Piatra Neamt – un salt istoric

Piatra-Neamţ este reşedinţa judeţului Neamţ, situată în regiunea istorică a Moldovei din estul României. Datorită locaţiei sale privilegiate în vecinătatea estică a Carpaţilor Orientali, Piatra-Neamţ este considerat a fi unul dintre cele mai pitoreşti oraşe ale ţării.

Zona din jurul oraşului este una dintre cele mai vechi regiuni locuite din România. Primele urme de civilizaţie datează din Paleolitic, de acum 100.000 de ani i. Hr.. Săpăturile arheologice de la periferia oraşului au dezvăluit urmele unei cetăţi dacice, Petrodava, menţionate de geograful grec Ptolemeu în secolul al II-lea d. Hr.. Populaţia de aici, cu un standard ridicat de viaţă şi cu o apetenţă pentru artă a dat naştere cu milenii în urmă Culturii Cucuteni. După cucerirea romanilor, aşezarea dacică şi-a încetat existenţa, însă zona a fost în continuare locuită.

Oraşul Piatra-Neamţ este menţionat documentar pentru prima dată in 1387 sub numele de Kamena (Piatra) într-o listă a oraşelor menţinută de ruşi. Dintre documentele interne, este mentionat actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a daruit Manastirii Bistrita doua prisaci si o „casa a lui Craciun de la Piatra”. În anul 1431 apare sub denumirea de Târgul de la Piatra lui Crăciun, dar statutul de târg domnesc îl primeşte doar in anul 1453. Curtea Domnească a oraşului Piatra-Neamţ este menţionată într-un document din 20 aprilie 1491 în care se spune că a fost fondată între 1468 şi 1475, sub Ştefan cel Mare, Biserica fiind construită între 1497-1498, iar turnul de 20 de m înălţime în 1499.

Datorită poziţiei sale, pe traseul unor importante rute comerciale, oraşul a cunoscut o dezvoltare continuă. În perioada modernă, Piatra-Neamţ ajunge cel mai important centru urban din ţinutul Neamţului, devenind oraş reşedinţă al judeţului. Industria, serviciile bancare şi lucrările publice au cunoscut o puternică dezvoltare, concomitent cu înflorirea vieţii culturale.  Aşezarea a purtat numele de Piatra până în anul 1859, când se adaugă cuvântul Neamţ, devenind astfel Piatra-Neamţ.
Această măsura a fost necesară pentru a deosebi oraşul de alte localităţi care purtau numele de Piatra şi care erau destul de numeroase la aceea vreme.

Bogdan Petriceicu Hasdeu ( 1870 ) considera că numele de Neamţ se referă la grupul de nemţi, poate chiar cavaleri teutoni ori saşi, care au zidit Cetatea Neamţ. Interesant este şi acest aspect care atestă prezenţa nemţilor în această zonă: prin secolul al XV-lea, negustorii nemţi care îşi făcuseră depozit de mărfuri la poalele Pietricicăi, în oraşul Piatra lui Crăciun (astăzi Piatra-Neamţ), în drumul lor spre Bacău, făceau popas într-un loc de o frumuseţe magnifică, pentru a admira strălucirea trandafirilor care creşteau din abundenţă pe aici. „Rosen hoff“  i-au spus ei acestei „grădini“ înmiresmate, adică „locul cu trandafiri“. Numai că moldovenii au pronunţat în limba lor acest cuvânt ce denumea pe nemţeşte zona de confluenţă a râurilor Cracău şi Bistriţa şi au spus „Roznou“, apoi „Roznov“. Şi Roznov i se spune şi astăzi.Alţi lingvişti şi istorici consideră toponimul Neamţ de origine slavă, de la termenul nemeti= liniştit, tăcut, care, cu timpul a căpătat forma românizată de Neamţ. De la oraşul Neamţ  şi-a luat numele cetatea din apropiere (Cetatea Neamţ), apoi Mănăstirea Neamţ.

Un detaliu demn de consemnat este faptul că în trecut oraşul Piatra-Neamt era frecvent afectat de calamităţi precum inundaţii şi incendii. Incendiul din 6 mai 1847 a fost urmat de alte incendii care au izbucnit la 9 iulie 1883, 14 iunie 1887, 6 iulie 1889, 18 august 1891 şi 26 martie 1902, pe străzile Cuza-Vodă, Carol I şi Elena Doamna.

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea „oraşul şi-a sfărâmat zidurile”, a adaptat străzile la circulaţia trăsurilor, a amenajat pieţele, întinzându-se în toate direcţiile, acaparând dealurile, pădurile, periferiile. Controlul riguros al construcţiilor şi iluminatul au însemnat începutul modernizării. Bordeiele au dispărut, fiind înlocuite de case mici, vechile magherniţe au fost înlocuite cu prăvălii, acoperişurile de şindrilă au fost înlocuite de tablă, străzile au fost pavate. Hanurile construite pentru străinii care veneau la piaţă cu mărfuri au stabilit prin amplasament şi graniţa oraşului.

Primul regulament elaborat în anul 1882 pentru înfrumuseţarea oraşului aparţine primarului Theodor Dornescu. S-au desfiinţat astfel „o sută de magherniţe” şi au fost înlocuite cu edificii construite după planuri urbanistice. Străzile s-au extins şi aliniat, gardurile înalte, model turcesc, au dispărut. Podeţele care serveau drept trotuare şi care deveneau impracticabile când ploua sau ningea au fost înlocuite cu trotuare sistematizate. Centrul oraşului este modernizat, sunt construite bulevarde, şi monumente care împodobesc străzile principale, sunt create scuaruri, grădini şi parcuri.

Dezvoltarea oraşului este remarcată de N. Iorga, în vizita sa din anul 1903: „Piatra are o strălucire modernă, în armonie cu destinaţia sa de staţie de aer”. „Văzut noaptea, la lumina globurilor şi arcurilor electrice”, considera istoricul, oraşul este copleşitor, dar „impresia de curăţenie şi civilizaţie se menţine şi ziua”. În mărturiile contemporanilor sunt consemnate, de asemenea, eleganţa trăsurilor, a echipajelor care le însoţeau şi numărul mare al acestora în comparaţie cu alte oraşe.

În prezent, oraşul Piatra-Neamţ este la fel de renumit ca şi în trecut pentru eleganţa sa, pentru obiectivele sale turistice, pentru localnicii primitori şi pentru istoria sa. Pentru nostalgici am căutat în sursele disponibile online fotografii vechi cu oraşul. Vizionare plăcută!

M.I.