A început funcționarea în județul Neamț a învățământului dual

3

Învățământul profesional a existat mereu în România. Am avut învățământ profesional de 2 ani în 2012, învățământ profesional de 3 ani (după clasa a VIII-a), începând cu 2014, iar din 2016 se numește doar învățământ profesional. În luna aprilie a acestui an s-a semnat Ordinul MEN nr. 3554/2017  privind aprobarea Metodologiei de organizare şi funcţionare a învăţământului dual.
Această formă de învăţământ, inspirată de modelul german, a prins contur și în județul Neamț.
Despre cum funcționează învățământului dual, dar și învățământul profesional în general, am stat de vorbă cu domnul prof. Mircea Corlățeanu, inspector şcolar de specialitate pentru învăţământul profesional şi tehnic.

R: Când a început practic să funcționeze învățământul dual?

Mircea Corlățeanu: Practic, începând cu 1 septembrie a început să funcționeze învățământul dual. În județul Neamț funcționează la ora actuală o clasă, calificarea filator, la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”, prin inițiativa societății comerciale Rifil.  Orele de curs se desfășoară la  „Gheorghe Cartianu”, iar practica se face la agentul economic.

R: Care sunt particularitățile și avantajele acestui tip de învățământ?

Mircea Corlățeanu: Agentul economic, pe lângă bursa profesională de 200 de lei asigurată de stat elevilor, mai dă și el încă 200 de lei. Pe lângă asta, agentul economic mai asigură transportul și locul de practică. Ce este important, la sfârșitul celor trei ani de zile, acești elevi vor fi angajați în interprinderile în care au făcut practică.  Se pune accent pe instruirea practică. Elevii lucrează în condiții asemănătoare cu cele în care își vor desfășura activitatea ca și angajați. Avantajul este evident și pentru unitățile școlare, deoarece nu au în laboratoare utilaje și echipamente la nivelul agenților economici. Sub supravegherea maistrului din școală și cu un tutore numit din partea societății comerciale, elevii își desfășoară instruirea practică, după care sunt angajați de agentul economic care i-a susținut financiar pe parcursul celor trei ani.

R: Există demersuri de înființare în județul Neamț și a altor clase în sistem de învățământ dual?

Mircea Corlățeanu: Acest lucru depinde în primul rând de agenții economici. Noi (Inspectoratul Școlar Județean Neamț) împreună cu Camera de Comerț și Industrie Neamț  informăm toți agenții economici despre oportunitatea învățământului profesional și dual. Agenții economici trebuie să-și exprime solicitările și să le transmită la Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT), care le va colecta și analiza. După analiză se avizează planul de școlarizare și se transmite la Minister, conform metodologiilor, undeva la sfârșitul lunii ianuarie 2018. Cei interesați pot afla mai multe informații studiind Ordinul MEN 5360/2017, care stabilește calendarul acțiunilor.
Agenții economici își pot exprima solicitările și pentru învățământul profesional clasic. Însă, de această dată solicitările nu vor fi transmise la CNDIPT, ci vor fi stabilite împreună cu școlile, după care vor fi transmise  la Inspectoratul Școlar. Acolo vor fi analizate împreună cu agenții economici și  se va stabili planul de școlarizare.

R: Cum ați caracteriza învățământul profesional din județul Neamț?

Mircea Corlățeanu: În județul Neamț sunt aproximativ 2600 de elevi care urmează cursurile învățământului profesional. Sunt calificări diverse, iar planul pentru învățământul profesional îl facem pe baza solicitărilor agenților economici. Avem o legătură strânsă cu Camera de Comerț. Domnul Mihai Apopii, directorul CCI Neamț, ne sprijină în acțiunile noastre. CCI Neamț transmite tuturor agenților economici din județ solicitări de a face propuneri pentru planul de școlarizare, după care agenții economici își anunță propunerile fie prin CCI Neamț, fie prin unitățile școlare. La final ne întâlnim și analizăm toate propunerile pentru a stabili planul de școlarizare.

Învățământul profesional, chiar dacă nu este de tip dual, este cu practică la agentul economic. Sunt agenți economici în județul Neamț,  care într-o perioadă în care metodologia de organizare a învăţământului dual nu exista, au făcut un pas înainte. Mă refer la Tehnoprod, Marsat SA, care au oferit niște avantaje elevilor pentru a face practică în condiții cât mai civilizate, chiar dacă acest tip de învățământ nu exista.

R: Care vor fi următorii pași pentru promovarea învățământului profesional?

Mircea Corlățeanu: Domnul Apopii vine cu o inițiativă interesantă, pe care noi o sprijinim, sper să avem deschidere și la Consiliul Județean. Vrem să mergem în toate zonele județului și să informăm directorii de școli, primarii, părinții elevilor, despre avantajele învățământului profesional și importanța de a avea o meserie. Degeaba termini un liceu dacă la absolvirea lui nu știi să faci nimic. Un agent economic te întreabă prima dată ce știi să faci și după aceea ce studii ai.  Noi sperăm că prin acest proces de informare, de popularizare, să eliminăm această reticență legată de școlile profesionale.

În momentul de față, în România, cele mai căutate calificările pe piața muncii sunt: sculer matrițer, operator pe mașini cu comandă numerică (strungar, frezor, rectificator), electromecanic pe utilaje industriale și cea de sudor.

Unul dintre principalii promotori ai reintroducerii învățămânului profesional în România a fost nemțeanu Mihai Apopii, președintele CCI Neamț. El a contribuit esențial și direct la crearea cadrului legislativ pentru reanimarea acestui tip de învățământ, motiv pentru care i-am adresat câteva întrebări.

R: Cum s-a ajuns din nou la învățământul profesional? 

Mihai Apopii: În 2015 a plecat de la Camera de Comerț Neamț  în sistemul cameral ca și inițiativă, după care, din 2015, când a fost ales președintele vicepreședinte la camera României pe comitetul pentru politici în producție, efectiv am luat tema aceasta. În anul următor am intrat în CDPS Neamț care este un comitet local de parteneriat social pe învățământul profesional, de fapt pe tot ce înseamnă învățământ. În mod normal ar fi trebuit să acopere o plajă mai largă de probleme, dar s-a limitat practic la învățământ și la aprobarea planului de învățământ pentru anul următor. Aici am reușit practic niște lucruri care trenau de foarte multă vreme. Învățământul  profesional era de fapt organizat pentru a acoperi niște catedre, cu centrul local, CLPDS se numește, centrul local pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic. Centrul de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, este o organizație pe lângă Ministerul Educației care se ocupă numai de învățământul profesional și tehnic. Deci este o structură la nivel central, este o structură regională și cu componente locale, unde este domnul Lăcătușu la Neamț. Cumva s-au întâlnit toate aceste entități și prin intervenția Camerelor de Comerț am reușit să aducem solicitarea firmelor la aceste instituții. Dacă până atunci ele se duceau din poartă în poartă și acopereau niște catedre, acum, după intrarea Camerelor de Comerț în această construcție, s-a reușit ca începând cu anul școlar  2016 planurile de școlarizare să fie făcute pe solicitările firmelor. Cerere ofertă reală. Deci, practic, cel puțin în Neamț, este prima dată când solicitările firmelor au fost mai multe decât planul de școlarizare. Planul de  școlarizare practică este condiționat într-o formă sau alta și de demografie. Deci s-au solicitat 1.280 de locuri și planul de școlarizare a fost în jur de 150 de copii.

R: Și când va ieși prima serie?

Mihai Apopii: Prima serie de copii a început să iasă. Eu practic am plecat în 2016 de la studiul la ce se întâmplă în Germania. Pentru că toată producția mea merge pe Germania, am plecat de acolo. Ei, la firma aceasta au înființat ceea ce se numește  Academia „Care”. Ei au un alt stil, un alt mod de lucru. Practic, acolo Camerele de Comerț organizează învățământul profesional. Este atributul lor, la ei este și altă organizare. La ei este obligatoriu să fii membru. Ca să fii membru în Camera de Comerț este o obligație. Pentru această obligație guvernul a dat spre Camera de Comerț și niște atribuții, niște obligații și una din obligații este să organizeze învățământul profesional. Ei au centre de formare profesională ale Camerelor de Comerț, dar au susținerea firmelor, adică au buget. În Franța, Camera de Comerț administrează terminalul de mărfuri din Lion, de exemplu. În Marsilia administrează portul de mărfuri, în Nisa la fel. Deci au delegate spre Camera de Comerț și surse de finanțare pentru activitățile pe care le organizează. La noi nu se întâmplă lucrul acesta. Revin, am pornit în țară, am văzut despre ce este vorba, cum este organizat învățământul, nu știam nimic despre cum funcționează și, ca toată lumea, aveam doar reproșuri legate de învățământ care nu-ți furnizează materie angajabilă. După care am aflat că există școli profesionale organizate la Brașov, unde este un grup industrial foarte puternic, tot german, și la Carei, în zona mobilei tapițate, deci pentru tapițare, era o școală profesională organizată. Ce era de reținut aici, că erau organizate pe zone de firme cu capital german cu adresabilitate la populație de origine germanică, și la Brașov și la Carei, pe structura asta era filozofia. Și am participat la prima promoție de tapițer de la Carei.

R: Cetățeni români totuși, nu?

Mihai Apopii: Cetățeni români. Bine, că nu erau numai români, erau și nemți, erau și maghiari, de toate etniile. Din 28 de copii, 28 au absolvit. Am participat efectiv la examene, cu examen dat pe bune, copiii erau cu meseriile însușite cum trebuie și ceea ce m-a impresionat era faptul că implicarea firmelor era maximă,  adică le-a asigurat grupul școlar unde erau cazați, condiții de dormit, de masă, de laborator de transport gratuit de la grupul școlar la firmă, inclusiv cu primăria au făcut drumul de la grupul școlar până la firmă, ca să-i fidelizeze le-au dat o  masă acolo și aveau programul de lucru cu o oră mai puțin și cu o oră mai mai târziu și cu o oră mai devreme încheiau în așa fel încât pauza să fie în același timp cu a  muncitorilor, le asigura același pachet pe care îl asigurau la muncitori, le-au făcut cămin de bătrâni pentru bunicii lor ca să îi lege cumva de fabrică, deci pe lângă faptul că le asigurau, pe cheltuiala lor, o mulțime de facilități se ocupau cumva și de viața socială a familiilor din care proveneau copiii ăștia. De acolo a pornit tot demersul acesta,  întâlniri foarte multe, suntem deja la al cincilea ministru al educației cu care discutăm pe tema aceasta, la unii am avut mai multă înțelegere, la unii mai puțină, pași serioși  am făcut pe vremea ministrului Câmpeanu, după care s-a reușit la Mircea Dumitru care a avut o abordare corectă că a preluat tot ce era din urmă și în martie, anul trecut, s-a reușit să se publice metodologia de organizare a învățământului profesional în sistem dual. De aici începe munca grea. Ca să o scurtez, au fost o multitudine de dezbateri împreună cu centrul aceasta de dezvoltare a învățământului profesional și tehnic, unde sunt niște oameni care înțeleg în mare măsură nevoia mediului de afaceri. Noi ne-am dus cu camerele de comerț pentru ca efectiv te împing firmele. Eu sunt cumva în dubla postură că eu chiar am nevoie și chiar înțeleg mai mult decât alți președinți de camere care nu au firme de producție. Când ai firmă de producție nu ești chiar atât de tare. Eu, ați văzut tot ce este presă, am dat anunț că angajez, angajez, angajez, și nu îi găsești. Îi găsești și mai apoi îi califici. Deci, practic am avut vreo  șase sau opt întâlniri naționale, începând cu Deva, Brașov, Iași două,  București două, și cu participarea marilor firme din România, deci participarea operatorilor economici cu angajați mulți, peste 1.000 de angajați sau, cum e cazul Continentalului, 8.000 de angajați, deci firme foarte foarte puternice care și-au dezvoltat pe propriile cheltuieli centrul de formare profesională. Și atunci am ajuns în acest  punct în care învățământul s-a resetat cumva, s-a reformat, s-au refăcut rutele de pregătire profesională în așa fel încât școala profesională să nu mai fie percepută ca o rută în care te oprești, există acum o rută prin care poți să te duci din învățământul profesional în învățământul liceal, cum era  înainte, și invers, poți să ieși din învățământul liceal să intri în învățământul profesional. Mai mult decât atât, s-a mărit vârsta la care poți să accezi în învățământul profesional.

R: Câți ani se face școala profesională?

Mihai Apopii: Școala profesională e în funcție de nivelul de calificare. Pentru nivelul trei de calificare sunt trei ani. Pentru nivelul patru de calificare, unde sunt meserii de exemplu mecanic pentru aeronave, de patru ani. În funcție de nivelul de calificare sunt 3 sau 4 ani. Deci,  începe munca grea. Există un cadru, există niște facilități firmelor prin care se deduc cheltuielile pe care firma le face în organizarea locului de muncă, echipament de protecție, utilaje care sunt destinate pentru practică… bine, depinde și dacă firma își permite să facă cheltuielile acestea.  A rămas în discuție și noi insistăm cumva pentru a finaliza acest demers și contractul acesta de muncă nu poți să-l obligi prin contractul de muncă, să obligi pe practicant să lucreze, cum era înainte de ’89, pe atunci când erai întreținut de către o firmă în școală profesională,  dar acolo chiar erai întreținut în sensul că luai haine, luai echipament, aveai locul de muncă asigurat, îți plătea transportul de la o școală acasă, în fine, erai asigurat din toate punctele de vedere și atunci aveai contract trei ani de zile,deci egal cu perioada în care erai școlarizat. Acum nu există posibilitatea asta pentru că există o directivă europeană prin care ești obligat să asiguri libera circulație a forței de muncă în spațiul european. Asta ne dezavantajează foarte tare și nu numai asta și în medicină și în orice pregătim în țara aceasta, în momentul în care termină școala a plecat. Și de aici, din firmă, eu am două clase, una este terminală și știu foarte bine două fete, când termină școala și au diplomă pleacă. Nu ai cum să le oprești. Încercăm să promovăm, și acum este la comisia de învățământ în Camera Deputaților, un nou set de propuneri care ar stimula cumva rămânerea în firmă. Adică noi solicităm ca pe o perioadă egală cu perioada în care se desfășoară practica, și elevul și firma să fie scutite de datoriile aferente salariului.  Asta ce înseamnă… dacă eu nu mai plătesc cei aproximativ 30% datorii aferente unui angajat acei 30% îi dau elevului, îi măresc salariul. Aici este toată cheia, ca să fii de rezervă, să poți să ții un om într-un loc trebuie să-i dai un salariu bun.  În condițiile producției din România acum, cam toate firmele de produse din zona aceasta, textile, mobilă, ceea ce se mai procesează prin România,  nu ai o marjă de profit mai mare de 5-7%. Ca să pot să îi dau un salariu motivant, trebuie să vină cumva lângă mine statul, adică  paradoxul pe care îl știm cu toții. Tinerii care pleacă în viață au nevoie de mulți bani, le trebuie casă, mașină, le trebuiesc o grămadă de lucruri, și atunci, ca să poți să îi ții în firmă trebuie să le dai un salariu bun. Salariul ăsta bun trebuie să poți să îl incluzi în costuri, undeva. Și aici  poate interveni statul ca din diferența aceasta de costuri pe salariu, și din partea mea și din partea angajatului, să îi dau un salariu de început foarte bun, timp în care el reușește să se încadreze în niște norme de producție și să ajungă la un nivel de productivitate din care să își susțină el un salariu bun. Lucrul acesta încercăm să îl obținem acum. Greutatea mare este această oarecum  lipsă de implicare din partea tuturor, autorități, inspectorate școlare, firme. Există cumva o presiune a firmelor, de multe ori și eu mă surprind pe mine că mă las dominat de lucruri care, nu am lemn, nu am poliuretan , nu am energie, nu am…  și începi să uiți că la resursa umană trebuie să lucrez pe termen lung și tot timpul. Când ajungi să vezi că ai materii prime, ai utilaje care își funcționează, ai piață de desfacere, nu ai oameni cu care să lucrezi.  Lucrul  aceasta se întâmplă în foarte multe firme. Au stat cu presiunea creditelor pentru retehnologizare, au stat cu presiunea piețelor pentru a te poziționa pe o piață în care să fii stabil și să ai o proiecție cât de cât pe termen lung și se întorc să producă și nu au cu cine. Negociezi niște prețuri, care sunt la sânge de multe ori, unele dintre ele sunt produse care negociezi și pentru 3 euro pe unitatea de produs, te întorci în fabrică și constați că nu ai cu cine să scoți, pentru că îți cere calitate, îți cere productivitate, termene de livrare ferme, lucrul ăsta devine din ce în ce mai greu când nu ai niște oameni care să știe să-și facă treaba fără să ai grija lor. Spuneam că ce e mai greu acum, legat de acest învățământ, este partea de consultare a părinților, de consiliere a părinților, a directorilor de școli din mediul rural, spun din mediul rural pentru că acolo informația ajunge mult mai greu. Aici am propus Consiliului județean și Inspectoratului Școlar, am avut chiar săptămâna trecută ședință, să facem niște dezbateri pe zone, pe Roman, Piatra-Neamț, Târgu Neamț și Bicaz, în care să fie invitate și reprezentanții primăriilor, a școlilor generale din zonele respective și a firmelor care activează în zonă sau a firmelor care își extrag din bazinul respectiv forța de muncă. Aștept. Am propus și anul trecut. Noi, la Camera de Comerț facem cumva treaba, că îmi este mai simplu, sau executivului să dea drumul la mail să ceară nevoia de resursă umană pentru perioada 2018-2021, pentru școala profesională în acea perioadă. Până la urmă se va face ceva. În Neamț, realizările față de solicitările firmelor sunt de peste 100%. Peste 100% pentru că  s-a întâmplat ceea ce era de așteptat, unele clase din liceele tehnologice sau transformat, nu au putut să meargă mai departe datorită lipsei de copii și copii s-au redistribuit în școlile profesionale. Deci aici este un caz fericit, o dată când școlile profesionale sunt făcute pe solicitările firmelor, doi,  sunt asigurate numărul de clase, dar sunt județe unde sunt 0% asigurate, deci firma a solicitat dar școala nu a asigurat

R: Cam câți copii sunt în zona asta de învățământ profesional?

Mihai Apopii: Anul acesta au intrat 850 de copii.

R: Mulți sau puțini în comparație cu alte județe?

Mihai Apopii: Suntem al doilea județ pe țară. Deci cerința comisiei europene pentru țara noastră ajunge undeva la 60%. Noi aveam deja 74%. În Neamț este bine, dar este bine cu foarte multă muncă. Tot timpul împins,  hai să facem, hai să facem.

R: Cam de când vor începe să se vadă rezultatele la învățământul ăsta?

Mihai Apopii: Învățământul profesional dă un răspuns pe o perioadă de cam de 5 ani. Necazul mare este că firmele au nevoie acum, azi. Ce este îngrijorător este demografia. Avem, între ce au intrat în clasa a cincea anul acesta și ce ies din clasa a 8-a, o diferență de aproximativ 1.000 de copii. O mie de copii la județul Neamț înseamnă  vreo 40 de clase. Sunt lucruri care cumva se conexează. Din lipsa infrastructurii, din lipsa investițiilor umane,  din faptul că există o migrație istorică în afara țării la care s-a adăugat migrația din Moldova spre Transilvania. Sunt căutători de meseriași din firmele care vin din vest și la poarta fabricii și oferă cazare salariu și transport gratuit. Îi iau gata pregătiți. Asta e cea mai bună metodă de angajare, îi iei de la altcineva, există această activitate de fura angajații de la altă firmă.  Ne canibalizăm unii pe alții acum. Rău este că nu există cumva o abordare generală. Eu am și legat de firme câteva reproșuri, am avut și surprize ca firme măricele din Neamț să-mi reproșeze treaba asta că nu facem nimic și i-am trimis la e-mailuri. Căutați e-mailurile de pe 23 martie. Nu le-au deschis. I-am invitat la ședința CNPDS. Vedeți că avem ședință marți. Am avut altă treabă. Păi frate, nu mai reproșa. Când vrei să rezolvi o problemă trebuie să investești în ea, trebuie să te implici în ea, căci așa, dacă stăm numai să reproșăm, suntem profesori. Reproșăm de dimineață până seara că ăla nu face, ăla nu face…dar dacă te duci și investești un  pic în relația asta nu au cum să nu te bage în seamă. Te mai înjură unul, dar ceva se face. Am copii acum în practică, îi vezi îmbrăcați acolo, s-au dus acum, sunt pe locuri de muncă… din 10 tot scoți 3-4, dar dacă nu faci nimic, în mod cert nu vei avea nici unul. Cam aici stăm . Am primit analiza de la Neamț, urmează să primesc de la domnul Lăcătușu analiza pe toată țara. Ce am reușit pentru perioada următoare, încercăm să organizăm un fel de comisie națională pentru asigurarea forței de muncă de pe alte piețe. Tot la Camera României încercăm să reglăm aducerea lucrătorilor din Vietnam, din alte zone pentru că asta este, e o realitate,  nu poți să modifici peste noapte ceea ce ai din punct de vedere demografic dacă nu îl ai fizic. Poți să îi oferi tu și luna de pe cer, dar trebuie să ai cui. Dacă omul și-a găsit un rost acolo, deci greșelile făcute în 27 de ani nu le poți îndrepta peste noapte, dar asta nu înseamnă că  trebuie să închizi firma. Trebuie să găsești o soluție să mergi mai departe. Când vor veni din urmă toate măsurile aceasta care s-au luat în ultima vreme și care, dacă se perfecționează, poate vor da un răspuns, dar în proporție destul de mică pentru că ce se dezechilibrează în sistemele acestea sociale și  învățământul este în mod clar un sistem social foarte complex, cu foarte multe ramificații și condiționări din toate părțile, e greu să-l rezolvi peste noapte. Bine că s-a început într-o formă. Spuneam că astăzi am dat drumul la Camera de Comerț la mailuri către firme și o luăm în ordine descrescătoare la numărul de angajați presupunându-se că cei care au mulți angajați au și o politică de personal. Un management al resurselor umane cumva articulat în cadrul firmei, și coborâm până undeva aproape de 50 de firme pentru că e greu să iei nouă mii de firme, la cele care au depus bilanțul, pentru că eu întotdeauna fac referire la cele care au depus bilanțele, cele care au cumva o responsabilitate socială asumată. Ți-ai depus bilanțul, ești la vedere, ai o concepție despre existența ta în zona în care activezi și atunci luăm invers, în ordinea descrescătoare a numărului de angajați și în funcție de asta vedem și ce se solicită. După ce solicită le punem la inspectorate și vedem ce putem să asigurăm din asta. Sunt și aici, sunt și în alte județe… acolo unde nu sunt clase, nu sunt meserii, încercăm să le trimitem spre alte județe, dar aici este greu,  de exemplu sculer-matrițer sau eu știu ce meserie,nu ai clasă aici dar ai o solicitare de 5 firme nu ai cum să o rezolvi.  Am avut noi, ce am putut să facem la nivel de cameră , să facem asocierea de firme, deci nu pot să duc o clasă, eu, dar o duc împreună cu NordArin, eu jumătate, el jumătate, eu îmi fac tapițeri, el își face tâmplari și ne asigurăm fiecare nevoia de tapițeri și tâmplari. Sunt și aceste lucruri pe care ni le-am asumat la nivel de Cameră. Acum depinde și de oameni, depinde și de președintele Camerei, depinde și de firme, sunt multe județe unde firmele sunt cele care determină, cum este Brașovul. Au făcut centrul de pregătire profesională la Șafele în care au investit 6 milioane de euro. Păi eu, dacă iau toate utilajele din firma mea nu fac un milion de euro. Deci firme foarte puternice cu 4.000 de angajați. Greșelile pe care le-am făcut de-a  lungul timpului, va fi foarte greu să le îndreptăm.

R: Deci vom avea primele rezultate, ați spus, în 5 ani de zile.

Mihai Apopii: Primele rezultate în Neamț ies anul acesta.

R: Cam câți elevi sunt anul acesta?

Mihai Apopii: Nu știu, sunt în jur de 600 de copii. De la ce am pornit. Odată era abandonul școlar de 19%, deci niște date statistice care arată destul de dur. Grad de inserție în producție tot în jur de 20%, ori pentru o firmă care are 80% rateuri,  presupunând că sunt neangajabili, sunt rebuturi de producție, înseamnă falimentul firmei respective. De aici au făcut ca acești copii care termină școala profesională să fie din ce în ce mai mulți angajabili. Nu poți să ceri de la un copil ca îți vine de la Stejaru sau de la Poiana pe care părinții l-au lăsat și au plecat prin Italia și îl crește bunica sau o mătușă să aibă de toate. Unii dintre ei sunt în clasa a noua dar sunt departe de a scrie corect, sau îți citesc o pagină și nu îți rețin nimic. E greu cu ei. Cine vrea să înțeleagă treaba asta  să vină când începe anul școlar să vezi când începi să le explici. Sunt probleme de program. Începi anul școlar cu clasa a noua cu tema Organizare ergonomică a locului de muncă. Tu nu ai definit locul de muncă, nu ai definit procesul tehnologic, nu ai definit nimic din ceea ce înseamnă producție și tu îl iei cu organizarea ergonomică a locului de muncă. Dar ia-l întâi și descrie-i  materiile prime din fabrica respectivă, descrie ce înseamnă proces tehnologic,  ce înseamnă produs finit, descrie-i ceva ca să înțeleagă, descrie-i sculele cu care trebuie să lucreze după care ajungi la organizare ergonomică a locului. Aici sunt o mulțime de lucruri de discutat și discuțiile astea le faci la minister atunci când poți să le faci, drumuri peste drumuri, mii de kilometri făcuți prin țară. M-a motivat ceea ce am văzut la Polipol la Brașov. Acolo unde sunt implicate organizațiile patronale și firmele, învățământul nu are încotro. La Carei s-a ajuns până acolo încât să aibă proces ca să schimbe catedra de franceză în catedră de germană, pentru că la școala profesională era catedră de franceză și ei aveau toată documentația în germană. Deci a trebuit pur și simplu totul făcut prin insistențe foarte multe. Aici eu sunt norocos într-un fel pentru că toată lumea a zis: gata, facem treabă, de acord, s-au implicat. Este și Lăcătușu un om dedicat, și el mai împinge lucrurile și e mai dur un pic, Corlățeanu este și el un inspector cu care  ai  ce vorbi, dar  faptul că firmele vin din spate și aduci argumentul că firmele cer și ai și unde să te duci…Astrico a făcut clasă profesională pe sistem dual, aici, la Colegiul „Gheorghe Cartianu”, Balcan la Roman a făcut clasă de mecanizatori agricoli cu elemente de sistem dual pentru că nu am avut timp să ne acredităm, am eu și cu Viorel Crețu clasă, clasă profesională, asigurăm tot ce trebuie, adică le asigurăm toate condițiile cerute de învățământul dual, numai că nu beneficiem noi de deducere pentru că nu am avut timp și nici numărul de copii, pentru că îți trebuie să ai un număr de copii. Nu am găsit numărul de copii ca să facem o clasă completă de 28, avem mai puțin. Faptul că sunt elemente din care să răsară o experiență pozitivă în domeniu, să văd dacă a făcută ăla, poate pot să fac și eu. Eu știu ce se va întâmpla,  când termin eu asta și dacă scap doi tapițeri parcă văd că mi-i caută cineva la poartă și îi oferă un salariu mai bun după trei ani dar asta este locul. Dacă nu faci nimic nici nu ai vreo șansă să ai ceva. Sper să vină vremea să putem face acestei consultări căci aici suntem deficitari. Nu am reușit să facem aceste consultări pe zone prin care părinții să fie conștientizați că este mult mai important ca copii să plece în viață cu o meserie. Ce ai aici și ce știi să faci cu mânuțele tale, asta e o avere pe care nu ți-o ia nimeni. În Germania aceasta e tendința. Eu plec tot timpul de la exemplul neamțului. Nemții au așa: din gimnaziu 60% dintre copii se duc într-o meserie. După ce au o meserie, 70%  dintre aceștia ajung să absolve diferite forme de învățământ superior. Până la urmă, mentalitatea unei societăți, a unui grup de oameni contează. Dacă primește 150 de euro din Germania sau din Italia de la mama sa, el nu o să fie niciodată motivat să lucreze. Dacă vom da ajutoare sociale tot timpul vei găsi pe la toate crâșmele tineri care nu se duc la muncă, efectiv,  deși este de muncă la cules de cătină, la cules de mere, nu se duc. Vezi tot bătrânii. Auzeam la „România Actualități” de un fermier cu o livadă de mere care acorda 60 de lei pe zi și o găleată de mere. Nu avea decât bătrâni, de la 60 de ani în sus.  S-a dus reporterul în sat și a găsit o grămadă de tineri de 20-23 de ani. Dacă am ajutor de ce să mă duc la treabă? Deci aici trebuie o abordare de ansamblu legat de forța de muncă. Dincoace, cu școlile profesionale, ele au început cumva, deci faptul că există o metodologie de organizare a învățământului profesional este o treabă bună.  Ce trebuie mai mult acum este implicarea de partea școlii. Sunt multe de rezolvat. Școala, profesorii, instructorii de practică, părinții trebuie să aibă grijă de copii, condiționat cumva ajutoarele părinților de prezența copiilor la școală, trebuie multe reglaje în zona aceasta. Și nu în ultimul rând implicarea firmelor. Nu poți să aștepți ca statul să ții dea la poartă și tu să alegi din ei. Nu există așa ceva nici unde în lume. Dar trebuie să îți asumi niște responsabilități, trebuie să îți asumi o anumită implicare pentru că așa este corect până la urmă, când ai nevoie de ceva să oferi și tu ceva. Trebuie asumată și înțeleasă o situație care e deficitară în România. Cineva a distrus învățământul profesional într-o noapte că nu mai avem unități industriale, fără să ia în calcul că mai sunt unități industriale. Pornind de la faptul că marile combinate nu mai sunt și nu mai are cine să susțină învățământul profesional, s-a întrerupt. Iar reorganizarea învățământului profesional este foarte greoaie acum, ca și cum  ai lăsat o mașină într-un garaj 20 de ani și după aia vrei să îți pornească la prima cheie. Nu este chiar așa, trebuie să îi faci toate reglajele.

Ce este de reținut pentru cititorii care vor lectura în diagonală acest material destul de complex este faptul ca reînființarea învățământului profesional a fost o inițiativă plecată în principal de la Neamț de la Mihai Apopii, președintele CCI Neamț, care, prin presiune făcuta la nivel politic, a reușit să deschidă uși și mai ales a reușit să facă politicul să înțeleagă că acest tip de învățământ trebuie să reapară și să se dezvolte. 

I.R.

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
3 Comentarii
  1. Cristi Mihaila spune

    Respect domnului Apopei!

  2. Stefan spune

    Dl Lacatusu chiar face treaba buna, incerca sa revigoreze acest sector,in timp ce „profesionistii” cu „competente certificate” sunt buni numai la postari pe facebook!Daca erau asa specialisti, de ce s-a dus dracului tot invatamantul profesional?

  3. Vasile spune

    ……….domnul Lăcătușu Mihai de la CNDIPT, Punctul de lucru Piatra Neamt, profesor de fizică ( Aria curriculară: Matematică și științe), pensionar și continuă să activeze spre „perfecționarea și înnoirea” școlii românești!!! Timp în care, profesioniști, cu competențe certificate în domeniul profesional și tehnic, cu dovezi certe ale rezultatelor obținute și ale performanței în educație, așteaptă cuminți să ocupe locul firesc în viață.
    CNDIPT – Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic are ca obiect principal dezvoltarea învățământului profesional și tehnic, care aparține Ariei curriculare: Tehnologii / Invatamant tehnic si profesional .
    Dar ce mai contează specializarea, statutul, Aria curriculară …..dacă „merge și așa„.
    CNDIPT este organ de specialitate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instituție publică cu personalitate juridică înființat prin Hotărârea de Guvern, nr.855 din 26 noiembrie 1998.
    CNDIPT a fost înființat cu scopul de a continuă reforma învățământului profesional și tehnic (IPT) care a început cu asistența Uniunii Europene, prin programul Phare VET RO 9405. Prin modificările și completările ulterioare a hotărârii de înfiițare, instituția și-a diversificat atribuțiile în dezvoltarea învățământului profesional și tehnic.
    Sursa:http://www.tvet.ro, site neactualizat de cel puțin 2 ani!!!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate