PREVIZIUNI SUMBRE PENTRU ROMÂNIA

Abia ce a fost „Întâi Decembrie”, „Ziua României”, când fiecare a afișat, mai mult sau mai puțin, un sentiment patriotic. O sãrbãtoare, ca toate sãrbãtorile de altfel, tot mai goalã de sens, de conținut, simbolismul fiind din ce în ce mai redus și mișcând tot mai puțin – și mai puține – Conștiințe..

Dar euforia nu trebuie sã ne facã naivi, iar speranța nu trebuie sã ne întunece mintea și sã ne astupe ochii și urechile. Este necesar, acum mai mult ca oricând, sã ne deșteptãm, sã ne trezim cât mai mult din „somnul cel de moarte”, și sã vedem cum stau lucrurile cu și în țara asta, și înspre ce ne îndreptãm, cu toții.

Pentru cã degeaba prosperi tu, individ sau grup (familie, firmã etc.) dacã ești membru al echipajului unui vas care se scufundã.
Iar în momentul de fațã, puternicii lumii stârnesc puternic apele, și declanșeazã furtuni artificiale. De ce ? Pentru a acumula mai multã Putere.

De 25 de ani, imediat dupã lovitura de stat, România a ajuns pe mâinile noilor stãpâni, și a fost condusã prin intermediul agenților autohtoni, politicienii „revoluționari”.
Vedem acum, dupã un sfert de veac, la ce stadiu ne aflãm în toate domeniile, de la economie la culturã, de la militar la sanitar, de la sportiv la educațional.

România mai funcționeazã astãzi datoritã patriotismului, bunului-simț și profesionalismului unor Oameni din fiecare domeniu de activitate, din fiecare structurã de stat sau privatã, oameni valoroși care nu au putut fi îndepãrtați și înlocuiți de incompetenți, „pe sistem politic”. Oameni care își fac datoria cu onoare, fie cã lucreazã în Parlament, Poliție, Servicii secrete, Primãrii, etc.

Însã aceștia sunt, din pãcate, minoritari.
Cei mai mulți sunt oportuniști care nu vãd decât propriul interes. Trãdãtori promovați și susținuți de alți trãdãtori de țarã.

Dar adevãrata problemã este cã Sistemul din România nu este orientat spre soluții. Spre strategii și planuri care sã fie rapid și eficient implementate.
Tocmai am aflat (deși era previzibil) cã una din marile companii (încã) „de stat” funcționeazã pe echipamente fabricate de cehi și ruși prin 1947 și care au fost puse în funcțiune în 1957.
Câștigul imediat a primat mereu în fața celui pe termen lung.
Ca și în recentul și preamediatizatul caz „Colectiv”, securitatea oamenilor a fost sacrificatã pe altarul Sfântului Profit, iar clienții au devenit martiri. Unii i-au denumit, pe nedrept, „eroi”. Pe nedrept deoarece adevãrații eroi au fost cei care i-au salvat pe supraviețuitori. Cei care salveazã sau încearcã sã salveze, zilnic sau periodic, vieți omenești sau neomenești. Cei care se luptã cu corupția din Sistem. Cei care au curajul sã se ridice în picioare și sã spunã lucrurilor pe nume.

Eroi suntem noi, cei care, prin muncile noastre diverse, ținem în spate birocrați incompetenți și îngâmfați. Noi, care ne plãtim taxele și impozitele. Noi, care mai avem un pic și ne organizãm în gãrzi civile deoarece Polițiile au alte preocupãri decât prevenirea și combaterea infracțiunilor. Noi, cei relativ naivi, care încã mai sperãm ca lucrurile din țara asta sã se îndrepte într-o direcție favorabilã, pozitivã, constructivã…

Din pãcate însã, pentru a ne pãstra, pe termen lung sãnãtatea psihicã, e necesar sã fim realiști. România, dupã toate indiciile, semnele și simptomele, este un bolnav în ultimul stadiu de boalã.

Pânã acum am supraviețuit datoritã muncii și sacrificiilor depuse de noi, sau de pãrinții și bunicii noștri. Locuim și lucrãm în clãdirile construite de ei. Energia electricã, gazul, și celelalte utilitãți, le obținem din instalațiile produse în mare parte aici. Aici, dar nu acum, și nici ieri. Ci cu mai bine de un sfert de secol în urmã.
De atunci și pânã acum, cei care și-au însușit toate aceste proprietãți, trecându-le în proprietatea lor, nu s-au sinchisit sã investeascã. Eventual au vopsit și cosmetizat „pe dinafarã”, pentru a le da „alt aer”.

Dar iatã cã, rând pe rând, toate aceste resurse picã. Cad și decad. Fabrici transformate în moloz. Terenuri transformate în mall-uri.
„Sã vinã investitorii!”, au lãtrat apostolii pseudocapitalismului, în realitate ai Oligarhiei occidentale. Iatã cã au venit. Și ce ? Investitorii vin sã facã profit pe care sã-l exporte în țãrile lor, via paradisurile fiscale. Nu vin sã facã fapte de caritate. Sau dacã le fac, e pentru a se mai sustrage de la plata unor impozite cãtre stat. Sau pentru imagine – publicitate gratis.

Nici o procupare pentru crearea de noi locuri de muncã, plãtite decent.
Sunt unii care acuzã pe alții cã nu se duc la treabã. Ei s-ar duce pentru 5-6 sute de lei ?
În condițiile în care prețurile sunt, de ceva ani, „aliniate la standardele europene” ?!
Am vãzut, mai de mult, un banner mare pe un magazin de haine din Piatra Neamț : „Prețuri europene” ! Ok, salariile ? Dar pensiile ?

Vedem eleve de școalã generalã sau liceu care se pregãtesc intens pentru a presta „cea mai veche meserie din lume”, aici sau peste hotare. Problema este cã „pe piața de profil”, oferta este cu mult mai mare decât cererea, prin urmare tarifele vor scãdea. La fel, vor decade și veniturile celor care-și mai permit o damã de companie – pensiile vor fi diminuate în viitor (desigur, în raport cu puterea de cumpãrare a banilor), „șmecheriile” vor fi mai ținute în frâu, etc. Lumea în ansamblu se informatizeazã și virtualizeazã, ceea ce e confortabil pentru companiile de profil. Dar și pentru o anumitã parte a populației, mai precis pentru micii meseriași, pentru specialiștii de care avem nevoie fiecare – și care, devenind tot mai puțini și, implicit, mai valoroși, își permit sã cearã tarife și prețuri pe mãsurã. Unde vom fi peste cinci – zece ani ? Dacã nu la marginea prãpastiei, atunci în groapã. Pentru cã mergem prea repede în direcții greșite. Pentru cã așteptãm, pasivi, „soluții magice”, „minuni” bisericești, îndurare divinã, ajutoare europene, mila statului. Pentru cã ne place așa. Pentru cã știm sã criticãm fãrã a înțelege, și mai ales fãrã a propune soluții. Pentru cã ne pretindem specialiști în domenii în care nu lucrãm efectiv – pensionarii sunt „analiști politici”, elevii și studenții se vãd deja star-uri și VIP-uri, microbiștii se cred antrenori, și tot așa. Pentru cã, acum 25 de ani, am demolat un regim, dar nu și o mentalitate. Pentru cã ne-am obișnuit cu „merge și-așa”. Pentru cã ne-au plãcut și ne plac „entertainment-ul” mediatic, circul de prost gust, talk-show-urile în care se vorbește mult, prost și degeaba, filmele indiene și pomenile electorale. Pentru cã, în loc sã evoluãm prin libertate, am involuat prin libertinism. Pentru cã nu ne-a interesat ce am fost, ce suntem, și ce putem deveni. Pentru cã, de fapt, ne construim, de 25 de ani, fiecare groapa celuilalt – și toate aceste gropi vor forma de fapt prãpastia care ne așteaptã. Deja ne-am îndepãrtat unii de alții și de noi înșine.

D. D.