DEZVELIREA STATUII LUI KOGĂLNICEANU LA PIATRA NEAMŢ

În arhivele ieşene, mai precis în fondul Facultatea de Litere Iaşi, dosar nr. 914/1913, fila 7, se păstrează un valoros document cu privire la ridicarea[1] statuii[2] istoricului şi diplomatului Mihail Kogălniceanu la început de veac XX, mai precis în al treilea an din cel de-al doilea deceniu din veacul trecut: 1913, în urbea de la poalele Pietricicăi.
Astfel, într-o adresă din 11 mai 1913, a Comitetului pentru ridicarea unei statui lui Mihail Kogălniceanu în Piatra Neamţ, semnată de preşedintele acestui comitet, Alex. S. Stan, către decanul Facultăţii de Litere din oraşul celor trei Uniri (1600 sub Mihai Viteazul, 1859 – Alexandru Ioan Cuza şi 1918 – Marea Unire – n.n.), se arată că muncitorimea din judeţul Neamţ concepând în 1910, ideea ridicării unei statui marelui român Mihail Kogălniceanu în oraşul Piatra Neamţ, comitetul ales, având ca preşedinte de onoare pe I.P.S. Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Pimen, a înfăptuit această idee, adunând fondurile necesare numai din acest judeţ. Mai departe se menţionează că în ziua de 19 mai anul curent (1913 – n.n.), ora 10 dimineaţa, urmând să aibă loc serbarea dezvelirei acestei statui, avem onoare a va ruga să binevoiţi a lua parte şi D-voastră cu D-nii profesori la această mare sărbătoare românească, ce va fi onorată cu prezenţa reprezentanţilor Majestăţii Sale Regelui (Regele Carol I – n.n.), a Alteţei Sale Regale Principele Moştenitor (Regele Ferdinand I – n.n.) şi a onoratului guvern.
Pentru înlesnirea călătoriei, în caz de participare, se acordă o reducere de 50% pe calea ferată, începând cu 18 mai 1913, serbările urmând a dura 2 zile (19 şi 20 mai curent).
Conform cu programul serbărilor amintite, publicate în presa locală cât şi prin aducerea la cunoştinţă a autorităţilor locale civile, laice şi militare, festivităţile vor începe prin primirea oficială a invitaţilor în gara Piatra Neamţ, tot atunci se va împărţi şi programul serbărilor. Se mai specifica în invitaţia către decanul fac¬ultăţii ieşene, că în aceiaşi zi la ora 2 după amiază va începe în localitate congresul anual al tuturor secţiunilor Ligei pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Nu se specifica ora dezvelirii statui omului lui Cuza, cum a mai fost numit în epocă, fos¬tul Prim ministru a domnitorului Unirii.
Spre cinstea profesorilor acestei facultăţi amintim că au subscrisă la invi¬taţia comitetului pietrean, printre aceştia figurând şi Alexandru Philippide, viitor scriitor şi critic literar.
Nu putem încheia fără a aminti că reputat¬ul profesor de limbă română de la liceul de băieţi Petru Rareş, în discursul său ţinut la dezvelirea statuii amintite, ca dele¬gat al corpului didactic din judeţul Neamţ, Panaite Criveţ, spunea printre altele: să apărăm fondul românesc al vieţii noastre naţionale să legăm poporul nostru, prin toate fibrele vieţii sale, de pământul ţării; să ajutăm ridicarea, spre straturile supe¬rioare, a energiilor poporului şi într-o put¬ernică înfrăţire, să dăm ţării tăria cea mai neclintită şi să cugetăm necontenit că dacă astăzi avem o ţară liberă, ea trebuie să fie reazimul tuturor românilor. În sfârşit cel născut în comuna Rediu – judeţul Neamţ, dintr-o familie de vechi răzeşi conchidea: În aceste învăţăminte se închide şi pentru noi, treimea gândirii la care s-a închinat Kogălniceanu: naţionalitate, dreptate socială şi libertate.

______

[1] Conf. Ziarul Îndrumătorul, 23 mai 1913: La semnalul trompetului militar, patru plăieşi dintre cei mai bătrâni din Vânătorii-Neamţului, care-l cunoscuseră pe Mihail Kogălniceanu, au dezvelit statuia amplasată în grădina publică din preajma actualului TT, lăsând vederii asistenţei chipul duios şi blând turnat în bronz al celui care a fost cel mai sincer dintre sfetnicii lui Al. I. Cuza – ctitorul statului român modern. Statuia (n.n. realizată de sculptorul Vladimir C. Hegel, profesor la Universitatea din Bucureşti) în mărime naturală, îl prezintă pe Mihail Kogălniceanu în mişcare la Congresul de Pace de la Berlin – 1878, parcă atunci ridicându-se de pe jilţul din spatele său, într-un moment de protest împotriva mai marilor Europei, apărând interesele României la independenţă, suveranitate şi integritate teritorială.

[2] Într-o noapte a anului 1951, spre indignarea locuitorilor oraşului Piatra-Neamţ, statuia a dispărut, fiind adusă în incinta Uzinei Electrice pentru topire. Fiind salvată de la topire de către părintele C. Matasă, după sistematizarea centrului oraşului, a fost amplasată în Parcul central, apoi, în 1974 a fost mutată în faţa Muzeului de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ, unde se află şi în prezent.