Sf. Ap. Iacob al lui Zevedeu; Sfânta și Marea Sâmbătă
Sfântul Apostol Iacob, pomenit în calendarul creștin ortodox la 30 aprilie, a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan.
Iacob, de meserie pescar, a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului, care, alături de fratele său, pleaca de pe meleagurile natale, lăsând în urma casa și pe tatăl sau.
Pe acești amândoi frați, Iacob și Ioan, și pe Sfântul Apostol Petru îi avea Mântuitorului Hristos totdeauna aproape; și mai ales le descoperea lor mai mult decât celorlalți, dumnezeieștile Lui taine, dar această nu pentru că ceilalți nu ar fi meritat, ci pentru faptul că aceștia erau ei înșiși mai aproape de Dumnezeu.
Cei doi apostoli, Sf. Iacob și Sf. Ioan, împreună cu Sf. Apostol Petru, au mers cu Mântuitorul Hristos pe muntele Tabor unde au fost martori ai Schimbării la Față a Învățătorului. Celor trei apostoli le-a spus Mântuitorul, într-un loc mai retras, în Grădina Ghetsimani, să privegheze.
Sfântul Iacob este primul apostol martir, fiind ucis de către Irod Agripa, în anul 44, devenind astfel cel de-al doilea mucenic al Mântuitorului, după mucenicul Ștefan.
Credincioșii Ortodocși, în Sfânta și Marea Sâmbătă, prăznuiesc îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică.