Mai are cetățeanul încredere în medic?

Se spune că somnul rațiunii naște monștri, de toate tipurile, dar astăzi mă gândesc numai la monștrii din sănătate, la cei care profită de bolile și slăbiciunile noastre.
Te așteaptă la cotitură atunci când ai o problemă de sănătate. Ai o durere neidentificată, medicul de familie își declină competența și ajungi la cabinetul medical particular al specialistului.

De aici începe povestea, iar soarta ta e „la noroc”, în funcție de omul (doctorul) peste care dai. Acesta îți poate spune din prima că ai o problema gravă, te stoarce de toți bănuții, te sperie de ajungi cu inima-n gât și te cheamă peste 7 zile la operație. „Pregătește banii, dacă nu, mori!”
Cu vreo 3-4 mii de lei cheltuiți pe analizele și investigațiile din clinica agreată de domn’ doftor, speriat de moarte, nu stai ca mielul la tăiere. Te pornești spre o clinică universitară, ca spre Messia!
Cu trimitere, cu bani pentru operație… cu tot tacâmul. Te vede medicul specialist, te ține vreo 2-3 zile pentru analize, te cheamă la discuție, după care îți dă o rețetă cu 2 pastile pentru că ai o problema banală. Te agiți, scoți scrisoarea medicală cu diagnosticul primit la unitatea medicală de reședință și….. surpriză. Medicul specialist abia se abține să nu râdă. Tu rămâi „interzis”, că vorba aia… Specialist și ăla dinainte, specialist și ăsta. Nu mai știi ce să crezi. Bagi mâna în buzunar, dar el zice (dacă ai noroc) să-ți vezi de treabă. Zici săru-mâna și vii acasă tremurând din toate cele, făcând cruci peste cruci c-ai scăpat netăiat. Și-ți spui ….. mâine trebuia să fiu operat! „Da pen’ ce, bre domn’ doftor, pen’ ce?”

G.D.