Nașterea Renașterii

„Eu sunt lumina lumii, cel ce-mi urmează mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan VIII,18).

De la Giotto, considerat precursorul artei moderne, până  la pictura din Quattrocento, ilustrată de Fra Angelico ori Boticelli și Cinquecento reprezentată de titanii Leonardo da Vinci, Michelangelo, Albrecht Durer sau El Greco cei mai importanți reprezentanți ai Renașterii au tratat tema christică.

Giotto ilustrează, în fresca realizată în anii 1304-1306, Nașterea lui Iisus Hristos, o scenă în care tandrețea și sensibilitatea se împletesc cu tensiunea dramatică și suferința. Expresivitatea este atinsă prin armonia cromatică perfectă și simplitatea compoziției.

Fra Angelico evocă în Închinarea celor trei magi, realizat după 1438, istoria miracolului întrupării. Artistul călugăr pictează magii de la răsărit care își exprimă venerația în fața Fecioarei și care sunt binecuvântați de Iisus.

În micul spațiu interior, Fra Angelico include un Iisus suferind. Cele două scene, aparent fără legătură, sunt de fapt sinteza vieții pământești a lui Iisus – începutul și sfârșitul.

Sandro Botticcelli a pictat închinarea magilor în anul 1475. Autorul împrumută personajelor sale trăsăturile familiei Medici, incluzându-se chiar pe el însuși. Cele două sfere cuprind sacrul și profanul. Pictorul sentimentelor, cum a fost numit artistul, se dovedește un cercetător profund al adâncului uman.

Leonardo da Vinci a lucrat, fără să termine însă, Închinarea magilor, între anii 1481-1482. Deși a rămas la stadiul de schiță, lucrarea este considerată una dintre capodoperile artistului. Leonardo demonstrează maturitatea stilului, atât sub aspectul compoziției spațiului, cât și a expresivității personajelor.

Sunt surprinse diverse emoții, de la adorație extatică până la drama unui Iisus trădat și însingurat în Cina cea de taină.
Michelangelo realizează prin Sfânta Familie una din cele mai frumoase tondo din câte există.

Tavanul Capelei Sixtine este, de asemenea, documentul care demonstrează perfecțiunea atinsă de geniul Renașterii. Relația dintre uman și divin, dintre lumea fizică și cea ideală este sintetizată și în Pieta, sculptură de o excepțională sensibilitate. Iubirea maternă este adevărul absolut, adevărul lui Dumnezeu.

Albrecht Durer este exponentul Renașterii germane. Tema christică este tratată în Altarul Paumgartner. Nașterea lui Iisus, realizat între anii 1502-1504, completat cu Epifania: Adorația Magilor, în anul 1507. Ferindu-se de exaltări, păstrându-se în limitele unui sever autocontrol, Durer surprinde steaua călăuzitoare a magilor substituită printr-un soare palid și ciudat intensificat, în lucrarea ulterioară, în portocaliu.

O viziune stranie aduce El Greco în tabloul său din 1612: Închinarea păstorilor. Iradierile unei lumini mistice învăluie elementele terestre și cerești într-un decor fantastic, într-un cadru supradimensionat. Misticismul de esență mediteraneană și reminiscențele bizantine se întâlnesc într-un temperament furtunos, himeric. Renașterea spaniolă trăiește emoția religioasă cu ajutorul culorilor cretanului. Misterul Sfintelor Taine se reflectă în pasiunea acestor artiști. Dramatismul unor scene profane prin care se transfigurează sacrul este copleșitor.
Dumnezeu s-a revelat. Era Lumina cea adevărată, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

prof. dr. Luminița Moscalu