,,Drumul Crucii”, reprezentaţie magistrală în centrul Bacăului. Daniel Leş, un artist total

Cine nu a fost aseară în centrul Bacăului are, cu siguranţă, ce regreta. Aproximativ 2.000 de persoane, după spusele jandarmilor, printre care foarte mulţi tineri şi copii, au asistat la o reprezentaţie magistrală care a rememorat momente parcurse de Iisus Hristos spre locul răstignirii. Conform tradiţiei, rolul lui Iisus a fost jucat, pentru a douăsprezecea oară, de artistul plastic Daniel Les, sprijinit anual de o serie de prieteni în organizarea marşului religios. Cu o cruce din lemn în spinare, îmbrăcat într-o cămaşă de in lungă, plină de pete roşii, reprezentând sângele curs în urma loviturilor aplicate de soldaţii romani, artistul ceramist i-a şocat pe privitorii din stradă, strânşi în număr mare pentru a-i vedea reprezentaţia. Impresionaţi de rolul interpretat şi originalitatea scenelor jucate, o parte dintre spectatori au izbucnit în lacrimi iar alţii, dimpotrivă, s-au amuzat de felul în care poate fi perceput Iisus în lumea modernă. Cea mai impresionantă scenă, cea a răstignirii, care s-a desfăşurat în apropierea Catedralei Ortodoxe, a avut-o în prim plan pe Rona Hartner, interpreta Mariei, mama lui Iisus, o artistă care a trăit la intensitate maximă toate scenele, desprinse din cruda realitate biblică.

Fără îndoială, cea mai şocantă evoluţie a avut-o artistul ceramist Daniel Leş, interpretul lui Iisus şi iniţiatorul proiectului, cel care de 12 ani cară în spate pe străzile din România crucea în reconstituirea drumului parcurs de Isus Hristos înainte de a fi răstignit.

Daniel Leş, un artist total

„Am primit această viziune când eram în București, la o expoziție. Pentru mine, Paștele însemna un prilej de a face mulți bani. Am început cu ceramica și imediat după ce m-am căsătorit am ieșit pe străzile Sighișoarei și mi-am vândut cum am putut produsele. Mai târziu am ajuns și în galeriile din București, unde, la sala Dalles, se vindeau foarte bine în preajma sărbătorilor.

Îndreptându-mă la un moment dat spre stand, imaginea cu jeepurile încărcate – societatea de consum care ne agresează la fiecare moment și ne învață să cumpăram tot mai mult, m-am simțit golit de putere și a trebuit să mă așez undeva pe trotuar.

Nu prea știam eu cum vorbește Dumnezeu, nici acum nu aș putea spune că știu 100%, dar am simțit o voce lăuntrică, o voce care m-a provocat să mă uit la oameni și să simt durerea a ceea ce se întâmplă cu creștinismul nostru. Ne lăudăm că suntem creștini și aș vrea ca națiunea noastră să fie creștină în proporție de 85% după cum se spune.

Acea voce lăuntrică mă întreba: Care sunt semnele creștinismului? în contextul trăirii noastre opulente. Acest lucru m-a provocat să întreb Doamne, ce aș putea să fac? Am primit atunci această imagine în minte – Hristos trecând printre jeepurile lor. M-am întrebat astfel Ce s-ar întâmpla dacă ar trece acum cine prin mijlocul lor, cu o cruce în spate, fără să spună nimic, doar să treacă?…”

Această imagine a stârnit în inima lui Dan Leș o viziune care de atunci devine realitate în fiecare an.

„Am primit această provocare Ai putea să faci acest lucru și ești suficient de rebel, de nebun să faci lucrul acesta! Bineînțeles că nu am fost privit cu cei mai buni ochi când am spus acest lucru prietenilor și oamenilor din biserica pe care o frecventam. Chiar dacă mi s-au alăturat mai mult copii, în ceea ce privește viziunea, am spus că și dacă voi rămâne singur, îmi voi lua o cruce și voi trece prin mijlocul oamenilor.”

Făcând acest pas, în jurul lui Dan Leș s-au strâns câțiva tineri voluntari, iar procesiunea a atras privirea trecătorilor.

„Lumea s-a strâns și am reușit să atragem în centrul orașului o mulțime de câteva sute de oameni. După ce s-a încheiat răstignirea, oamenii nu au mai vrut să plece. Am spus astfel că acum este momentul celor care trebuie să vorbească, momentul Bisericii – cineva trebuie să le vorbească acestor oameni.”

Biserica a început astfel să susțină viziunea lui Daniel Leș. El spune că Drumul Crucii nu are la bază o anumită confesiune religioasă, ci credința în Dumnezeu este singurul lucru care contează.

„Mă bucur de o bună colaborare cu toate bisericile. Eu sunt nonconformist și pot spune, dacă sunt întrebat, că nu am nicio religie. Încerc zilnic să fiu un bun ortodox, un drept-credincios. Colaborez cu toate bisericile – cine vrea să mă binecuvânteze, mă binecuvântează. Cine vrea să spună că voi ajunge rău, să spună că voi ajunge rău. Am o siguranță pe care o port în suflet: Regele Meu Hristos nu mă va lăsa dacă voi sta lângă El. Atâta timp cât eu cu familia mea voi sta lângă El, lucrurile vor fi bune.

În ultimii ani, drumul crucii are un impact din ce în ce mai mare. Spectatorii sunt într-un număr neașteptat de mare în ultima perioadă și devine o tradiție, oamenii vin cu o așteptare. Vorbim de mai multe categorii de oameni: cei care vin să urmărească spectacolul și cei care vor mai mult. Pe acest fond pregătit, avem și un preot care citește Cuvântul lui Dumnezeu pe stradă. Este foarte important să se audă Cuvântul lui Dumnezeu.”

Acest Cuvânt a început să pătrundă adânc în inimile unor oameni care au participat la acest eveniment.

„Un obicei din timpul Drumului Crucii este ca un om din mulțimea de spectatori să fie adus pentru a purta crucea. Acesta este un lucru neașteptat. La un moment dat, unul dintre aceștia, un tânăr înalt, îmbrăcat în haine mai moderne, cu lanțuri la gât, a fost smuls din mulțime și pus ducă crucea. Ajutând la purtatul crucii, tânărul a început să plângă în hohote. L-am întrebat: Vă este rău sau ce s-a întâmplat? El mi-a răspuns că îmi va spune la sfârșit. Când a fost intervievat de televiziune la sfârșit, a povestit o chestie interesantă:
Cu o lună în urmă am avut un vis. În acel vis se făcea că Isus trecea prin oraș cu crucea. M-a chemat să îl ajut cu crucea și I-am spus că nu vreau… și tocmai s-a întâmplat acest lucru…

Plângând, tânărul a spus că ceva trebuie să se întâmple în viața lui, chemarea aceasta nu este întâmplătoare.

Un alt tânăr, care nu credea în Dumnezeu, a venit ca spectator. La chemarea pentru Hristos, el a ridicat o mână să vadă ce se întâmplă, iar începând din acea zi, trei nopți la rând l-a visat pe Hristos care îi spunea că trebuie să se întoarcă Acasă.

Mi-a relatat că s-a integrat într-o biserică penticostală, s-a botezat și este acolo. Nu a vorbit nimeni cu el, nu i-a pus nimeni în mână o broșură…”

Artistul ceramist Daniel Leș spune că va face în continuare această dramatizare pentru ca oamenii să vadă și să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în urmă cu peste 2000 de ani.

„Dacă încă se petrec astfel de minuni – eu le consider minuni – să se întoarcă un păcătos Acasă, un om care nu L-a slujit niciodată pe Dumnezeu și face numai lucruri rele, să se întoarcă în marea familie a lui Cristos este o minune. Acest lucru mă provoacă să continui cu Drumul Crucii. Mă rog lui Dumnezeu să nu mă smintesc, să nu mă cred mai mult decât sunt, ci să mă văd un simplu pion acolo, egal cu ceilalți care contribuie la realizarea acestor lucruri.”

Sursa: ziarbacau.ro