Sf. Mc. Pelaghia

Sfânta Muceniță Pelaghia este pomenită în calendarul creștin ortodox la 4 mai.

A trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305)  și făcea parte din clasa înaltă a societății din Tars și era orfană de tată. Era frumoasă și cu purtări alese, încât fiul împăratului dorea să o ia de soție.

Atrasă de credința creștină, Sfânta Pelaghia a simțit că trebuie să-și desăvârșească această chemarea prin botez. A mers în taină la episcopul locului, care din cauza persecuțiilor dezlănțuite de împărat împotriva creștinilor se ascundea în pădurile din jurul cetății, s-a botezat și s-a făgăduit lui Hristos spre slujire curată.

Întorcându-se acasă, i-a spus mamei sale de schimbarea felului ei de viață, aceasta l-a înștiințat pe cel care trebuia să îi fie soț Sfintei Pelaghia, care cuprins de disperare s-a sinucis.

Toată această întâmplare a speriat-o pe mama Sfintei Mucenice, gândindu-se că împăratul o să se răzbune pe toată casa și pe tot neamul tinerei creștine. Astfel a dus-o în fața curții imperiale acuzând-o și susținând că ea și numai ea este vinovată, și trebuie pedepsită.

Tulburat de evenimente, Dioclețian a chemat-o la judecată și văzând-o neclintită în hotărârea de a-l mărturisi pe Hristos, a condamnat-o la moarte, fiind aruncată într-un cuptor care ardea.

În slujba de pomenire a Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars se spune că a a fost învrednicită de „minunate vedenii.” Ea mai este prăznuită şi în ziua de 7 octombrie.
În timpul Împăratului Constantin, (306-337), când persecuţiile împotriva creştinilor au încetat, s-a construit o biserică pe locul de înmormântare a Sfintei Pelaghia.