DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ UNICĂ ÎN ROMÂNIA PE ȘANTIERUL ARHEOLOGIC PIATRA-NEAMȚ – POIANA CIREȘULUI

În aceste zile, la Piatra-Neamț, pe Dealul Cernegura, în punctul numit Poiana Cireșului (situat în apropiere de Bâtca Doamnei), o mână de arheologi devotați din cadrul unor importante instituții de profil din țară (Complexul Muzeal Național „Curtea Domnească” și Universitatea „Valahia”, ambele din Târgoviște, Universitatea de Vest din Timișoara și Complexul Muzeal Județean Neamț), sub îndrumarea prof. univ. dr. Marin Cârciumaru și a cerc. șt. dr. Elena-Cristina Nițu, au făcut posibile o serie de descoperiri de importanță științifică și artistică excepțională, datând din paleolitic (gravetian) și având o vechime de aproximativ 20000 de ani.
Trebuie menționat încă de la bun început faptul că Poiana Cireșului reprezenta pentru comunitățile umane paleolitice de pe Valea Bistriței o importantă tabără de vânătoare, în special în ceea ce privește renii, din perioada ultimului maxim glaciar, când întreaga zonă era caracterizată de un climat rece și un peisaj specific de tundră.

Între numeroasele descoperiri din acest an, care cuprind unelte de os și corn pentru prelucrarea pieilor de ren și bizon, vărfuri de suliță de corn și os de ren, sute de utilaje litice cu diverse funcționalități și mii de resturi osteologice grupate în adevărate structuri de abataj, se remarcă piesele de artă, respectiv două pandantive și o mărgea din piatră, două pandantive din canini de vulpe și cerb și mai ales o statuetă antropomorfă de os, care constituie de altfel prima descoperire de acest fel pentru paleoliticul din România. Aceasta face parte din categoria așa-ziselor „Venus gravetiene”, identificate în relativ puține locuri din vastul spațiu euro-asiatic.
În mod firesc, de acum încolo, orice tratat de istoria artei de pe actualul teritoriu al României va trebui să înceapă cu această descoperire.

Importanța statuetei „Venus din România” este absolut excepțională, deoarece raritatea unor astfel de descoperiri face din ea un autentic simbol național. Descoperirea sa în Poiana Cireșului nu este deloc întâmplătoare, acest șantier oferind până în prezent – ca urmare a minuțioaselor cercetări arheologice sistematice și interdisciplinare derulate începând din anul 1998 – aproximativ 2/3 din toate obiectele de artă paleolitică mai vechi de 15000 de ani identificate pe teritoriul României. De altfel, descoperirile din acest an reprezintă un adevărat tezaur de obiecte de podoabă paleolitice, care ne îndreptățesc să circumscriem România, din acest punct de vedere, în patrimoniul universal.

Este fără precedent ca într-o singură campanie de săpături arheologice, de doar 16 m.p, să se concentreze o densitate așa de mare de artefacte. Acestora li se adaugă alte vestigii ce reflectă activități umane diverse, respectiv structuri de locuire, vetre, zone de abataj sau zone cu pigmenți de ocru.

Piesele descoperite în acest an la Poiana Cireșului, în urma unui laborios proces de restaurare și conservare, vor fi valorificate publicistic și expozițional, ele urmând să îmbogățească patrimoniul de excepție al Muzeului Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște, unitate muzeală unică pe plan național.
În final, se cuvine să menționăm faptul că investigațiile arheologice efectuate în acest an, în lipsa fondurilor, care ar fi trebuit oferite de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, au fost posibile prin prisma contribuției financiare a Asociației „Geto-Dacii”, a Complexului Muzeal Național „Curtea Domnească” din Târgoviște, precum și a unor persoane fizice și juridice private, preocupate de protejarea, cercetarea și valorificarea patrimoniului cultural național, devenit în egală măsură patrimoniu cultural universal.

Constantin PREOTEASA