Să ne amintim: Schitul Draga

Un monument de artă cunoscut în zona de pe malul stâng al Bistriței, este și Schitul Draga zis și Cozla, așa cum este înscris în fișa de monument din data de 17 iulie 1964, aflat în „Anexa Dărmănești”, cu adresa exactă: Poiana Draga, pe Dealul Cozla (izolată).

Din schița de itinerariu aflăm că era „situat la cca. 4 km de centrul orașului, în anexa Dărmănești, pe drumul spre Tg.Neamț la km. NV de intersecția str. Cetatea Neamțului cu str.Eroul Rusu (aflată la 200 de metri N de Căminul cultural, pe platoul dealului Cozla, pe malul drept al pârâului Cuiejdiu).

Se spune că „biserica în folosință (de 2 ori pe an)” aparține Parohiei Dărmănești. Conform inscripției de deasupra ușii de la intrare, schitul a fost construit în anul 1768, având ctitori: Vasile Schimnicul sân Sandului și călugărița Varvara et mănăstirea Soveja (aceeași inscripție).

În istoricul clădirii referitor la anul și motivele construcției se consemnează:„1764, lăcaș de cult, sihăstrie, pentru ertarea păcatelor ctitorilor”. Cât privește „anii eventualelor transformări, adăogiri, reparații, muzeograful de artă din perioada amintită, descrie următoarele:

-„anterior anului 1776-însemnare de pe Triodul tipărit în Iași în anul 1747 (aciastă… carte… o au dat la sfântamănăstire care s-au zidit din nou în muntele Cozlii, în poiana Draga,… lt.7275 ian. 21 dnă-1776).

-1910 (acoperișul, căptușeli pereți exteriori cu blăni brad, pe spatele ușii din dreapta inscripție cu vopsea lista locuitorilor, ștearsă astăzi; broșura Schitul Cozla pag.10.)

-1937 (întocmit turla și ferestrele, bolțurile sâmerilor).

-1938 (scos blănile căptușelii, reparat turla, acoperișul).

-1940 (închis deschizăturile pridvorului)”.

După ce se amintește că nu sunt cunoscuți„meșterii autori” sau calamități și evenimente istorice importante din viața edificiului religios, este descrisă înscripția„de deasupra ușii pridvorului, frumos săpată în stânga și dreapta anacadramentului din stejar, în limba română cu litere chirilice, după cum urmează:

„Această sfântă și dumnezeiască biserică care se chiamă sâhăstrie în muntele Cozla, în poiana Draga ot Dărmăneștii Neamțului și s-au rădicat în numele sfântii Troița, cu osteneala și cheltuiala robului lui Dumnezeu Vasile Schimnicul sân Sandului și a călugăriței Varvara ot mănăstire Soveji și s-au făcut întru ertarea pacatelor lui și a tot neamul lui, întru vecinica lor pomenire în vecii vecilor, amin. În zilele Mării Sale IO Grigore Calimah Voevod și Mitropolit fiindu chir Gavriil. Veleat 7272 main 10 (1764)”.

Deosebit de interesantă este și descrierea tehnică a monumentului:

-biserică tipică de sat, de tipul bisericilor de lemn din nordul Moldovei și Maramureșului, construită în întregime din lemn de stejar, cu pridvor deschis și frumoase săpături în lemn.

-în formă de cruce, având pridvor deschis, pronaos-tinda femeilor, naos cu sânuri pentagonale la strana cântăreților și altar, turlă de lemn deasupra pridvorului.

-dimensiuni: lungă de 12,60 m (pridvorul 2,30, pronaosul 2m, naosul 5,30 m și altarul 3 m) și lată de 4,30 m la pridvor, iar la strana cântăreților de 7 m”.

În continuare se precizează că „Pridvorul, inițial deschis, sprijinit pe stâlpi de stejar în arcade ajurate. Din pridvor se intră în tinda femeilor, dlimitată de un iconostas constând într-o arcadă de stejar cu două arcade mai mici pentru icoanele din stânga și dreapta. Pe o scară de lemn portativă se urcă la turnul clopotniței, trecând printr-un balcon situat la mijlocul intrării în tindă. Deasupra pridvorului sânt trei despărțiri-tainițe pentru cereale. Bolta hexagonală este încheiată cu cuie de lemn, având nervuri din lemn-două principale pe calotă.

Naosul prezintă o boltă mare din blăni, cu 14 nervuri în plin centru, asemănătoare cu bolta gotică din piatră (vopsită ulterior necorespunzător, ca și cele 4 icoane pictate cu negru la cele 4 colțuri ale bolții); parte din tavanul naosului are bârne cu 2 șanțuri cioplite longitudinal, delimitând trei fâșii rotunjite în semicerc. Bolțile sânurilor pentagonale sânt din scânduri cu nervuri (vopsite necorespunzător cu albastru, ulterior).

Altarul, cu firide în ambele părți, are boltă semicilindrică, la est închisă cu jumătate de boltă semisferică, cu nervuri (văruită ulterior necorespunzător). Bolțile altarului, proscomidiei, diacomiconului, a sânurilor naosului și a tindei femeilor, sânt deci diferite.

-șarpanta în două ape, streașina din acoperiș, învelitoare din șindrilă așezată în solzi.

-podină din scânduri, postamentul stranelor refăcut.

-crucile acoperișului cu semiluna la bază”.

În sistemul constructiv avem de a face cu „o construcție din lemn, tălpi de stejar” și „temelia de piatră”; materialul folosit a fost „piatră de carieră, stejar cioplit și fasonat”; ca tehnică s-a folosit metoda bârnelor pereților ieșite în afară la îmbinările de colț”, îmbinări în coadă de rândunică, cornișa din grinzi de stejar suprapuse”.

Pictura este și ea deosebită: „în mijlocul inscripției de la intrare a fost zugrăvită pe ancadramentul ușii de stejar icoana hramului„Adormirea Maicii Domnului”, în prezent fiind deteriorată integral de ploaie doar urma picturii.

a dispărut, odată cu vechiul pomelnic al Schitului Cozla, icoana Bunei Vestiri, zugrăvită pe pomelnic.

Până în 1916 s-a păstrat pe perete portretul schimnicului Vasile, pe pânză, înlocuit printr-o copie necorespunzătoare cu stilul bisericii”.

Sculptura impresionează prin biserica care are„măiestrite înflorituri dăltuite în lemnul de stejar, evidențiind măiestria meșterilor populari”.

În încheierea periplului nostru, documentele consemnează că„din vechiul inventar, existent în 1939”, nu se mai găsesc câteva obiectemai importante ca:„vechiul pomelnic al schitului Cozla, din lemn de tei, cu două uși ladă de lemn cu înflorituri săpate în lemn; triodul de la Iași din 1747 și alte cărți vechi împrăștiate pe la alte biserici (Tarcău) și manuscrisul nr.491 aflat la Academia R.P.R., copiat în Schitul Cozla (Mântuirea păcătoșilor, Viața și minunile lui Vasile cel Nou, Vederea înfricoșatului județ și viețile cuvioșilor părinți”. Se mai poartă și în zilele noastre.

Prof. Gh.Radu.