Salvatorii din umbră: De un an face voluntariat în adăpostul de câini fără stăpân din Piatra-Neamț

12

Continuăm seria articolelor „Salvatorii din umbră” în care încercăm să aducem în atenția publică oamenii din județul Neamț care se implică în salvarea animalelor fără stăpân. Astăzi stăm de vorbă cu o adolescentă din Piatra-Neamț, care de un an face voluntariat în adăpostul de câini fără stăpân. Voluntariatul este unul dintre cele mai nobile gesturi pe care le poate face un om, iar astfel de acțiuni venite din propria inițiativă a unor adolescenți sunt mai mult decât lăudabile. Cea mai recentă acțiune la care a participat tânăra este târgul de adopții din adăpost care a avut loc pe 14 octombrie, la Curtea Domnească (detalii aici).

De cât timp te implici în salvarea animalelor fără stăpân și care sunt motivele din spatele acestei implicări personale?

Încă de când eram un copil ”culegeam” căței de pe stradă. Cred că am moștenit iubirea față de animale de la mama, mereu mă ducea lângă căței și mă învăța să le dau de mâncare și să am grijă de ei. Cu adevărat, cam de un an de zile mă implic în salvarea animalelor.

Ce înseamnă pentru tine să fii salvator de animale și ce sacrificii sunt în spatele acestei „profesii” care mai mult te-a ales ea pe tine, decât tu pe ea?

Pentru mine, a fi salvator de animale înseamnă să îți pui sufletul pe tavă alături de acele animale care sunt în suferință, să le fii alături, să le oferi iubirea pe care poate nu au avut-o niciodată, să îi privești cu blândețe, să îi faci să se simtă protejați când le vorbești. De când lucrez cu cățeii, am fost de multe ori pusă în situația de a-i salva de la bătăi, de unde m-am ales eu cu mușcături sau răni.

Cu siguranță reții fiecare caz pe care l-ai gestionat. Spune-ne 2-3 povești care s-au încheiat cu un final fericit.
Când m-am mutat la casă cineva mi-a lăsat sub geam, într-o iarnă, un pui de vreo 2-3 săptămâni. Acela a fost cu adevarăt primul meu cel mai bun prieten. Cu el mi-am trăit copilăria, până în momentul în care un membru al familiei l-a izolat de mine, catelul fugind. Un al doilea caz a fost acela în care am luat primul meu cățel în foster. Numele ei e Mary, era extraordinar de slabă, nici nu se putea ține pe picioare când am luat-o. Și acum îmi amintesc că nici nu mesteca mâncarea. Avea spiritul de adăpost în sange. A stat la mine acasă pentru 4 luni, dintre care 3 luni jumătate nu am putut să o ating. Era extraordinar de speriată de oameni. În momentul în care mă vedea, se băga sub o masă, apoi, într-o seară am găsit-o în patul meu și de atunci am devenit prietene. Acum, prin intermediul Asociației Prieten Credincios, se afla în Franța și are propria ei familie.

Care a fost cel mai dramatic caz pe care l-ai gestionat?
Toți cățeii care se simt terifiați în adăpost sunt situații dramatice. Sunt mulți care nu mă pot privi în ochi, care urlă atunci când le vorbesc. Când mă apropii de ei, fug în toate părțile. Cu câțiva dintre ei, după 1 an de zile, am reușit să le redau cât de cât încrederea în oameni. Nu sunt complet rebilitați, dar îi pot atinge și au forța de a privi oamenii din nou.

De ce crezi că problema animalelor fără stăpân este încă nerezolvată în Neamț?

Autoritățile nu își iau în serios treaba. Atunci când cineva își ia un animal, prima dată ar trebui microcipat și sterilizat. Mulți stăpâni care și-au abandonat animalele nu au primit amendă, așa cum prevede legea. Mulți nu privesc animalele străzii ca pe o problemă, ci ca pe un mod din care ar putea face bani sau sunt unii care pur și simplu îi ignoră.

Ce ai avea să le reproșezi autorităților?
Faptul că nu își iau în serios datoria.

Cum crezi că situația ar putea fi îmbunătățită și ce soluții aplicate ai în gând, strict pentru Neamț?

Dacă s-ar axa pe amenzi, pe sancționări, prin care să facă ”stăpânul” să își sterilizeze și microcipeze animalul de companie, situația animalelor fără stăpân, probleme din adăpost s-ar remedia total!

Un mesaj pentru celelalte persoane din Neamț care fac aceleași acțiuni independente de salvare de animale.

Dragi iubitori de animale, dragi colegi mai bine zis, poate că acum nu suntem priviți asa cum ar trebui, poate că nu multă lume ne este recunoscatoare, dar asta nu ne va împiedica niciodată să salvăm suflete, din contra, ne vor uni mai mult! Sper ca în viitor să fim o echipă mai puternică și să putem ajuta mai mult sufletele acestea chinuite!

Citiți și

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
12 Comentarii
  1. Constanta Coca Coman spune

    Respect !

  2. Hanganu Ana Maria spune

    Felicitari,am si eu doi catelusi DE talie mic poate ii doreste cineva sa ii adopte

    1. obreja simona spune

      Pichinez s,au ce rasa?

  3. maria mary spune

    respect

  4. Viorica Avadanesei spune

    Sunt niște suflete nevinovate

  5. Clau Atomei spune

    Bravo! Respect!

  6. Anisoara spune

    Ma inclin cu mult RESPECT in fața unui suflet minunat .! Ar trebui sa facem asta , cat mai multi dintre noi .Felicitari , din toata inima .!

  7. Alisa Sarateanu spune

    Bravo!!! De am face toti ca ea ar fi tare bine!

  8. Viorica Vio spune

    Respect

  9. Irina Paduraru spune

    Felicitari

  10. Mihaela Mereuta spune

    Respect pentru restu

  11. Marlen Miron Stachie spune

    Bravo

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate