EMANOIL HALUNGA – UN VALOROS DASCĂL ȘI IUBITOR DE NEAM ROMÂNESC

0

logo muzeuÎntre dascălii de marcă din târgul Piatra de la mijlocul veacului XIX s-a numărat și neuitatul Emanoil Halunga, de la clasa a III-a, institutorul Școlii nr. 1 de băieți din urbea noastră (astăzi Muzeul de Artă n.n.), așa cum reiese din Amintirile fostului primar Dimitrie Hogea.

Sala-clasa-Lascar-Catargiu-1932_inv.1606-MC-2Se spune că ”era un tip cu totul deosebit de colegii lui, cu părul și barba încărunțite, dar vioiu și sprinten la vârsta de 45 de ani”. Primarul în discuție, fiindu-i elev și-l amintește ca fiind ”îmbrăcat întotdeauna în haine de șiac, purtând peste ghete, iarna, galoși de piele neagră și un baston gros”. Lecțiile lui de gramatică, istorie și aritmetică ”le făcea după un sistem propriu”.

Simțea nevoia să aducă la cunoștințele elevilor evenimentele mai importante din anumite zile, atât pe plan intern, dar și extern. Publicistica vremii arată că ”expunea cu durere în suflet fazele războiului franco-german din 1870, în care Franța a fost învinsă și zdrobită la Sedan și apoi silită să încheie o pace umilitoare și oneroasă, pierzând și provinciile sale Alsacia și Lorena. Toată simpatia și compătimirea era pentru nefericita Franța, sora noastră latină”. În școala amintită se crease un fel de legendă: despre un elev care promova clasa a III-a a lui Halunga era considerat că ”a trecut hopul cel mare, iar clasa a IV a devenea o jucărie.

Exigentul dascăl era pătruns de adânci sentimente național-patriotice. Ca exemplu, documentele timpului ne amintesc că atunci ”când a sosit la Piatra vestea că în ziua de 24 ianuarie 1859 s-a proclamat la Iași Unirea Principatelor Române și alegerea comună a Domnitorului Cuza, tânărul institutor Halunga – văzând sărbătorirea (la Piatra n.n.), într-un elan neînchipuit a acestui mare eveniment de către întreaga suflare, în cap cu municipalitatea orașului, iluminat peste tot – în entuziasmul său delirant, Halunga a dat foc unei mici căsuțe ce o avea în mahalaua Valea Viei. A făcut și el o iluminație, jertfind pe altarul bucuriei generale mica lui căsuță de om sărac”. Iată de ce sentimente și idealuri erau mânați vechii noștri dascăli, cum ne mai spunea edilul Hogea.

Vrednicul învățător era singurul dintre colegii fostei Școli nr. 1 de băieți, anterior Școala Domnească, iar mai târziu Lascăr Catargiu, precum Diaconul Ghiță Robu la clasa I, Economul David Vicol la clasa a II-a și Nicolai Vicol la clasa a IV-a, acest din urmă și directorul Școlii, care absolvise Academia Mihăileană din Iași, în timp ce ceilalți trei colegi ai săi erau absolvenți ai Seminarului Socola, pe atunci singurele școli superioare din bătrâna noastră Moldova (datele sunt cuprinse din perioada anilor 1868-1972 n.n.).

În anul, 1889 bătrânul holteiu Halunga s-a retras la pensie, după aproape 40 de ani de dăscălie, odată cu colegii săi Econom David Vicol și Econom Nicolai Ionescu-Purcel. Se consemnează în informațiile vremii că toți au fost sărbătoriți printr-un grandios banchet, în sala teatrului, la care au luat parte sute de persoane din oraș și județ, mai toți foști elevi ai lui. Obștescul sfârșit a venit în decembrie 1907, la o vârstă de peste 80 de ani.

În anul 1933, frații Dr. Socrat Lalu, George Spiru și Petru Lalu, în scopul de a eterniza memoria neuitatului dascăl, au făcut o frumoasă și pilduitoare faptă: au donat Școlii Nr. 1 de băieți ”Lascăr Catargiu” suma de 100.000 lei în rentă de stat, din venitul căreia să se dea în fiecare an o bursă celui mai bun elev din clasa a III-a, bursă purtând numele de M. Halunga.

Prof. Gheorghe Radu

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate