REGIMENTUL RĂZBOIENI Nr. 15 – ISTORIE ȘI EROISM (I)

Așa cum rezultă din ”Istoricul Regimentului nr. 15 de Dorobanți Războieni”, publicat în anul 1932 la Piatra-Neamț, la Tipografia Leopold Steinberg (132 p.), rezultă că în luna iunie 1872 prin Legea de organizare a Armatei iau ființă opt regimente de dorobanți. Din Regimentul 8 Dorobanți cu reședința la Roman făcea parte și Batalionul II de Dorobanți de Neamț cu reședința la Piatra-Neamț. Ca structură, batalionul era organizat pe patru companii: Compania a 5 a cu reședința la Piatra-Neamț, Compania a 6 a cu reședința la Tg. Neamț, Compania a 7 a cu reședința la Prisăcani și Compania a 8 a cu reședința la Buhuși. În fruntea acestuia era Maiorul Nicolae Alexandru.

Peste patru ani, în 1876, același batalion a fost mobilizat la Roman cu un efectiv de 600 de oameni și trimis apoi la Piatra-Neamț în vederea înființării unor noi regimente. În ziua de 1 ianuarie 1877, prin reorganizarea armatei se înjumătățesc cele opt regimente de dorobanți cum se arată în istoricul amintit. Urmare acestei noi organizări ia ființă și Regimentul al 15 lea de Dorobanți de Neamț, structurat pe două batalioane teritoriale, având ca teritoriu de recrutare județele Neamț și Fălticeni, cu reședința în orașul de sub Pietricica, inclusiv batalionul I din acest regiment.

După ce în ziua de 14 aprilie 1877, Armata română trece ”pe picior de război”, cele două batalioane se contopesc într-un singur batalion activ, sub comanda Maiorului Nicolae Ioan. Acesta intră în componența Regimentului 14 Dorobanți activ, ca al III-lea batalion, sub comanda locot. Colonelului Fortea Alexandru. Sub această ultimă denumire, unitatea militară nemțeană ia parte la Campania din 1877-1878 participând la luptele purtate în țara vecină, Bulgaria, pentru obținerea Independenței de Stat a României.

În perioada 1878-1913 au loc alte modificări ale unităților militare din România, inclusiv celor de pe raza județului Neamț. Astfel, la 1 aprilie 1880 se mai înființează încă 14 Regimente de Dorobanți. Regimentul pietrean rămâne pentru recrutare cu teritoriul la Neamț, cu același nume, iar din 1 iulie 1880 va fi organizat pe un singur batalion. De la această dată ia ființă și al II-lea batalion, ambele cu reședința la Piatra-Neamț.

Din 1 aprilie 1889 intră în componența Brigăzii a 15-a, cu reședința la Bacău. Cu 10 august 1891 regimentele de Dorobanți funcționează cu cele de linie, dând naștere regimentelor de infanterie. Regimentul 15 Dorobanți va primi două companii de la Regimentul 8 linie (Roman) desființat, fiind organizat pe trei batalioane: unul cu efectiv permanent, iar celelalte două cu schimbul.

Avându-se în vedere păstrarea amintirii regimentelor de linie și deosebirea între toate noile regimente create, s-au adăugat și numele unui domnitor român însemnat sau o localitate istorică ce se găsea în zona de recrutare respectivă. În cazul nostru, Regimentului 15 Infanterie i se dă numele de Regimentul Nr. 15 în amintirea luptelor purtate de Ștefan cel Mare la Războieni sau Valea Albă în județul Neamț. Primul comandant va fi Colonelul Grigore Giosanu, având în subordine și cele trei batalioane ale regimentelor, organizate prin Înaltul Decret Regal Nr. 1639 din 16 august 1898.

Ostașii acestui regiment în frunte cu comandanții vor lua parte la războiul balcanic din 1913, în contra Bulgariei, organizat pe trie batalioane a câte patru companii și o companie de mitraliere, începând cu 2 iulie 1913. După trecerea armatei pe ”picior de pace” în ziua de 31 august 1913, unitatea se demobilizează și rezerviștii sunt lăsați la vatră. Efectivul a fost format din doi ofițeri superiori, 42 ofițeri inferiori și 2.767 trupă.

În Războiul pentru întregirea neamului, 1916-1919, acesta participă începând din seara zilei de 14 august 1916 sub comanda Locot. Colonel Pirici Teodor, cu următorul efectiv: 63 ofițeri, 3.258 trupă, 374 cai și 72 trăsuri. În urma luptelor și a pierderilor suferite în oameni, în tot acest timp au loc mai multe reorganizări ale acestei brave unități militare de pe meleagurile nemțene: 1916, 1917, 1918 și 1919.

După încheierea păcii în ziua de 18 mai 1918 regimentul se îmbarcă la Dorohoi și sosește în Piatra-Neamț în 22 mai același an, urmează demobilizarea între 23-28 mai, unitatea ostășească reluându-și activitatea în timp de pace.

În cea de-a doua campanie a războiului (1918-1919) în luptele din Transilvania și Ungaria, trupele vor participa sub comanda Colonelului Alexandru Calmuschi și ajutorului de comandant Lt. Col. Alexandru Fotin, ajungând până la Budapesta. În ziua de 20 octombrie 1919 pleacă din capitala ungară cu victoria obținută și în ziua de 1 Decembrie 1919 Regimentul ajunge în Garnizoana de reședință din timp de pace și intră în cazarmă.

Pentru toate aceste lupte glorioase din timpul Războiului cel mare de întregirea neamului drapelul a fost decorat cu ”Steaua României în grad de cavaler, iar foarte mulți ofițeri reangajați și soldați cu alte decorații: ordinele Mihai Viteazul, Coroana României, Steaua României, Virtutea Militară, Bărbăție și Credință.

Cinste urmașilor lui Ștefan cel Mare și Sfânt pentru tot ce au întreprins pentru constituirea minunii României Mari de la 1918, cum afirma fostul dascăl de la Rareș, profesorul de istorie Aurel A. Rotundu.

Prof. Radu Gheorghe
sursa foto: Colecţia Viorel Nicolau