DR. VIRGIL GALINESCU (1924-1977), MEDIC LA SPITALUL RURAL HANGU

Viitorul medic s-a născut la 16 februarie 1924 în comuna Hangu în familia muzicologului Gavril Galinescu, profesor la gimnaziul din comună, apoi profesor de liceu şi la Academia de Muzică din Iaşi.
Copilul Virgil urmează şcoala primară şi apoi liceul internat C. Negruzzi din capitala Moldovei. După terminarea liceului, în 1942, se înscrie la Facultatea de Medicină din Iaşi pe care o absolvă în 1949, susţinând teza de licenţă cu media 10, devenind doctor în medicină şi chirurgie.
La 1 august 1949 este repartizat, la cerere, de Ministrul Sănătăţii, în postul de medic de circumscripţie, la circa sanitară rurală Galu, din fostul raion Ceahlău, prin decizia nr. 1807 din 1 august 1949.
Funcţionează la această circă până la 1 decembrie 1950, când a fost transferat în interes de serviciu, la secţia sanitară a fostului raion Ceahlău în postul de medic igienist, post înfiinţat prin rearondarea nouă a teritoriului.
După ce devine medic specialist boli interne la 15 mai 1951, a fost transferat în interes de serviciu, ca medic la spitalul Hangu. Ca medic specialist şi ca director, dr. Virgil Galinescu dă dovadă de calitate de bun organizator al muncii în spital. Reorganizează secţia interne, despărţind-o de pacienţii de la chirurgie; amenajează pavilionul de boli contagioase: creşte capacitatea de spitalizare în termen foarte scurt de la 25 de paturi la 35, apoi la 75, şi în anii 1960 la 100 de paturi.
Ca urmare a creşterii numărului de paturi sunt organizate secţii distincte: interne, contagioase, chirurgie, pediatrie şi obstretică-ginecologie, fiecare secţie fiind condusă de un medic de specialitate. Pentru a veni în sprijinul actului medical, în anul 1952 se luptă şi reuşeşte să electrifice spitalul prin racordarea la reţeaua de curent electric Ceahlău şi prin procurarea unui grup electrogen. Dar, pe lângă calităţile de bun organizator, s-a preocupat împreună cu ceilalţi medici din subordine ca bolnavului internat să i se pună un diagnostic precis, ca pacienţii să fie bine îngrijiţi.
După eforturi mari, reuşeşte să obţină un aparat de raze X, tip Recaş mic, cu ajutorul căruia a efectuat radiografii atât pentru bolnavii internaţi în spital, cât şi pentru cei trimişi în acest scop de la circumscripţiile sanitare arondate spitalului. De asemenea, a experimentat pe un lot de bolnavi rezultatele infiltraţiilor locale, cu soluţie pircofcaină/cofeină şi novocaină obţinând rezultate încurajatoare. După aceasta a generalizat la toţi bolnavii asocierea acestor infiltraţii locale la tratamentul clasic al lombalgiilor şi lombosciaticilor, cu rezultate bune.
Din registrul de consultaţii rezultă că în anul 1957, s-a acordat asistenţă medicală la 11368 pacienţi din acre 2252 copii şi s-au făcut 2275 examene radiologice. Au fost internaţi 3106 bolnavi la 100 de paturi cu 24904 zile de spitalizare. Din aceeaşi sursă aflăm că în anul 1958 au fost internaţi la 100 de paturi 2730 pacienţi cu 29906 zile internare, iar în 1959 până la 15 noiembrie erau spitalizaţi 2061 bolnavi.
Dotând spitalul cu o staţie proprie de radioficare, a organizat cicluri de conferinţe pe teme medicale, dar şi de cultură generală şi muzică.
Odată cu terminarea lucrărilor la barajul de la Bicaz şi cu formarea lacului de acumulare, spitalul Hangu este mutat temporar la Durău, ca poi, să se mute în satul Bofu, în comuna Ceahlău, în 1963 în urma ridicării actualei clădiri cu materiale de construcţii din dezafectarea spitalului Hangu.
Din anul 1964, la spitalul Ceahlău au rămas numai 2 medici ajutaţi de 16 cadre medii – problemele medicale mai importante fiind rezolvate de spitalul Bicaz. Doctorul Virgil Galinescu va lucra cu pasiune şi devotament la spitalul Ceahlău salvând vieţi omeneşti şi redând sănătatea – de care au atâta nevoie – oamenii noştri de la munte.
Dar într-o zi a lunii decembrie 1977, după ce dimineaţa a făcut vizita în spital inima doctorului Virgil Galinescu a încetat să mai bată. A fost condus pe ultimul drum de o mulţime de oameni şi a fost înmormântat la Durău.
Urmele binelui săvârşit de medic – în trecut şi totdeauna cât oamenii vor avea nevoie de ajutor, îngrijire şi speranţă de viaţă – rămân în amintire, în documente şi mai presus de toate înscris în fiinţa neamului nostru, pe care toţi îl vrem veşnic, puternic şi sănătos.

prof. Dan Mihăilescu