O INFORMAŢIE ÎN PREMIERĂ NAŢIONALĂ! DESPRE VECHIMEA TRICOLORULUI LA ROMÂNI

Culorile drapelului naţional se regăsesc pe stema(herbul) voievodatului Moldovei de la Mânăstirea Bistiţa, din judeţul Neamţ(la 8 km de Piatra Neamţ). Ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun, biserica mânăstirii a fost refăcută din temelii de către voievodul Petru Rareş în cea de a doua domnie a sa, mai precis între anii 1541-1546. A doua restaurare a fost realizată de voievodul Alexandru Lăpuşneanu, când a fixat o nouă pisanie, la 1554, sub stema Moldovei. De atunci datează şi ancadramentul tricolor al stemei Moldovei(vezi foto nr. 1 şi foto nr. 2)! Nu poate fi doar o simplă coincidenţă acest tricolor, atunci, dar şi acum: roşu, galben şi albastru. Nu reţin să se fi pomenit, să se fi mediatizat acest aspect semnificativ. Un alt amănunt, la fel de interesant: când au venit la putere, în România, comuniştii, patria noastră a fost văduvită şi de drapelul tradiţional, fiind adoptată o stemă de factură sovietică, asemănătoare republicilor unionale bolşevice. Teza conform căreia cele trei culori au fost utilizate în deplina lor calitate, de simbol cromatic statal , abia în prima parte a secolului al XIX-lea, poate fi greşită în întregime. Atâta vreme cât stema statului este încadrată de cele trei culori tradiţionale, conservate cu destulă consecvenţă secole la rând, avem justificarea materială a unei tradiţii bine închegate sub acest aspect. Tricolorul însoţeşte un simbol recunoscut şi incontestabil al entităţii statale: capul de zimbru! El figura pe emisiunile monetare, pe clopotele aşezămintelor bisericeşti, pe donaţiile voievodale şi pecetea ţării, la intrarea în cetăţile şi mânăstirile Moldovei. Dispoziţia celor trei culori, utilizate numai ca ancadament doar pentru stema Moldovei, nicăieri în altă parte, cu albastrul spre interior(sau la catarg), cu galbenul în centru şi roşul spre exteriorul stemei de stat, voievodale, reprezintă o exigenţă heraldică în consonanţă cu rigorile timpului. Astăzi, ordinea culorilor drapelului naţional este aceeaşi, ca la 1554, aşa cum a dispus domnitorul şi ctitorul Alexandru Lăpuşneanu, un foarte vrednic urmaş al voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt.

NEMULŢUMIRI AFRICANE…
Pentru că staliniştii României renunţaseră la vechiul drapel cu stema regală, o fostă colonie franceză, Ciad, a revendicat, în calitate de stat independent, cele trei culori rămase vacante. România a fost criticată la O.N.U, că nu respectă disciplina cromatică şi statutul culorilor drapelelor. De unde să ştie comuniştii de import, majoritatea alogeni, cu ce se mănâncă ştiinţa şi arta drapelelor, dacă mulţi dintre ei erau aproape analfabeţi, îndobitociţi de texte leniniste şi staliniste? Din acest motiv, România a fost nevoită să poarte în locul albastrului intens, tradiţional, un albastru spălăcit. Am discutat aceste aspecte cu savantul român, profesorul universitar dr. Dan Cernovodeanu, o somitate internaţională în materie de heraldică şi vexilologie(vezi foto nr. 3), autorul unei celebre cărţi monumentale: “ŞTIINŢA ŞI ARTA HERALDICĂ ÎN ROMÂNIA, apărută la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică(Bucureşti, 1977). Dan Cernovodeanu s-a dedicat şi popularizării vexilologiei(ştiinţa şi arta drapelelor) prin numeroase studii şi lucrări de referinţă. După cel de-al Doilea Război Mondial, în domeniul vexilologiei au activat, alături de Dan Cernovodeanu şi alţi reputaţi specialişi: Jean Nicholas Mănescu, Constantin Rezachevici, Maria Dogaru, Elena Popescu, Constantin Căzănişteanu, Elena Pălănceanu, Aurelia Bunea, Silviu Andrieş-Tabac şi alţii. Sunt de remarcat studiile lui Dan Cernovodeanu în privinţa evoluţiei drapelului român între 1834 şi 1881 şi cele privind pavilioanele marinei româneşti din secolele al XIX-lea — al XX-lea şi preocupările lui Constantin Rezachevici pentru steagurile militare ale Ţării Româneşti din secolul al XVIII-lea. În 1998 a fost înfiinţată Societatea Română de Vexilologie, sub preşedinţia Mariei Dogaru. În cadrul acesteia au activat şi specialiştii Ştefan S. Gorovei şi Nicolae Edroiu. Din 1999, societatea a devenit membră a Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Vexilologice.
“Prezentul steag al Ciadului a fost adoptat la 6 noiembrie 1959. Deși steagul principatului Andorra, respectiv cel al Republicii Moldova prezintă aceleași culori, cu o aceeași dispunere, acestea sunt ușor identificabile datorită stemelor prezente pe culoarea galben, respectiv a nuanțelor diferite de albastru. Drapelul este foarte asemănător cu drapelul civil al Andorrei și cel de stat al Ciadului, neavând însă nici o legătură cu acestea. Asemănarea cu drapelul Ciadului, care diferă de drapelul românesc doar prin nuanța ușor mai închisă a fâșiei albastre (indigo, în loc de cobalt cum e la cel românesc), a stârnit discuții la nivel internațional: ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat Organizației Națiunilor Unite un protest oficial, prin care cerea ca drapelul României să nu mai fie arborat la ONU, protest respins deoarece existența tricolorului vertical albastru-galben-roșu ca drapel al României este anterioară existenței statului Ciad” (sursa citatului: WIKIPEDIA).
Prima teză de heraldică românească, aparţinându-i mult regretatului Dan Cernovodeanu, s-a elaborat şi susţinut la Sorbona în 1995(istoricul şi cercetătorul român obţinând nota maximă şi calificativul suprem: “magna cum laude”), sub conducerea ştiinţifică a savantului francez, Michel Pastoureau. Istoricul şi cercetătorul liberal Dan Cernovodeanu, a fost deţinut politic în cele mai îngrozitoare închisori şi lagăre de exterminare ale sistemului comunist, vreme de 16 ani. A încetat din viaţă la Bucureşti, în toamna anului 1999.
TEXT ŞI FOTO: MIHAIL-SORIN GAIDAU