896 este numit profesor suplinitor la catedra de Studiu biblic și Exegeza Noului Testament, apoi, timp de trei ani (1897-1899), își desăvârșește studiile la universitățile din Viena, Bon, Breslau și Leipzig.
Întors în țară, în urma publicării a două lucrări de specialitate, revine la Facultatea de Teologie din Cernăuți, la catedra de Studiu biblic și Exegeza Noului Testament. În anul 1905 devine profesor agregat, iar din anul 1908 titularul catedrei, în urma acordării titlului de profesor universitar, unde a funcționat timp de 37 de ani până în 1938, când este trecut în rândul profesorilor onorari, pentru limită de vârstă.
Pentru rodnica sa activitate este cinstit cu rangul de protosbiter (1908), arhipresbiter stavrofor (1918) și apoi cu cea mai înaltă demnitate care se poate acorda unui preot de mir, aceea de arhipresbiter mitrofor (1925), iar în 1938, pentru meritele sale devine membru de onoare al Academiei Române.
Decan în trei rânduri al Facultății de Teologie din Cernăuți (1909-1910, 1912-1913 și 1934-1935), ca profesor a format 37 de generații de teologi români, între ei numărându-se: mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan și Episcopul Armatei Partenie Ciopron. A fost președinte al Asociației Clerului și consilier consistorial onorariu.
A colaborat la mai multe publicații religioase din țară și de peste hotare și a publicat peste o sută de lucrări și studii. A fost redactor și director (din 1933) al revistei Candela. Este considerat cel mai de seamă teolog neotestamentar român cu lucrări temeinice de Introducere în Exegeza Noului Testament.
În 1939, datorită situației internaționale create, se stabilește cu familia în satul Cut, lângă Piatra Neamț, la familia preotului Ion Mironescu, cuscrul său. Aici continuă să redacteze revista Candela și să scrie diferite reviste de specialitate, cum sunt: Mitropolia Moldovei și Sucevei, Mitropolia Banatului, Telegraful Român, Pastorul, Studii și Cercetări: Academia Română.
În 1948, datorită posturii clericale și a originii bucovinene, incomode regimului comunist, i se ridică titlul de membru de onoare al Academiei Române, iar din 1950 i se suspendă pensia.
Drama familiei (ginerele Ionel Mironescu, căpitan de infanterie, este arestat, fiica sa, plasticiana Letta Mironescu, este dată afară din propria casă, celălalt ginere colonelul Ion Brăiescu rămâne fără pensie și nu mai poate să se întrețină, nici pe soția sa artista Aurora Brăiescu), îl afectează profund. Lipsurile materiale, boala și mai apoi moartea presbiterei Aurelia la 30 noiembrie 1954, îl mâhnesc.
Rămânând fără posibilități de întreținere, familia preotului Vasile Gheorghiu va fi ajutată de părintele paroh Neculai Ungureanu și de către săteni.
Părintele Vasile Gheorghiu va dona biblioteca sa teologică bisericii din Cut. Va mai sluji cu părintele Neculai Ungureanu până la 29 noiembrie 1959, când a fost chemat la ceruri să slujească împreună cu mai marii săi înaintași: mitropolitul Vasile Repta și arhimandritul Eugeniu Popovici.
Slujba părintelui a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu protopopul de Piatra Neamț, iar părintele doctor Vasile Gheorghiu a fost înmormântat în cavoul familiei din curtea bisericii din satul Cut, comuna Dumbrava Roșie.

Prof. Dan Mihăilescu