-MORȚII NE VORBESC… DIN UMBRA ”ERORILOR MATERIALE”-LIMITELE FRONTIERELOR PARANORMALE, IGNORATE DE JUSTIȚIE?

Notă: În esență, acest articol este doar o reacție gazetărească, un demers civic ce surprinde ”ciudățenii”, bizarerii, anomalii inexplicabile fără a se substitui justiției!

   Dl. Vasile Dismerdatu, un cetățean respectabil, foarte bun specialist în domeniul său de activitate, apreciat atât în România cât și în Franța, despre care am mai scris în trecut se luptă prin instanțele nemțene și băcăuane pentru a-și dobândi dreptatea. Bineînțeles că dispune de probe pe care nici o instanță europeană nu i le-ar respinge. Face naveta Franța-România și retur, pentru a se prezenta la termenele de judecată, pentru a depune câte o plângere împotriva unor inexplicabile abuzuri, timp de opt ani. Dumnealui crede că i se va face dreptate până la urmă, ignorând un element important care definește o componentă profundă a românilor: gustul pentru dadaism, suprarealism și fantastic. Să nu uităm că Tristan Tzara s-a născut în România! Să nu uităm că Urmuz, celebru prin scrierile sale de mici dimensiuni, gen ”Stamate și pâlnia”, s-a născut în România! Să nu uităm că, periodic, numele răposaților figurează pe liste electorale, printre alegătorii valizi, aflați în viață! Să nu uităm că printre afacerișii de succes care realizează tranzacții imobiliare, spre folosul unor mari șmecheri de șmecheri, se numără și persoane decedate! Aceste aspecte sunt cunoscute deja, iar presa românească de investigații s-a amuzat copios, alături de cititorii săi, atunci când a mai făcut niște dezvăluiri de acest fel. Dl. Vasile Dismerdatu(vezi foto nr. 1) crede că România este o țară europeană, fiind atât membră în UE cât și în NATO! E foarte bine și frumos că are aceaste disponibilități: crede și speră că șirul flagrant de nedreptăți evidente cărora a trebuit să le facă față, cheltuind bani, timp și sănătate vreo opt ani la rând, se va curma! Dumnealui mai crede că falsurile descoperite, eliberarea incredibilă a unor acte dubioase, documentele imbatabile pe care le posedă, faptul că a fost victima unor ”inginerii” ce i-au cauzat mari prejudicii vor ajunge până la urmă dinaintea unor persoane corecte și ”de aceste aspecte se va ocupa în curând Inspecția Judiciară de la CSM” iar el va putea solicita strămutarea tuturor dosarelor! Asta crede dl. Dismerdatu! Alături de ziariști nemțeni dedicați, a participat la dezvăluirile unei tenebroase afaceri, numită simplu: ”GATERUL”! Când vezi ce se întâmplă în România, parcă îți piere curajul. Parcă, dacă n-ar exista și credința fermă în judecata lui Dumnezeu! Până la Dumnezeu, ne confruntăm cu magistrații bine plătiți, de pe planeta noastră, plină de mistere neelucidate încă. De misterele Terrei se ocupă realizatorii de la National Geographic, dar de bizareriile unor decizii, analize și hotărâri se ocupă unii… ”experți”, convinși de forța dictonului latin, atribuit filosofului Thomas Hobbes: ”Primum vivere, deinde philosophari”(Mai întâi trăiește, apoi filosofează”). Hobbes era convins că egoismul domină natura umană, susținând cu tenacitate faptul că ”Homo homini lupus”(”Omul pentru om este lup”)! În ecuația, relativ simplă, pe care nu reușește să o deslege dl. Vasile Dismerdatu mai există, probabil, o componentă invizibilă a cărei eficiență dedusă era caracterizată de ziarista Tia Șerbănescu printr-o concluzie la finalul unui editorial: ”Are șpaga prea groasă!” La mijocul acestei bătălii se află un bun ce aparține, de drept, d-lui Dismerdatu și familiei sale: o parcelă de pădure cu o suprafață de cinci hectare(vezi foto nr. 2). Din păcate pentru proprietarul de drept, asupra acestui teren și-au îndreptat privirile niște …specialiști în defrișări, susținuți de alți specialiști în jonglerii imobiliare care aflaseră că exact prin mijocul proprietății lui urmează să se facă o șosea importantă, despăgubirile vizând exproprierea pentru o cauză de utilitate publică fiind consistente! Informațiile privitoare la o autorută printr-o zonă ce presupune expropriere și beneficii importante nu sunt la îndemâna oricui. Ele circulă misterios și foarte discret, în anumite cercuri destul de înalte. Înalte și interesate! Când e vorba de cherestea, de beneficii forestiere și mai ales de sume importante de bani se găsesc și întreprinzătorii cu expertiză în domeniu. Dar nu orice fel de întreprinzători, ci numai cei cu urechi lungi și auzul fin! Rolul interpușilor cu dare de mână este de a se ocupa de treburile așa-zis murdare: ”capacitarea” proprietarului de teren aflat în miezul unor interese înalte, convingerea lui prin mijloace adecvate(de regulă, pe orice cale, ca-n Vestul sălbatic american de acum 100-150 de ani, atunci când se găsea petrol și aur în anumite regiuni) și dobândirea terenului doar pentru…inițiați! ”Urechile-lungi”, ”inițiații” și ”specialiștii” compun o mare ”famiglia”, o adevărată ”ONORATA SOCIETÀ” românească, dispunând de componente paralele fireștilor instituții statale și pârghii bine unse. Obligația acestor ”componente paralele” este aceea de a bloca, tergiversa, distorsiona cursul firesc al evoluției firești a evenimentelor, determinând o finalitate dorită de mafioții autohtoni. Nu degeaba, protestatarul Mihai Țuburlui, din Piatra Neamț defila cu o pancartă adecvată, în vara anului 2013, prin municipiul nostru, reședință de județ(vezi foto nr. 3). Aceasta ar fi concluzia la care a ajuns dl. V. Dismerdatu și o bună parte a societății românești. ”Specialiștii” în tranzacții silnice sunt preocupați să găsească ”veriga slabă”, să o elimine pentru a putea ”intra pe fir” și a dezvolta adevărata afacere, generatoare de mari beneficii.

                                                                      MORȚII NE VORBESC…

   Dl. Vasile Dismerdatu și familia sa sunt succesorii de drept ai d-nei Dismerdatu Ioana, decedată la data de 26 august 2008, fapt înregistrat de dl. notar public Viorel Tudor ”prin Încheierea de Autentificare nr. 736/din 02 septembrie 2008 care a fost înregistrată în Registrul Național de Opțiuni Succesorale(R.O.N.S)”. Dl. V. Dismerdatu adaugă într-o ”Plângere”, din data de 18 februarie 2012, către Judecătoria Bicaz( document cu AR, nr. RK 72 317 587 4 FR, expediat din Franța, unde domiciliază) că la șase(6) luni de la înregistrarea decesului mamei sale aceasta ”figurează în Încheierea de Rectificare nr. 590/26. 03. 2009 că ar fi chipurile citată legal, dar…este lipsă că a decedat!!!” Nu ar fi un capăt de țară să citezi o persoană decedată, mai ales când cel care a consemnat faptul în sine a dovedit că știe să scrie și să citească. Să nu uităm că trăim în România, un loc mirific al planetei care găzduiește cu bunăvoință atâtea paradoxuri și evenimente de basm, specifice mai ales celebrilor Frați Grimm, cu eroi legendari din categoria lui Păcală și Tândală! Scopul scuză mijloacele! Când te miști pe frontierele paranormale ale unui gen de birocrație care transcende firescul platitudinilor funcționărești curente, nu te mai miri de nimic. Un alt aspect minor, până să ajungem la hârdăul cu ”minuni” pe care trebuie să-l dezvăluim, îl aflăm tot din ”Plângerea” d-lui V. Dismerdatu: un patron de gater, dl. Ropotoae Mihai ”a obținut de la Primăria Grințieș Certificatul de Înhumare nr. 3945/01. 09. 2008 al mamei mele, Dismerdatu Ioana, l-a deținut fără drept și a făcut uz de acest act cu caracter special pe care l-a folosit depunându-l sub semnătură privată la Dosarul nr. 1996/188/2008 și se găsește la fila nr. 11”! Dl. V. Dismerdatu crede că ”scopul cu care a folosit și depus respectivul patron de gater acest act administrativ cu caracter special, care se întocmește potrivit legii într-un singur exemplar și nu se eliberează duplicat a fost să obțină o suprafață de 5 hectare de teren pădure”. Pădurea aparține d-lui Dismerdatu, dar ”aranjamentele” sunt aranjamente atunci când sunt gestionate de ”experți”. În privința Certificatului de Înhumare(vezi foto nr. 3 bis), dl. Dismerdatu crede că dl. Mihai Ropotoae(documentul a ajuns în posesia d-lui Mihai Ropotoae!) nu avea nici un drept să-l procure, să-l dețină și mai ales să-l folosească în scopuri personale, mai ales când alții sunt succesorii de drept! Dl. Ropotoae nu este nici moștenitor, nici rubedenie ”de sânge” cu defuncta Dismerdatu Ioana. Prin urmare, fiul răposatei crede că i-au fost uzurpate flagrant anumite drepturi, mai ales că mai sus-pomenita adeverință ”servește numai pentru înhumare/incinerare și se reține de către administrația cimitirului/crematoriului. Adeverința se întocmește într-un singur exemplar și nu se eliberează duplicat. Fără prezentarea acestei adeverințe nu se face înhumarea sau incinerarea”. Aceste detalii sunt notificate foarte clar pe respectivul document. Totuși… documentul i-ar fi fost eliberat…la cerere!!! De către cine? Răspunsul sosește cosmic: de către o funcționară a Primăriei Grințieș pe care nu o cunoaște fiindcă nu locuiește prin apropiere! Un alt document ”minune”, mult mai interesant pentru competențele D.N.A. și societățile spiritiste-profilate pe stabilirea unei bune comunicări dintre cei vii și răposați-este un…”Contract de prestări-servicii” al societății comerciale ”GEOTOP SISTEM S.R.L. cu nr. 141, din 16 septembrie 2008(vezi foto nr. 4). Până aici, nimic nemaiauzit. Partea incitantă  a documentului constă într-o operațiune specifică celor familiarizați cu scrisul. Putem să-i felicităm pe autorii documentului tipizat și inscripționat, pe alocuri, cu probe olografe? Nici pomeneală! O mână grăbită dar cu încărcătură pragmatică a eternizat(pentru deliciul presei, probabil) numele beneficiarului respectivului contract: ”DEZMERDATU IOANA”. Numele corect este Dismerdatu Ioana, dar o mică ”eroare”, în cazul unor posibile reacții din partea celor implicați va fi invocată cu rosturi speciale ca să se mai întindă pelteaua prin instanțele de judecată, după caz. Din păcate, Dismerdatu Ioana a decedat la data de 26 august 2008! Din august până în septembrie nu-i cale lungă, mai ales că nu se împliniseră cele ”40 de zile” până la prima pomenire creștinească! Spiritul defunctului, conform ocultiștilor, obișnuiește să mai rătăcească pe pământ(conform tradiției), să revadă locuri dragi, inclusiv bunurile pe care șmenarii imobiliari le prăduiesc fără scrupule, de la diferite persoane naive, sau cu grave dizabilități. Un contract încheiat de către o firmă, chiar și cu un mort, rămâne un contract! Asta-i clar. Poate că respectiva firmă s-a specializat în ”comunicări cu lumea de dincolo”… Nu avem de unde să știm atâtea amănunte. Culmea relațiilor de încredere dintre două persoane, una decedată și alta în viață este probată concret, prin intermediul mai sus-pomenitului contract: Dismerdatu Ioana(defuncta) recurge la serviciile firmei ”GEOTOP”, pentru operațiuni cadastrale-topografice prin intermediul d-lui patron de gater-țineți-vă bine de garduri!-Ropotoae Mihai(o ființă plină de viață): ”DEZMERDATU IOANA prin ROPOTOAIA MIHAI”(vezi foto nr. 4-zona încercuită). Altfel spus, avem dinaintea ochilor o ”împuternicire”, un soi de …”procură”. Mare încredere a avut defuncta în acest om, grăbit să încheie tranzacții prin mijloace foarte originale! Până să ajungem la tranzacția ”cu cântec” montan, merită să apreciem calitățile excepționale ale acestui IOZEFINI FORESTIER, cu ”lipici” la păduri, lipsit de prejudecăți! Bravo lui, magicianului-forestier din codrii Neamțului! Prea mulți sunt băgați în povestea asta pentru a-i fi teamă de ceva. Nu discutăm despre bun-simț și rușine pentru că ar însemna să ne pierdem vremea. Dl. Mihai Ropotoae și colaboratorii săi l-au surclasat cu ”brio” pe genialul enciclopedist-spiritist, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, înscriindu-se într-o categorie superioară: încheie și obține acte incitante, fiind beneficiarul unei ”împuterniciri” pe care i-a acordat-o răposata Dismerdatu Ioana, o săteancă pensionară, care în timpul vieții era aproape oarbă, plină de beteșuguri fizice și psihice. Trăim în plin ev fantastic: ”MORȚII NE VORBESC”. Un cunoscut teolog și cercetător francez, FRANÇOIS BRUNE, publica în 1993, la Editions du Félin, o lucrare deosebită: ”LES MORTS NOUS PARLENT”(”Morții ne vorbesc”), tradusă și în limba română de dl. Șerban Velescu, pentru selecta Editură Enciclopedică, apărută pe piața românească în 1994(vezi foto nr. 5). Poate că dl. Ropotoae Mihai și unii colaboratori ai săi au reușit să transpună, printr-o practică birocratică lipsită de prejudecăți, câte ceva din farmecul miraculosului ”lumii de dincolo”, argumentat de prof. univ. dr. François Brune. Există și situații, la fel de uimitoare, prin care aflăm că unii proprietari de terenuri agricole din sudul țării(rubedeniile celebrei familii Brătianu) ”au fost omorâți în acte” de către samsari și intermediari, pentru persoane foarte sus-puse, cu scopul unei prăduiri de proporții despre care se tot vorbește în ultima vreme prin mass-media! Vorba Ecclesiastului: ”Nimic nou sub soare”!

                                                             BETEȘUGURILE VÂRSTEI A 3-A

   O afacere completă, o tranzacție deplină sau finalizarea unui contract de vânzare-cumpărare reprezintă definitivarea mulțumitoare a unor negocieri și materializarea lor pentru ambele părți: vânzător și cumpărător! Un ”antecontract” este doar o promisiune, o fază intermediară care așteaptă confirmarea printr-un contract de vânzare-cumpărare. S-au văzut cazuri de re-evaluare, de reveniri asupra unor astfel de decizii negustorești din diferite motive, afacerea fiind anulată. De regulă, ambele părți pot fi însoțite de către un avocat, un specialist în tranzacții imobiliare, un notar, de martori credibili, de moștenitori și rude apropiate. În afaceri, unii sunt mai grăbiți, mai bine exerasți, au experiență, evaluând mai bine riscurile, câștigurile, pierderile și calitatea celuilalt tovarăș de tranzacție. O afacere se încheie cu ”sânge rece” și luciditate. Mila și compasiunea nu fac casă-bună cu negustoria. Între pomană și afacere sunt diferențe cosmice. Martorii prezenți, atât de o parte cât și de cealaltă sunt, alături de legile mai mult sau mai puțin clare, garanții suplimentare pentru evitarea unor neplăceri viitoare. Ce martori credibili, ce avocați și ce moștenitori au însoțit-o pe Dismerdatu Ioana? Uneori, una dintre părți, cu expertiză îndelungată în tranzacții, vede scris cu litere doar de el știute, pe fruntea celuilat partener, un cuvânt magic: FRAIER! În aceste împrejurări, demersurile pot fi grăbite, ”stimulate”, ingredientele operațiunii pigmentând și documentația lăturalnică cu elemente…ajutătoare. ”Catalizatorii” unor afaceri vulnerabile se întind pe o plajă vastă: incredibilul, absurdul și paranormalul definesc mai bine frontierele morale sau imorale ale multor tranzacții, fără a mai vorbi de premeditarea unor veritabile înșelăciuni sau escrocherii. Repetăm ceea ce am afirmat la început: în esență, acest articol este doar o reacție gazetărească, fără a se substitui justiției, fără a stabili vinovății, fără a contesta competențe! Acest text jurnalistic prezintă acte și fapte, la mijloc fiind un ”ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE”! Un antecontract este un document premergător tranzacției! Altfel nu și-ar avea sensul! Finalizarea afacerii se face, conform legii, printr-un ”CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE”. Sunt două formulare tipizate distincte, fiecare cu importanța sa. Dacă nu ar fi așa, n-ar exista această ierarhie a documentelor! Respectarea ierarhiei și cronologiei eliberării actelor mai sus evocate are rolul de a scuti părțile de eventuale re-negocieri, dispute, scandal, acționări în justiție etc. Până la urmă despre ce este vorba? Un domn, patron de gater, familiarizat cu afacerile, Ropotoae Mihai(despre care nu ne permitem să spunem ceva de rău) și o bătrână pensionară din Grințieș, Dismerdatu Ioana, cu numeroase beteșuguri(dar cu moștenitori perfect sănătoși și lucizi, aflați cu domiciliul la mare distanță, în Franța) au discutat despre posibilitatea achiziționării unui lot de pădure cu suprafața de cinci hectare. Pădurea aparținea femeii, amatorul de cumpărături împădurite fiind dl. Ropotoae Mihai. Starea de sănătate a bătrânei și împrejurările bâlbâite și cețoase care au dus la încheierea unui ”Antecontract de vânzare-cumpărare”, inclusiv documentul în sine au generat mai multe procese între succesorii legitimi ai pensionarei și dl. gaterist, pentru stabilirea adevărului. Povestea spinoasă a eliberării ”titlurilor de proprietate” în anumite zone aparținând județului Neamț are alte implicații ciudate, generatoare de mari semne de întrebare și anchete! Într-un episod viitor le vom prezenta și pe acestea. Dismerdatu Ioana se stabilise cu familia sa, în Franța, din noiembrie, 1993-fapt atestat de documentele franceze pentru rezidenți. Actele oficiale confirmă rezidența din 1993 până în 2004, cu prelungire până în 2014(vezi foto nr. 6, foto nr. 7, foto nr. 8). În afară de aceste amănunte, Dismerdatu Ioana primea o pensie decentă de la Statul Român, dar și din partea Franței. Pensia franceză era de 620 euro/lunar. Aleatoriu, am ales un document francez, ”SERVICES DE L`ALLOCATION SPECIALE VIEILLESSE-Bulletin de situation-Caisse des deptôs-ETABLISSEMENT DE BORDEAUX”, cu titularul contului: d-na Dismerdatu Ioana. Acest cont atestă că femeia primea pensie de la Statul Francez în valoare de 3392 franci francezi în fiecare lună. În februarie 1995 a primit 3231 fr F, suma crescând la 3392 fr F în luna ianuarie 1996(vezi foto nr. 14). Periodic, copiii acestei pensionare, bine integrați, remunerați și respectați în Franța, trimeteau diverse sume de bani mamei lor, în România. Femeia, strângătoare și cumpătată, avea din ce trăi și avea permanent bani suficienți pentru o navetă periodică România-Franța și retur(de 2 ori pe an). Și-a educat frumos copiii, fapt confirmat și de considerația de care se bucură aceștia nu doar în Franța. Această familie și-a permis să facă importante donații Bisericii Ortodoxe Române dar și multor altora aflați în mare dificultate pecuniară. Am mai scris, cu unele detalii, anterior, despre aceste aspecte. Precizările sunt necesare pentru că au existat afirmații nefondate și ”motivații” fără suport real, dar foarte interesate pentru a se susține că Dismerdatu Ioana ar fi dorit să vândă cinci hectare de pădure pentru că ar fi avut nevoie bani să plece în Franța. Ca să apuce un capăt consistent de pădure, sau dintr-un oraș, unii sunt în stare să afirme diverse fantezii, verzi și uscate, ca prin codrii plini de tâlhari ai Vlăsiei de odinioară! Dismerdatu Ioana era aproape oarbă, datorită cataractei de care suferea la ambii ochi, fapt atestat de câteva documente medicale: ”Certificat nr. 3600, din 02 decembrie 1992”, semnat de dr. Pirtea Virgil, medic specialist-expert. Acesta a confirmat că pensionara suferă de ”cataractă matură… etc și este încadrabilă în gradul II de invaliditate”; ”Certificat medical nr. 72 din 12(13?) martie 1993, eliberat de Policlinica din Piatra Neamț”, document ce afirmă, în baza referatului semnat de dr. Dulfu Anca, medic specialist oftalmolog că Dismerdatu Ioana suferă la ochiul drept de ”cataractă senilă-matură, iar la ochiul stâng de cataractă în evoluție aproape matură” și că pacienta ”necesită însoțitor”!!! Când trebuie să semnezi documente importante trebuie să vezi bine și să semnezi în cunoștință de cauză. Ce să poată citi un nevăzător care pe deasupra mai necesită și însoțitor? Ce se poate crede despre persoana care-i pune dinaintea ochilor atacați de cataractă, Ioanei Dismerdatu, un act care ar trebui să confirme o afacere ”cețoasă”? Asta n-ar fi prea mult, dar dacă nici luciditatea nu stă prea bine, fapt confirmat de alte documente medicale, te întrebi și mai atent de unde atâta zor pe cumpărător? Nu ar fi cine știe ce bătaie de cap dacă vinzi sau cumperi o capră sau o găină, dacă aceasta e ouătoare sau nu, e chioară de-a binelea sau nu, dacă are două sau chiar trei picioare. Până la urmă, înaripata nezburătoare ajunge tot într-o oală de borș. Dar dacă în miezul afacerii sunt cinci hectare bine împădurite, se schimbă macazul: sporirea atenției și vigilenței. Motivul e simplu: să nu iei ”țeapă”, să nu fi ”tras pe sfoară” în vecinătatea câtorva ”martori de ocazie”, sau ”binevoitori” de excepție! Din ”adeverința medicală nr. 2245 din 04. 07. 2008 eliberată de dr. Sufaru Teodora, medic specialist psihiatru reiese diagnosticul: Psihosindrom deteriorativ de involuție; debut demență senilă, Pacientă la prima adresare la cabinet, confuză, parțial orientată temporal, dispoziție depresivă, bizarerii comportamentale, acuză insomnii”. E bine să faci afaceri cu persoane suferind de demență senilă, cu bizarerii comportamentale și dacă nu știe dacă ”ieri” a fost ”azi”, sau… ”alaltăieri”(”parțial orientată temporal”)? Să abuzezi, în afaceri, de incapacitatea unui om bolnav pentru a profita de pe urma acestor neputințe se numește într-un anumit fel, dar nu o vom face aici. O afacere dintre un individ perfect valid și o persoană cu suficiente dizabilități poate fi numită ”afacere corectă”? Este ca și cum s-ar lua la întrecere un iepure de câmp cu un olog, bașca lipsa lui de orientare! Din ”adeverința medicală nr. 4697 din 01. 09. 2008 eliberată  de dr. Garbatiuc Genoveva, medic specialist neurolog din cadrul Spitalului orășenesc Târgu Neamț, reiese diagnosticul: demență vasculară; ictus ischemic bilateral repetitiv. Ateroscleroză cerebrală”. N-ar trebui să mai comentăm nimic. Dar ne atrage atenția un alt act medical, semnat de dr. Modan Nerina Nivona, eliberat de ”cabinet medical din Grințieș, cu nr. 1 din 22 ianuarie 2009”(la vreo cinci luni de la decesul pensionarei Dismerdatu Ioana!!!). Din document aflăm că ”susnumita(Dismerdatu Ioana) nu a fost luată în evidență cu boli clinice”!!! Să afirmi astfel de chestii abia după decesul unui fost pacient din 1993 și după un întreg istoric afișat mai-sus este chiar foarte incitant și curios. Totuși, d-na dr. Modan a eliberat o altă ”adeverință medicală”, anterioară primei(aceea din 22 ianuarie 2009), dar la o lună de zile după decesul fostei sale paciente(vezi foto nr. 8 bis) prin care susține contrariul: ”a fost în evidență”. Ce anume a determinat-o pe d-na dr. Modan să dea declarații contradictorii, mai ales că în evidențele cabinetului medical din Grințieș exista proba necesară, datată din 1991(vezi foto nr. 8-1bis)? Dismerdatu Ioana nu mai era în evidențele d-nei dr. Modan Nerina Nivona încă de la sfârșitul lunii noiembrie 1993, de când se stabilise în Franța, alături de familia copiilor săi, acolo unde devenise pacienta unui medic de familie francez! Dar dacă aflăm că d-na dr. Modan este rubedenia d-lui Valeriu Modan, consilier superior al Prefecturii Neamț, care se ocupă de retrocedări… atunci se schimbă percepția asupra cazului și se pot interpreta altfel toate aceste…”bâlbâieli”. Cât privește deteriorarea modului de a semna, detectat la Dismerdatu Ioana, vom analiza în continuare acest aspect. Dacă semnătura pensionarei Dismerdatu Ioana nu părea să reflecte grave dizabilități cu mai mulți ani înaintea încheierii unui ”antecontract”, fapt confirmat de autograful înregistrat pe actul său de identitate(vezi foto nr. 9), ”antecontractul de vânzare-cumpărare” oferă o altă imagine asupra integrității stării sale de sănătate(vezi foto nr. 10). Femeia abia-abia dacă mai putea semna, lipsesc litere…

Dl. Ropotoae Mihai a dorit să cumpere de la Dismerdatu Ioana o suprafață de teren împădurit, de cinci hectare. Am prezentat mai sus care era starea pensionarei, decedată la foarte scurt timp după încheierea unui ”Antecontract de vânzare-cumpărare”(vezi foto nr. 11 și foto nr. 12). La începutul acestui articol subliniam câteva aspecte privitoare la documentul cu pricina. El mai are și alte neajunsuri: chiar la începutul acestuia există o precizare și o parafă: ”Valabil cu încheierea de rectificare Nr. 590/26. 03. 09(26 martie 2009)”. Încheierea de autentificare (nr. 627) a documentului s-a făcut la data de…29 iulie 2008. Celălalt document, ”ÎNCHEIEREA DE RECTIFICARE Nr. 590 din 26 martie 2009” este și ea în mare suferință: ”părțile prezente: Ropotoae Mihai. Lipsă: Dismerdatu Ioana, decedată”! Cu toate acestea, dl. notar ”aduce la cunoștința părților procedura legală de rectificare. Partea prezentă a prezentat un exemplar original al actului, consimțind la efectuarea rectificării greșelii materiale, potrivit legii”! Un contract trebuie să aibă două părți, ambele valide din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, doar dl. Ropotoae Mihai a fost de față, cealaltă parte aflându-se de ceva vreme la locul de veci! Conform actului eliberat de dl. notar Viorel Tudor(vezi foto nr. 13) ”prezenta încheiere(…) se comunică părții”! De ce nu se comunică părților? De ce unilateral? În Legea Notarilor Publici există norme precise chiar și pentru dl. Viorel Tudor. Acest contract are un caracter unilateral și este comunicat doar uneia dintre părți! Dacă nu-i paranormal, e foarte grav! Este ca la un meci de fotbal cu o singură persoană: ea șutează, ea apără, ea dă gol, dar la sfârșit, notarul-arbitru parafează năzdrăvănia! Nici pomeneală să auzi ceva despre moștenitorii de drept ai defunctei, aflați în viață! Dacă urmărim aceste documente încheiate de dl. notar Viorel Tudor observăm că morții încheie acte și semnează diverse hârtii doar prin factorul interesat, dl. Ropotoae Mihai. Contractul de prestări servicii nr. 141 din 16 septembrie 2008, dintre S.C. GEOTOP(vezi foto nr. 4) și beneficiara Dismerdatu Ioana are ”hibe” paranormale: o societate încheie afaceri cu un mort! La fel de interesant este și faptul că decedata, Dismerdatu Ioana îl împuternicește de dincolo de mormânt tocmai pe cel interesat de afacere, Ropotoae Mihai! Pentru că defuncta nu poate fi prezentă la notariat pentru ”a bate palma” cu dl. patron de gater, respectivul mai rezolvă o problemă spinoasă și semnează ca …beneficiar! De ce o fi ocolit dl. Ropotoae pe succesorii femeii, numai pădurea pe care a dorit-o din toată inima ar mai putea da un răspuns. Chiar și moștenitorul de drept, dl. Dismerdatu Vasile întreabă indignat, prin e-mail: ”Unde s-a mai pomenit ca o societate de prestări servicii să facă prima dată executarea lucrărilor cadastrale, pe data de 04. 07. 2008 la punerea în posesie nr. 255/852/2008 și ulterior, după două luni, la 09. 10. 2008 să întocmească Contractul de prestări servicii nr. 141/16. 09. 2008 care spune în fals că lucrările vor fi predate în 14 zile? Unde s-a mai pomenit ca proprietarul de drept(Dismerdatu Ioana), decedat, să fie trecut în contractul de prestări servicii că a împuternicit pe Ropotoae Mihai, iar acesta să ne uzurpe calitățile de moștenitori legali și să semneze ca beneficiar?” Chiar și chitanțele de achitare a plății pentru lucrări cadastrale sunt ciudate: datează din 16 septembrie 2008, dar sunt semnate de… ”dl. Ropotoae pentru Dezmerdatu”! Dl. Mihai Ropotoae, posesorul unui ”Antecontract de vânzare-cumpărare”, nicidecum un act final(contract de vânzare-cumpărare), fără o procură din partea succesorilor legitimi a ridicat, cu mult curaj, acte cadastrale la care nu avea drept legal. Atât el, cât și notarul său preferat, dl. Viorel Tudor, cunoșteau cum stau lucrurile, oricât de paranormale păreau unele relații: Dismerdatu Ioana era decedată! Articolele 1 și 53 din Legea nr. 36/1995 par a fi fost ignorate. Cităm câteva fragmente de pe site-ul Jurisprudenta CEDO Romania – practica spete sentinte decizii hotarari : ”Încheiere de rectificare emisă de un birou notarial public fără citarea ambelor părți implicate: Calitate procesuală pasivă. Nulitatea unui act juridic se analizează în raport de persoanele implicate în nașterea și executarea acelui act, fie în mod direct, fie în calitate de succesori în drepturi ai acestora.(…) Neimplicarea ambelor părți la emiterea unei încheieri de rectificare în privința obiectului transmis echivalează cu lipsa acordului titularului dreptului la întocmirea actului, omisiune sancționată cu nulitatea absolută a actului(existența consimțământului reprezintă condiția esențială și primordială de încheiere a unui act juridic, lipsa sa afectând validitatea acestuia)”. Dacă anumite piese din dosarul cauzei nu sunt falsuri de-a dreptul grosolane, atunci ce sunt? Am întrebat, n-am dat cu parul. Poate primim un răspuns chiar de la d-na Laura Codruța Kovesi, căreia îi solicităm sprijinul. Dacă unii magistrați nu le-au sesizat, ce putem spune în apărarea lor? Poate că n-au avut ochelarii juridici adecvați, sau poate că sufereau de cataractă, ca Dismerdatu Ioana? Dacă ne atingem de fermecătorul și în același timp îngrozitorul cuvânt ”șpagă prea groasă, la camion” treburile se pot complica… N-o facem, pentru că nu am fost acolo, de față, să confirmăm sau să infirmăm. Dl. Ropotoae susține că a plătit contravaloarea terenului cumpărat. Așa susține dumnealui în trei feluri de declarații, care nu seamănă una cu alta nici măcar dacă le-ai privi la microscop. Adevărul este unul singur, fără variante. Treaba cu banii este delicată… Cum se face că un om de afaceri, atent cu documentele notariale până la exces de zel interpretabil și bunele relații de afaceri cu morții(prin acte notariale extreme) nu dovedește aceeași rigoare în privința banilor? Ba i-a dat în trei tranșe, ba i-a dat toți grămadă, ba a avut martori, ba nu prea a avut în momentul achitării lor… Fără doar și poate, aceștia trebuiau depuși într-un cont separat, la o bancă, în prezența mai multor martori de încredere de ambele părți, ca să nu existe discuții. Dacă apar martori, sau dispar, doar dintr-o singură direcție, unilateral, te pui pe gânduri. Oare chiar au existat acești bani, sau ei figurează doar pe hârtia unui act notarial? Dl. Mihai Ropotoae are pasiune pentru chestiile unilaterale! Cel puțin un exemplu în acest sens se poate proba cu ”Încheierea de rectificare nr. 590 din 26 martie 2009”. Este un document unilateral și atât de ”rectificat” încât se mai comite încă o parascovenie: s-a încheiat la aproape jumătate de an de la decesul unei femei cu grave dizabilități(senilă și aproape oarbă) și excesul de zel îl împinge pe interesatul cumpărător să semneze și pentru defuncta Dismerdatu Ioana! Oare așa se fac ”rectificările” și în restul Uniunii Europene? Ca pe la noi? Fără să fie băgate în seamă de unii magistrați? Dacă un astfel de caz ajunge dinaintea ochilor doamnei Laura Codruța Kovesi, o persoană calificată în depistarea corupției, suntem curioși să aflăm și noi ce opinii are, mai ales că distinsa doamnă a poposit de câteva ori în zonele montane ale județului Neamț, cu locații primitoare, agreabile, cu mult parfum forestier. Cetina brazilor i-a inspirat adânc nu numai pe scriitori, poeți și magistrați! Diversele categorii de haiducie sunt legate de codrii patriei. Hârtiile notariale s-au păstrat, în schimb de prezența banilor(contravaloarea celor cinci hectare de pădure) doar dl. Ropotoae poate spune ce-i cu ei. Dacă au existat, trebuie să existe și plata taxelor către stat, pentru afacerea încheiată: o chitanță, un bon fiscal, ceva concret, înregistrat la data încheierii tranzacției, pe la trezoreria Statului Român, în arhivele trezoreriei naționale. Dacă nu există așa ceva se pot afirma două lucruri: ori e vorba de o evaziune fiscală, ori banii au fost doar pomeniți în vorbe… Antedatările și postdatările pe chitanțe-bonuri fiscale etc ar fi prea riscante. Totuși, dl. Ropotoae Mihai a încercat o nouă operațiune, forțând clauza secretului bancar și onorabilitatea-credibilitatea BĂNCII TRANSILVANIA, solicitând prin intermediul Judecătoriei Bicaz(Dosar: 1966/188/2008 din 02. 10. 2013): ”vă solicităm ca până la termenul de judecată din data de 08. 11. 2013, ora 9.00 să comunicați dacă numita Dismerdatu Ioana(…) a efectuat operațiuni de schimb valutar în perioada 01. 07. 2008-30. 09. 2008”! Banca respectivă, păstrătoare a secretului bancar(?) o comite flagrant prin nota nr. 7018/14. 10. 2013, răspunzând solicitărilor Judecătoriei Bicaz: ”Urmare adresei dumneavoastră nr.(…) și a verificărilor efectuate vă comunicăm: Dismerdatu Ioana(…) în data de 20. 08. 2008 a cumpărat 2800 euro la schimb valutar la Casa de Schimb Valutar a Băncii Transilvania SA agenția Bicaz”(vezi foto nr. 15). Când arunci în ochii oamenilor și CNP-ul unei persoane(ceea ce subsemnatul a evitat), comentariile nu-și mai au rostul! Pensionara Dismerdatu Ioana nu era traficantă de arme, droguri sau carne vie pentru a fi tratată astfel, mai ales la cererea unei persoane private. E greu de crezut că acele informații sunt de interes public, sau vizează siguranța națională! Ceea ce credea că probează solicitantul, dl. Ropotoae Mihai, este altceva: schimbul valutar putea fi o umbră de indiciu că femeia avea bani pe care i-a schimbat în euro. Suma respectivă ar fi constituit o confirmare(?) că avea lichidități ”la saltea”, provenite(pretinde fără probe, dl. Ropotoae) tocmai din tranzacția ”cu cântec”, din 29 iulie 2008(vezi foto nr. 11 și foto nr. 12) încheiată cu dl. Ropotoae Mihai! Ar fi prea mult să susținem că așa ceva ar fi o confirmare. Nici măcar ca probă indirectă nu poate fi luată în considerare, mai ales că Dismerdatu Ioana avea și cont în Franța, avea două pensii, periodic primea bani de la copii. Cu mare interes așteptăm și versiunile documentate ale d-lui Ropotoae Mihai, pentru a ne convinge cititorii că lucrurile nu stau așa cum le-am prezentat, eventual să corectăm inerentele erori. Numai dacă există. Dacă dl. Ropotoae vine cu o replică în genul ”ÎNCHEIERE DE RECTIFICARE”, nr. 590 din 26 martie 2009 și e semnată de niște persoane decedate, sau de împuterniciții unui notariat de pe ”lumea cealaltă”, nu putem discuta.(va urma)Text și foto: MIHAIL-SORIN GAIDAU