Piatra-Neamț, orașul în care nu umblă câinii cu covrigi în coadă, ci mor sub semnătura autorităților care au uitat ce au promis

Se întâmplă lucruri bune în municipiul Piatra-Neamț, așa cum se întâmplă și lucruri mai puțin bune. Există domenii administrate foarte bine, așa cum există domenii administrate foarte prost. Am avut de-a lungul timpului capacitatea de a aprecia ceea ce este bun și de a condamna, sesiza, contesta ceea ce este rău în ideea de a îndrepta lucrurile.

Subiectul acestui articol este adăpostul public de câini comunitari din municipiul Piatra-Neamț, un subiect considerat de mulți terțiar ca importanță în administrație, dar cei care apreciază viața sub toate formele ei îl consideră cu adevărat prioritar, unii dintre ei, atenție, oferindu-și votul cu încredere celor care au promis că vor asigura o viață mai bună patrupedelor.

E adevărat. S-au schimbat multe lucruri în bine. S-au răspuns sesizărilor, s-au închis lagărele, s-a intrat în legalitate și s-a extins adăpostul dintr-o investiție din bani publici. Acest lucru a asigurat mărirea capacității de cazare a adăpostului și s-a promis că… eutanasierile nu se vor aplica decât în cazuri terminale (câini bolnavi sau extrem de agresivi și care nu mai pot fi recuperați). „Chiar daca legislatia actuala permite eutanasierea, nu facem din asta un scop în sine ci, o aplicam doar în cazurile speciale, pentru câinii cu boli incurabile.”, declara domnul primar Dragoș Chitic în 2016.

• Viceprimarul Gavrilescu și-a luat angajamentul de a îmbunătăți condițiile din adăpostul de câini
• Eutanasierea, aplicată doar în cazul câinilor cu boli incurabile la Piatra-Neamț. Primăria încurajează adopțiile
• Poziția primăriei vis-a-vis de eutanasierea și adopția câinilor fără stăpân din Piatra-Neamț

Din păcate, în ultimele săptămâni am primit mai multe sesizări la redacție cu privire la faptul că în adăpost s-au reluat eutanasierile și, conform surselor, nu este vorba doar de câini bolnavi, ci și de câini sănătoși, fără comportament agresiv. Întrucât nu am dorit să emitem nimic în spațiul public doar în baza unor zvonuri, am încercat în repetate rânduri să obținem un punct oficial de vedere de la cei responsabili, prin care să se clarifice noile măsuri de eutanasiere, contrare cu dispoziția primarului menționată mai sus.

Cât timp adăpostul de câini a fost sub coordonarea primarului Dragoș Chitic treburile au mers foarte bine. Adăpostul s-a extins și la inițiativa primarului s-au oprit eutanasiile. Cu timpul situația s-a schimbat și atribuțiile pe acest domeniu se pare sunt ale viceprimarului Gavrilescu, motiv pentru care am solicitat de la domnia sa un punct de vedere. Întrucât acest punct de vedere s-a lăsat mult așteptat, am decis să aducem la cunoștința publicului prezumția de vinovăție a autorităților locale în nerespectarea unor promisiuni și în lipsa totală de transparență decizională.

ZiarPiatraNeamt.RO a pus la dispoziție în mod gratuit o zonă dedicată promovării adopțiilor din adăpost și periodic primim fotografii de la Salubritas cu câini disponibili pentru adopție în adăpost (click aici). Măsura este luată ca urmare a riscului de suprapopulare a adăpostului și a unei nevoi imperioase de adopție a patrupedelor cazate întrucât adăpostul, în mod normal, ar trebui să fie doar un spațiu de cazare temporar până la găsirea unei familii. Din păcate, implicarea celor responsabili în campanii de adopții sau sterilizări lasă mult de dorit, iar voluntarii, ONG-urile din Franța și Germania și chiar și publicația noastră nu pot face față la un volum atât de mare de câini care trebuie adoptați.

Veți spune că… sunt probleme mult mai importante de administrat, că în alte orașe e mult mai rău, că se omoară câinii pe bandă rulantă, că nimic bun nu se poate face peste noapte. Desigur, toate acestea sunt adevărate. Însă avem și întrebări fără răspuns și le facem publice, deoarece la cererile în baza legii 544 nu ni s-a răspuns (click aici pentru cererea făcută în 2016):

• De ce câinii nu au mâncare și apă suficiente? Ce se întâmplă cu sacii de mâncare aduși de oameni ca donații?
• De ce bucătăria adăpostului nu este pusă în funcțiune pentru a li se oferi hrană gătită?
• De ce este mizerie și de cele mai multe ori de ce este curățată de voluntari și nu de cei plătiți să facă asta?
• De ce nu se face o campanie profesionistă de promovare a adopțiilor în țară și peste hotare, cu un site oficial, o pagina oficială de socializare, cu un om, doi, trei angajați special să facă asta?
• De ce deciziile de eutanasiere nu sunt făcute publice, pe un site, pentru a se vedea ce câini s-au omorât, din ce motive, cine și cum a făcut asta?
• De ce capturările la care se folosește tranchilizant de cele mai multe ori nu sunt făcute în prezența unui veterinar, așa cum spune legea? (Art 12 alin (4) din HG 1059/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan: Imobilizarea cainilor fara stapan, prin administrarea de la distanta a unor substante stupefiante si psihotrope, cu ajutorul armelor utilitare sau sarbacanelor, trebuie efectuata sub stricta supraveghere a medicului veterinar de libera practica, organizat in conditiile legii. )
• De ce unii câini promovați pentru adopții la câteva săptămâni mor sau sunt omorâți (eutanasiați… în lipsă de probe, considerăm că asta se întâmplă)?
• De ce nu se iau măsuri de carantină pentru a opri focarele de boli contagioase, iar puii sănătoși sunt așezați în aceleași padocuri cu cei infectați?
• De ce nu se apelează mai vocal la oameni, la iubitorii de animale care ar putea face voluntariat, ar putea ajuta cu hrana și cu promovarea adopțiilor?
• De ce administrația adăpostului este atât de opacă atunci când vine vorba de comunicare? Ce este de ascuns? Ce nu trebuie să știm, pe banii noștri?

Toate aceste întrebări sunt fără răspuns. Poate îl vom primi după ce autoritățile le vor citi. Este regretabil că trebuie să apară scandaluri în presă pentru a se face ceva bun în acest județ, că nu avem manageri suficient de competeți încât să se autosesizeze și să remedieze problema înainte de a deveni un adevărat scandal mediatic.

Este adevărat că Salubritas are în subordine mai multe servicii, nu doar cel de ecarisaj. Dacă managementul consideră că activitatea de ecarisaj este prea solicitantă, de ce nu a venit cu propuneri de parteneriate către ONG-uri sau sponsori care ar putea investi și crea un adăpost european funcțional, care să rezolve eficient problema câinilor comunitari? Sunt ONG-uri din Franța și Germania care în momentul de față ajută adăpostul cu voluntari străini, tratamente, hrană și adopții. Dacă se reiau eutanasierile și autoritățile nu respectă niște promisiuni, există riscul ca aceste ONG-uri să își retragă sprijinul, iar toată munca de până acum să fie în zadar. Apreciem ceea ce s-a făcut ca investiții în adăpost, dar considerăm că lipsa de comunicare este un afront adus tuturor celor care, voluntar, s-au implicat cum au putut pentru a fi din ce în ce mai bine pentru patrupede și să nu fim niște criminali, ca în alte orașe ale țării. Haideți să nu ne batem joc de munca tuturor și să reușim să ieșim din Evul Mediu pentru a fi cu adevărat europeni și a respecta niște drepturi, o etică profesională și niște norme de bun simț.

S-a demonstrat că nu eutanasierile sunt soluția, ci campaniile masive de sterilizare asociate cu cele de adopții. Poate printre gândacii de la Pediatrie, problema licitării pieței și circurile politice, cei responsabili își vor face timp și pentru informarea cetățenilor în ceea ce privește crimele produse în adăpost. Cineva va răspunde pentru managementul defectuos și lipsa de transparență, mai devreme sau mai târziu.

Adevărul este că administrarea adăpostului este făcută acum de oameni pe care nu-i bănuim de reavoință, ci de incompetență pe acest domeniu de activitate. Poate or fi ei buni la multe alte lucruri și poate au studii superioare în ceva, dar la administrat un adăpost suprapopulat cu câini se pare că nu se pricep și nu au soluții fiabile de rezolvare a problemelor. Mai grav este că nici nu-i vedem pe actualii administratori ai adăpostului să ceară ajutorul presei, iubitorilor de animale, ONG-urilor etc. Aceasta este într-adevăr o problemă. Când vezi că esti depășit de situație și nu ceri ajutorul, ci te afunzi in probleme, acest aspect nu are nimic în comun cu niciun principiu de management eficient.

Încheiem printr-un apel la Oameni să sprijine campaniile de adopții din adăpostul din Piatra-Neamț. Doar așa putem opri suprapopularea și măsurile complementare ale acesteia: eutanasieri, câini care se omoară între ei sau care mor de foame și putem educa populația să fie mai responsabilă, să adopte animalele fără stăpân, nu să  bage bani grei în buzunarele crescătorilor de câini, să sterilizeze și să transmită prin puterea exemplului aceste lucruri prietenilor, rudelor, străinilor.

I.M./I.R.