Orbit de manie, tovarasul uita de cei care-i sunt credinciosi

Mai fiecare iesire publica a tovarasului Culita Tarata trebuie sa cuprinda ceva critici la adresa adversarilor politici, a celor care nu-i sunt pe plac din presa si desigur la adresa pretului la apa, stiind ca da bine la oameni si ca el oricum va creste.

Daca e sa analizam la rece si fara ranchiuna situatia discursului debordant prin rautati a tovarasului Culita Tarata, trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca poate fi scuzat faptul ca exploateaza subiectul pretului la apa sau ca se razboieste cu adversarii politici la fel cum sunt scuzate din oficiu si toate balacarelile la adresa publicatiei noastre considerand ca ele sunt normale atata timp cat ne aflam intr-un conflict de idei si viziuni.
Ceea ce nu pot intelege absolut deloc la acest tovaras este rautatea care il mana in tot discursul sau si spun acest lucru acceptand ca tot ce spune el rau este scuzabil, dar stau si ma intreb de ce nu gaseste tovarasul timp si pentru a spune lucruri bune. De ce oare acest om devorat de propria rautate nu gaseste resurse sa isi laude macar proprii oameni? Foarte simplu ar putea ca atunci cand explica el ce rea este publicatia noastra, sa faca un efort si sa scoata pe gura si o vorba buna pentru cei care il sprijina si sunt de aceiasi parere cu el. Macar o vorba, o comparatie …aia sunt buni, ceilalti sunt rai. Acelasi lucru dezarmant il face tovarasul criticand pe toti care nu-i convin, dar negasindu-si 15 secunde macar o data pe luna sa  laude oamenii care isi sacrifica propria imagine pentru a-i fi alaturi, oameni care chiar merita laudati, cum ar fi de exemplu Hanganu, Ailincai, Iacoban, Farcas, Cezar Filip, etc.
Oare cat de rau trebuie sa fii in esenta ta ca sa nu gasesti decat timp sa critici dusmanii si nu te poti opri o secunda sa iti lauzi oamenii care iti sunt aproape ?