Duminica Tomii

Duminica Tomii, sărbătorită azi, 15 aprilie,  marchează prima duminică după Paști, ziua care încheie Săptămâna Luminată şi care poartă numele Apostolului Toma.

În această zi, Mântuitorul S-a arătat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară după Înviere.

Atunci când ceilalţi ucenici i-au spus lui Toma că Domnul a înviat, el a răspuns: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan, 20, 25). Dar îndoiala lui a fost spulberată peste opt zile când l-a văzut şi el pe Hristos cel Înviat. „Adu degetul tău încoace şi vezi mânile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan, 20, 27) – i-a spus Mântuitorul, iar Toma a pipăit şi s-a încredinţat, strigând fericit: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan, 20, 28).

Sfântul Apostol Toma era din cetatea Galileii, cu numele Paneada şi era pescar. Nu era un cărturar, dar în simplitatea lui de pescar îl iubea cu tărie pe Hristos, având un suflet cinstit şi curajos. Tradiţia primelor secole, menţionată şi de scriitorul bisericesc Eusebiu de Cezareea, spune că Toma a evanghelizat India, unde a şi suferit moarte de martir. Creştinii sirieni din Malabar susţin că Sfântul Apostol Toma i-a creştinat şi pe ei şi a fost martirizat la Calamina (Mylapore), lângă Madras. Moaştele Sf. Apostol Toma au fost aduse la Edessa, după unii în anul 165, iar după alţii în 394.

Tradiții și obiceiuri în Duminica Tomii

În ultima zi din Săptămâna Luminată, femeile obișnuiesc să ducă la biserică ouă și colaci. Acestea sunt sfințite de preot, iar după această slujbă specială, ouăle, colacii și o lumânare sunt puse într-un coșuleț împletit din ramuri de alun sau de salcie și lăsate să plutească pe o apă curgătoare. Se spune că aceste bucate vor ajunge la sufletul morților și că astfel o parte din păcatele lor vor fi iertate.
După Sfânta Liturghie, preoții ortodocși vor merge în cimitire și vor face slujbe pentru cei plecați în „lumea blajinilor”, sfințind mormintele și pomenile aduse de familiile celor ce-și dorm somnul de veci.

În această zi de sărbătoare, nu se fac treburi în casă sau la câmp. Nu se spală, nu se coase, nu se face curat. Nu este bine să te cerți sau să spui vorbe de ocară și nu trebuie să vorbești de rău de cei decedați.